Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

 

de Andy Comiskey

 

Sunt vinovate misiunile pentru foştii gay de crearea unei replici creştine la subcultura homosexuală? Misiunile pentru foştii gay prezintă riscul creării unei subculturi distincte. Compuse numai din indivizi care caută să iasă din homosexualitate, această subcultură înlocuieşte stilul de viaţă gay, ca o comunitate alternativă.

 

Există multe paralele cu stilul de viaţă gay. Subcultura foştilor gay poate să perpetueze atitudini şi puncte de referinţă gay puţin voalate, în special mentalitatea „noi – ei”. Numai că acum, în loc ca „ei” să fie lumea heterosexuală, biserica „hetero” devine antagonistul care trebuie să intre în contact cu alţi foşti gay, care „înţeleg cu adevărat”.

 

Desigur, paralelele dintre comunitatea gay şi cea ale foştilor gay încetează, când luăm în considerare scopurile lor. Scopul fundamental al comunităţii foştilor gay este trecerea de la homosexualitate la plinătatea lui Hristos şi a Bisericii Sale. Dar pentru noi, ca misiuni pentru foştii gay, a crea în mod subtil un „platou” pe care foştii gay îşi pot întemeia propria lor comunitate distinctivă, este o violare fundamentală a chemării noastre. Este de asemenea o violare a unei teme importante a Noului Testament. Pavel spune în cartea Galateni că cei care sunt creştini nu ar trebui să se deosebească pe baza unor caracteristici secundare, ca a fi iudeu sau grec. El cheamă Biserica să caute mai întâi unitatea ca trup întreg, o unitate care depune mărturie despre lucrarea profundă de reconciliere a lui Hristos.

 

Acelaşi principiu se alică acelora dintre noi care suntem foşti homosexuali. Când ne despărţim de Biserică în general, minimizăm realitatea că Hristos – nu trecutul nostru sexual – este baza pentru identificarea noastră în comunitatea credincioşilor.

 

Mai mult, nu putem depăşi homosexualitatea dacă ce concentrăm relaţional în primul rând asupra unora care se luptă şi ei cu ea. Cum pot să înaintez în plinătatea lui Hristos fără să mă raportez la indivizi mai maturi, care şi-au rezolvat problemele sexuale? Oamenii care sunt „mai împliniţi” decât suntem noi, tind să ne facă să ne exersăm muşchiul relaţional. Maturitatea lor lansează o provocare stării noastre de fapt şi măreşte percepţia noastră limitată de sine.

 

Este ca atunci când joci tenis cu cineva care este un jucător mai bun decât tine. Suntem forţaţi să ne mişcăm repede – nu suntem „siguri” de victorie. Dar prin meci devenim puternici şi mai încrezători în sine, mai capabili să înfruntăm provocările iminente care vor veni.

 

Acelaşi fel de creştere are loc în relaţiile cu cei cu care nu avem în comun lupta homosexuală. Văzând împlinirea lor, aruncăm o privire fugară asupra a ceea ce vom deveni noi. Acea reflectare face să strălucească o parte a imaginii de sine pe care de obicei, prietenii care au fost gay nu o răsfrâng asupra noastră, în special când este de o decizie heterosexuală fermă. Dacă vrem să fim împliniţi, avem nevoie de semne tangibile ale maturităţii, revelate prin relaţii sănătoase cu oamenii care nu împărtăşesc lupta noastră sexuală. Această nevoie de ieşire de pe „platoul foştilor gay” a devenit evident pentru mine, ca director la Desert Stream [Izvor în deşert]. Esenţialmente, participanţilor noştri li se întâmplă două lucruri – fie iau ce învaţă la Desert Stream şi aplică în contextul propriei biserici; fie încearcă să facă din Desert Stream biserica lor, cu Isus ca terapeut al lor, care există în primul rând ca să vindece homosexualitatea lor. Primul grup devine liber; al doilea grup devine mulţumit de sine, introspectiv în ascuns şi în cele din urmă, lipsit de speranţă.

