Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Frank Carrasco

12 februarie 2009

Cu atât de multă dezinformare cu privire la homosexualitate în mass-media de astăzi, nu este de mirare că cei care caută să părăsească homosexualitatea sunt atât de greşit înţeleşi. O teorie populară în cultura pop de astăzi pare să fie că cei cu atracţii faţă de acelaşi sex şi-ar accepta în mod firesc sexualitatea şi ar trăi fericiţi cu ea, dacă nu ar fi homofobii bigoţi, înguşti la minte, care le fac constant viaţa imposibilă bărbaţilor şi femeilor gay. Dacă societatea ar înceta să fie atât de intolerantă, fiecare ar fi împăcat cu sexualitatea pe care au dezvoltat-o şi ar trăi fără să se gândească la ea ... precum cineva care este stângaci sau preferă verdele în loc de albastru.

Dar precum ştim, sexualitatea este complicată şi încercarea de a o reduce la o definiţie simplă nu face decât să ne lase cu mai multe întrebări decât răspunsuri. În realitate, adevărul se află undeva pe la mijloc, ceea ce nu ar trebui să ne surprindă. Este adevărat că homofobia este puternică astăzi; grupuri ca Biserica Baptistă Westborough nu fac lucrurile mai uşoare pentru nimeni. Îmi închipui că există mulţi bărbaţi şi femei care trăiesc speriaţi şi singuri, de teama de a fi respinşi de prietenii şi familia lor. Dar şi opusul este adevărat, există mulţi bărbaţi şi femei care cândva au acceptat homosexualitatea, dar au lăsat-o în urmă ... pentru motive care nu au nimic de-a face cu teama de respingere.

De fapt dimpotrivă. Mulţi dintre oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor erau în trecut gay pe faţă, unii erau activişti gay, iar alţii trăiau de ani de zile cu partenerii lor. Dacă ar fi căutat acceptare, cu siguranţă răspunsul nu era să devină „foşti gay” (aşa cum ne-au etichetat unii). Aceia dintre noi care am ieşit din homosexualitate ne confruntăm cu o dublă respingere faţă de cei mai mulţi, chiar şi în biserică, ca şi în lumea seculară, iar lumea pro-gay pune la îndoială validitatea schimbării noastre. Deci de ce să ne schimbăm?

Un motiv ar fi că mulţi găsesc homosexualitatea ca fiind incompatibilă cu credinţa lor. Multe texte religioase arată clar că homosexualitatea este păcat. Este adevărat că mulţi dintre cei care caută schimbarea sunt motivaţi în primul rând de credinţa lor, dorind să pună întreaga lor viaţă (finanţe, sexualitate şi moralitate) în acord cu ea. Acesta este un motiv perfect valid pentru a părăsi homosexualitatea. Credinţa oamenilor este o parte integrală a identităţii lor, definind pentru unii chiar şi ceea ce mănâncă (dar nimeni nu critică comunitatea evreiască pentru că mănâncă kosher.)

În cazul altora, sentimentele nu sunt în acord cu ceea ce profesioniştii din comunitatea sănătăţii mintale numesc schema personală. Oricine are o schemă personală; o concepţie prin care ne vedem pe noi înşine şi lumea. Ea este strâns legată de imaginea de sine şi de stima de sine. Eu unul m-am luptat foarte mult când lumea continua să-mi spună că sunt gay, iar eu nu credeam că sunt. Aceasta nu era negare, era conflict. Sexualitatea mea nu se potrivea cu cine credeam eu că sunt ca persoană, sau cu cine vroiam să fiu. Ca o piesă de puzzle care nu se potrivea, sexualitatea nu se potrivea în imaginea pe care o aveam pentru viaţa mea. Trebuia să iau o decizie.

Aveam să trăiesc conform cu valorile mele şi cu cine credeam eu că sunt? Sau aveam să trăiesc numai conform cu anumite sentimente sexuale?

Am întâlnit şi pe unii care şi-au acceptat homosexualitatea şi au trăit în acea identitate zeci de ani. Poveştile lor diferă în anumite aspecte, unii aveau relaţii pe termen lung, alţii au trăit în promiscuitate şi periculos, dar toţi au găsit că stilul lor de viaţă i-a lăsat neîmpliniţi. Pur şi simplu nu au ştiut că puteau alege – dar odată ce au aflat că libertatea era posibilă, au urmat calea de ieşire din homosexualitate.

Cu toate acestea, aţi fi surprinşi să aflaţi că există alţii ... oameni celebri, care au părăsit homosexualitatea pentru niciun alt motiv decât că gusturile lor s-au schimbat. În America este bine-cunoscută Anne Hesche, care a avut o relaţie foarte mediatizată cu Ellen DeGeneres, dar care acum este exclusiv heterosexuală, având relaţii doar cu bărbaţi. Dar sunt şi alţii care s-au schimbat, mai puţin mediatizaţi. Shephen Daldry, de exemplu, care a regizat ‘Billy Elliot’ şi ‘Orele’, a fost mult timp cunoscut ca homosexual, până ce s-a îndrăgostit de o femeie, s-a căsătorit şi s-a aşezat la casa lui.

Jackie Clune de asemenea, o comediană britanică celebră, a trăit ca lesbiană mai mult de 12 ani, până ce s-a schimbat. Scriind în ziarul britanic ‘The Guardian’, Clune spune: „... după o despărţire deosebit de dureroasă şi lentă, am decis că pentru mine a fi lesbiană nu era ceea ce se presupunea a fi. Toate relaţiile mele urmaseră toate acelaşi – început idilic, intensitate pasională, conflict masiv, contopire lentă a identităţilor, răzvrătire, mai mult conflict, terapie de cuplu ... În multe feluri, toate acestea sunt modul de despărţire standard, hetero sau gay; dar nu mă puteam opri să simt că răspunsul se afla de cealaltă parte. Tânjeam să am din nou propriul meu punct de vedere...”. (14 iunie 2003)

Este trist, dar adevărat, că homofobia le face viaţa imposibilă unor gay. Dar când alegem să ne schimbăm, nu este din cauza „homofobiei interioare”, aşa cum ne-au acuzat unii. Venim de pe traiectorii diferite şi toţi căutăm ce este mai bine pentru viaţa noastră. Indiferent de motiv, fie că suntem stimulaţi de credinţa noastră sau de convingerea noastră că s-ar putea să existe ceva dincolo de identitatea gay ... rămâne un fapt că factorul comun unificator în viaţa noastră este că toţi încercăm să ne trăim viaţa în modul cel mai potrivit.

Tradus şi folosit cu aprobare de pe www.exodusyouth.net.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.