 

Câte un pas odată

 

Depăşirea homosexualităţii pare să aibă loc treptat – este un proces în timp, prin faptul că o persoană învinge un aspect al problemei, apoi trece la următorul.

 

Pentru majoritatea indivizilor care trec pe la Desert Stream, stadiul iniţial implică o eliberare de teama iraţională care înconjoară problema. Această eliberare îi eliberează pentru a se concentra asupra învingerii comportamentelor dependente, ruperii relaţiilor idolatre cu cei de acelaşi sex şi  învăţării felului în care să se raporteze la membrii aceluiaşi sex. O atmosferă de grijă şi acceptare este crucială aici. Când intră în prezenţa vindecătoare a lui Isus şi a creştinilor cărora le pasă, participanţii încep să descopere o nouă profunzime a sincerităţii. Apare un limbaj nou al intimităţii, precum şi o conştienţă nouă a sensului strigătului de dragoste al inimii. Viaţa interioară a sexualităţii proprii începe să se exprime deschis, într-un mod care produce teamă, dar care este în ordine.

 

Isus este prezent – valurile puternice ale dorinţei sexuale se ridică şi se lovesc de prezenţa Lui. El devine Cel care deosebeşte dorinţa adevărată de cea falsă, nevoia legitimă de expresia nelegitimă a copilului interior, care are nevoie de afirmare şi corecţie.

 

În timpul acestui proces, misiunea oferă o protecţie a grijii, care permite strigătului inimii să se conecteze cu Isus şi ceilalţi. Este un context sfânt. Dar nu este singurul de care este nevoie pentru vindecare.

 

Nelinişte sporită

 

După şase sau douăsprezece luni în programul „Living Waters [Ape vii] al Desert Stream, un participant poate să simtă o nelinişte şi o agitaţie chinuitoare. Ca un adolescent care îşi doreşte mult să ajungă la maturitate, individul doreşte să perceapă imaginea de ansamblu.

 

Se satură să-şi examineze o nevoie sau alta, să stabilească limitele prieteniilor cu cei care se luptă în mod similar. O dorinţă adevărată, sănătoasă pentru o creştere mai mare, începe să se ridice şi se simte sufocată de limitele Desert Stream.

 

Şi este bine! Am învăţat să binecuvântez această dorinţă, pentru că ştiu că în esenţa este o nouă tărie interioară, care trebuie să găsească un alt context decât Desert Stream, pentru a fi liberă.

 

Această problemă a neliniştii trebuie să fie identificată şi întărită de noi, ca slujitori. Pentru că arată că Însuşi Dumnezeu îl aduce pe individ la un nou punct de plecare, prin care trebuie să treacă pentru a ajunge la identificarea cu trupul mai mare al bisericii şi cu relaţiile din ea, care pot facilita plinătatea. Cei pe care îi consiliem trebuie să fie învăţaţi de noi să iasă din misiunea pentru foştii gay şi să intre în plinătatea care poate fi realizată numai în afara serviciilor noastre.

 

Facilitarea schimbării

 

Cum facilităm această tranziţie? Mai întâi trebuie să descoperim baza ei biblică. În Efeseni 3:16-19, Pavel se roagă să fim întăriţi cu dragostea lui Isus, intrând în plinătatea dragostei Tatălui pentru noi.

 

Duhul Sfânt ne dă putere să primim şi să umblăm în adevărurile pline de putere pe care Dumnezeu le-a avut întotdeauna în plan pentru noi. Individul care iese din homosexualitate trebuie să ajungă „înrădăcinat şi întemeiat” în dragostea lui Isus. Această dragoste este calea de intrare în plinătate, care include potenţialul relaţiilor heterosexuale.

 

Acest principiu se aplică în esenţă tranziţiei de la misiunea pentru foştii gay la trupul mai mare al Bisericii. În misiunea pentru foştii gay, oferim un mediu protejat unde rănile, nevoile şi dependenţele pot fi identificate şi aduse la lumina dragostei lui Dumnezeu. Dar odată ce aceasta a avut loc, individul are nevoie de puterea dragostei pentru a ieşi din mediul sigur, plin de grijă al misiunii pentru foştii gay, în lumea reală, copleşitoare a comunităţii creştine mai mari. Cu alte cuvinte, vindecarea trebuie să aibă loc în arena creştină, care este mai mare. Acest pas cere puterea dragostei. Îi dă putere individului să iasă din concentrarea asupra problemelor personale, şi să intre într-o dimensiune mai completă a dragostei lui Dumnezeu, aşa cum este ea revelată în Biserică.

 

Relaţie care dă putere

 

Cum apare această autoritate? Trebuie să-i învăţăm mai întâi pe oamenii noştri să asculte de Isus, să înceteze activitatea forţată şi neîncetată, şi să intre într-o relaţie de la inimă la inimă cu El. Cineva nu poate să se ridice cu o putere cu adevărat înaripată, dacă nu a ajuns la ea prin aşteptarea în prezenţa Lui. Problemele care debilitează şi fragmentează sufletul trebuie să fie eliberate, pentru a ajunge la dragostea lui Dumnezeu şi a fi învăluit de ea. Aşa că trebuie să-i învăţăm pe oamenii noştri să comunice cu Isus, punând accentul pe ascultarea cuvintelor Lui şi pe primirea puterii pe care o dă El, iar şi iar. Am descoperit eliberarea unei noi tării, punând jos agenda proprie şi aşteptând cu simplitate puterea pe care numai Dumnezeu o poate da. Sunt eliberat să trec prin încercările exterioare, datorită reînnoirii interioare pe care mi-o dă El în rugăciune şi meditaţie

 

În prezenţa lui Isus, am devenit conştienţi de dorul sufletului pentru o libertate mai mare. Strigăm la El şi El ne înalţă strigătul la un loc mai înalt, şi dă acelui dor un adevărat obiect al dorinţei.

 

De exemplu, mulţi participaţi la Desert Stream încep să simtă un dor pentru completare, o dorinţă de alinare a singurătăţii lor, printr-o relaţie de legământ cu cineva. Această durere este simţită cel mai acut în rugăciune. Iniţial mulţi o interpretează ca pe o dorinţă homosexuală dar, în timp, ea se transformă într-una heterosexuală. Obiectul dorinţei de acelaşi sex face loc imaginii încă neformate a sexului opus. Propria lor vindecare, alături de dorinţa mereu prezentă a Domnului de a susţine adevărata identitate sexuală şi adevăratul dor, face să se ridice o singurătate dureroasă care tânjeşte după intimitatea cu sexul opus.

 

Acest dor trebuie să fie binecuvântat. Este un motivator puternic, în acelaşi fel în care nemulţumirea datorată limitării misiunii pentru foştii gay poate face pe cineva să iasă din ea.

 

Aceşti doi motivatori – nemulţumirea crescândă faţă de contextul foştilor gay şi dorul pentru intimitatea cu sexul opus, oferă un impuls natural pentru schimbare şi creştere. Când este în acord cu noua autoritate a Duhului Sfânt, individul este pregătit pentru a intra în comunitatea mai mare a lui Hristos.

 

Domnul ne dă o stare interioară de putere şi dorinţă care ne obligă să ieşim în exterior – departe de misiunea pentru foştii gay şi în Biserică. Trebuie să avem această putere interioară din cauza împotrivirilor emoţionale pe care trebuie să le înfruntăm şi să le depăşim, în integrarea într-un întreg mai mare.

 

Karen de la Desert Stream afirmă aceasta foarte clar: „Trebuie ca eu să fiu cea care iniţiază relaţii cu alţii în biserica mea. Nu pot aştepta să vină ei la mine şi ca ei să fie tot ce am eu nevoie”.

 

„Dacă vreau să mă integrez în biserica mea, trebuie să fiu pregătită, cu ajutorul lui Isus, să le întind o mână şi să folosesc ce este mai bun acolo.”

 

David, un lider de la Desert Stream, a văzut că puterea lui Isus i-a dat harul să iasă din relaţii concentrate în primul rând asupra propriilor nevoi. A format câteva prietenii care implicau dăruirea lui faţă de alţii.

 

„La Desert Stream”, spune el, „toţi ajung să-şi înţeleagă nevoile şi modul cum să le împlinească. Sunt înconjurat de consilieri buni.”

 

„Dar lucrurile sunt diferite în biserică. Trebuie să cresc şi să realizez că oamenii nu sunt acolo doar ca să împlinească nevoile mele. Şi eu sunt acolo ca să slujesc altora. Am lucruri bune de dat, dar asta înseamnă să fiu dornic să trec peste binele şi răul părtăşiei reale, imperfecte, în care mă aflu.”

 

„Domnul mi-a dat tăria să continui cu biserica mea, chiar dacă mulţi oameni nu-mi înţeleg lupta. Şi rămânând lipit de ea, am ajuns la o nouă tărie.”

 

Asumarea riscului în relaţii

 

Ca slujitori ai foştilor gay, trebuie să încurajăm în participanţii noştri acea tărie interioară crucială, care îi obligă să caute părtăşie în afara mediului nostru. Aceasta implică identificarea nemulţumirii legitime, care se ridică în ei când văd limitările serviciului nostru.

 

Implică de asemenea ajutorul acordat lor pentru a se trezi la viaţă faţă de Duhul Sfânt care locuieşte în ei, care îi înrădăcinează într-o putere mai mare şi le trezeşte o foame mai mare după intimitate, dincolo de prietenia cu alţi foşti gay. Prin misiunea noastră, oamenii trebuie să fie echipaţi şi provocaţi să se identifice şi să se integreze cu trupul mai mare al Bisericii.

 

Tranziţia

 

Tranziţia practică spre biserică include câţiva paşi de bază. Primul implică să ne vedem serviciul ca fiind limitat – este destinat unui singur sezon. Oamenii noştri trebuie să fie întotdeauna conştienţi că scopul lor final este să devină mădulare sănătoase, dătătoare de viaţă ale Trupului lui Hristos, care să nu mai aibă nevoie de serviciile noastre.

 

În timpul perioadei petrecute cu noi, trebuie să-i ajutăm pe consiliaţi să identifice şi să se ocupe de rănile şi concepţiile greşite care  întârzie această tranziţie.

 

Trebuie să-i ierte pe cei din Biserică ce au fost duri şi arbitrari. Neiertarea înrădăcinată în respingerea din trecut tinde să întărească mentalitatea „noi – ei”.

 

Trebuie să iertăm; este numai datoria noastră înaintea lui Dumnezeu să ne curăţim calea de cruzimea altora faţă de noi. Dacă nu iertăm, rămânem legaţi de propria noastră imaturitate.

 

Încercăm să ne protejăm, considerând în mod nesocotit Biserica în ansamblul ei ca antagonistă faţă de noi. În acest proces, ne separăm de adevăratele surse de dragoste care ne aşteaptă în mod potenţial în Biserică. Iertarea indivizilor ignoranţi şi cruzi cu care am ajuns să identificăm Biserica ne dă posibilitatea să intrăm în comunitatea credincioşilor.

 

La un alt nivel, avem pur şi simplu nevoie să-i sprijinim şi să-i încurajăm pe oamenii noştri când caută să se implice în comunitatea mai mare. A învăţa cum să dai şi cum să primeşti în mod semnificativ, în ceea ce este perceput ca lumea „străină” a bisericii, poate fi înspăimântător.

 

Misiunile pentru foştii gay trebuie să ofere suportul care micşorează acea teamă. Putem face tranziţia mai puţin neplăcută pentru oamenii noştri, încurajând orice pas mic în comunitate şi ajutându-i să se confrunte cu temerile reale care apar, atunci când fac aceasta. Un astfel de suport trebuie să fie o parte importantă a slujirii noastre, când cel care se luptă este în mijlocul nostru. Nu este folositor să-i oferim un serviciu pentru un timp limitat, dacă acel serviciu nu-i dă putere să se integreze în comunitatea credincioşilor.

 

Scopul nostru, ca slujitori în misiunea pentru foştii gay, trebuie să fie să-i ajutăm efectiv pe alţii să stea în picioare fără noi. Odată ce este receptiv la resursele copleşitoare, provocatoare şi vindecătoare ale trupului mai mare al Bisericii, cel care se luptă cu homosexualitatea poate trece cu recunoştinţă dincolo de contextul „fost gay” într-un context al plinătăţii, pe care noi nu-l putem oferi.

 

Starea staţionară: Ce spun alţii

 

La câţiva ani după ce am ieşit din homosexualitate, am ajuns la o stare de confort. Aveam prietenii foarte satisfăcătoare de acelaşi sex. Mă gândeam: „Aş putea sta aşa tot restul vieţii”. Atunci am realizat că ceva era greşit. Nu existau prietenii semnificative cu femei în viaţa mea. – Shawn Corkery, fost membru al personalului Desert Stream

 

Când am devenit creştină, mi-a fost teamă că Dumnezeu mă va obliga să mă căsătoresc. Numai după ce am depăşit acea teamă, a putut Domnul să înceapă să lucreze cu adevărat în viaţa mea. În câţiva ani, am realizat că nu mai eram homosexuală. Ajunsesem la starea staţionară, un loc de mulţumire asexuală. După patru ani, a avut loc o trezire a sentimentelor heterosexuale. Pentru a ieşi din starea staţionară, trebuie să fii dornic să-ţi asumi riscuri. Nu vreau să sune banal, dar calea de ieşire începe cu rugăciunea. – Luanna Hansberger, fostă membră a personalului Regeneration

 

Sentimentul de a fi „blocat” este rezultatul unei idei greşite. Heterosexualitatea este identitatea dată nouă de Dumnezeu, nu ceea ce simţim. Poate că nu vom fi niciodată atraşi de persoanele de sex opus. Dar Dumnezeu ne va da o atracţie iubitoare şi sănătoasă pentru partenerul nostru de căsătorie. – Jack Hickey, fost director al Reconciliation

 

Starea staţionară este un loc în care te simţi cu adevărat mulţumit, te înconjori cu oameni „din misiune” şi eviţi să te implici în Biserică. Pentru a ieşi din starea staţionară, trebuie să te implici în scena heterosexuală a bisericii. Trebuie să-ţi asumi acel risc şi să spui: „Asta e, o s-o fac şi o să-mi placă, chiar dacă mă omoară”. Aceasta a fost atitudinea mea când colegul meu de apartament şi cu mine am dat o petrecere de Crăciun cu câţiva ani în urmă. Am invitat un număr egal de bărbaţi şi femeie, şi am fost surprinsă cât de mine m-am distrat. Pentru mine a fost un punct de cotitură. – Starla Allen, fostă membră a personalului Desert Stream

 

Mă doare să admit că sunt încă în starea staţionară. M-am implicat total în misiunea pentru foştii gay. Mă izolez de relaţiile heterosexuale în multe feluri – pur şi simplu nu am timp. Pe de altă parte, m-am îndrăgostit trei femei de când am părăsit homosexualitatea. Relaţiile nu au mers, din diferite motive. Toate încercările mele de a forma o relaţie heterosexuală au sfârşit în frustrare. Mă agăţ de promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu. Cred ce mi-a spus El, că într-o zi voi fi căsătorit. Am nevoie să cred aceasta într-un mod foarte profund, ştiind că Dumnezeu va face să se întâmple la timpul potrivit. – Doug Houck, fondator al Metanoia Ministries

 

Andy Comiskey este fondator şi director al Desert Stream, o misiune Exodus din Los Angeles. A slujit la bordul de directori al Exodus, inclusiv ca preşedinte al bordului.

 

Extras din Exodus Standard, Volumul 5, Numărul 1, 1998. Copyright © 2005 Exodus International, P.O. Box 540119, Orlando, FL 32854, USA. Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

 

 

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.