Deschizători de drumuri
de Kent Paris
Cei mai mulţi dintre noi au ieşit din viaţa homosexuală sau dintr-o luptă cu probleme legate de atracţia faţă de acelaşi sex. Activişti gay au pichetat conferinţa. Au fost ameninţări cu bombe, şi ziarele din zona Bay au prezentat critici răutăcioase necruţătoare, din partea activiştilor gay care încercau să discrediteze ideea că homosexualii s-ar putea schimba. Astfel, misiunea pentru foştii gay s-a ridicat ca pasărea Phoenix din cenuşa ciudată a vieţilor câtorva zeci de oameni salvaţi. Am croit un drum în teritoriul netrasat pe hartă, pe care să-l urmeze alţii. Aveam 25 de ani, eram căsătorit de mai puţin de doi ani, iar primul nostru copil urma să vină. Nu aş fi putut prezice că misiunea mea şi viaţa familiei noastre urmau să ia o întorsătură radicală, neaşteptată.
În 1971, la vârsta de 19 ani, eram într-un conflict teribil cu homosexualitatea mea, şi într-o căutare disperată pentru a găsi un prieten care să simtă la fel ca mine, pe care să-l iubesc şi care să mă iubească; dar Dumnezeu a intervenit. Doi creştini mi-au făcut cunoscută Evanghelia, şi mi-am pus credinţa în Hristos. Într-un an de zile, din cauza convertirii mele dramatice şi trecutului meu, am fost asaltat de invitaţii pentru a vorbi tinerilor în biserici, tabere şi la convenţii, în toată regiunea Midwest.
Ca muzician de muzică rock, cântasem alături de REO Speedwagon, Three Dog Night, Canned Heat, Country Joe & the Fish, Ted Nugent şi mulţi alţi artişti de muzică rock ai anilor ’60 şi începutul anilor ’70. Formaţia noastră s-a bucurat de o notorietate remarcabilă pentru un grup de adolescenţi aflaţi încă la liceu. Am cântat la diferite întâlniri, pentru mulţimi mari de 60000 de oameni – un lucru nemaipomenit. Am acceptat repede mişcarea hippie, cu toate semnele ei distinctive. Viaţa mea se învârtea în jurul sexului, drogurilor şi rock-and-roll-ului. Acest mediu a fost locul identităţii mele distorsionate, nesigure. Am început să beau în clasa a 7-a, am fost iniţiat în marijuana în clasa a 10-a (1967) şi într-o mulţime de droguri după aceea, în următorii cinci ani. A fost un timp turbulent în cultura noastră – o perioadă furtunoasă, instabilă în propria mea viaţă.
Aceasta a fost mărturia mea creştină în mulţi dintre anii care au urmat, dar exista o dimensiune particulară, mai sensibilă, dureroasă a copilăriei şi adolescenţei mele pe care nu am inclus-o în mărturia mea în anii de început ai misiunii. În mediile conservatoare nu ar fi fost binevenită. Uşile care erau deschise pentru mine ca martor, s-ar fi închis repede.
Îmi amintesc că simţeam atracţii faţă de acelaşi sex la grădiniţă, deşi la acea vârstă fragedă nu aveau o conotaţie sexuală conştientă. Deşi suferisem un incest când eram destul de mic, trezirea mea sexuală voliţională a avut loc la vârsta de 11 ani, cu un prieten apropiat din vecinătate, de vârsta mea. Acest prieten şi cu mine ne-am angajat într-o activitate sexuală regulată timp de cinci ani, împreună cu un alt prieten de aceeaşi vârstă. Doi profesori m-au molestat când eram un tânăr adolescent. Toate aceste experienţe au avut un impact devastator asupra dezvoltării mele în copilărie.
Ca proaspăt credincios, am înţeles de la început că orice imoralitate sexuală era păcătoasă şi nepotrivită cu o viaţă de ascultare. Supunerea mea faţă de conducerea lui Hristos era necondiţionată. Nu depindea de faptul că Dumnezeu mă vindeca sau nu de lupta mea cu homosexualitatea. Nu aveam idee de ce suferisem de această problemă atunci când am crescut şi nu aveam idee la ce să mă aştept acum că eram creştin. Mă puteam schimba? Eram pregătit să trăiesc o viaţă castă, celibatară, dacă era nevoie.
În afară de problemele mele cu acelaşi sex, am crescut într-o familie dominată de conflicte, foarte disfuncţională. Era un mediu clasic, ca la carte, care adeseori produce copii care se luptă cu homosexualitatea. Când aveam 17 ani, mama mea a plecat fără să anunţe, părăsind familia noastră, punând capăt căsătoriei ei groaznice şi neplăcute. Ce om în toate minţile ar mai intenţiona să se căsătorească?
Dumnezeu este cu adevărat un Dumnezeu al noilor începuturi, care scrie LIBERTATE în inimile noastre, care îi eliberează pe captivi şi pune orfanii în familii. După trei ani de prietenie profundă şi de legătură romantică înfloritoare cu Sherri, ne-am căsătorit în septembrie 1975. Sherri a fost cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru mine în viaţa aceasta – iubita mea, cea mai bună prietenă şi parteneră în misiune. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu doi fii scumpi care Îl iubesc pe Domnul, sunt acum mari, s-au căsătorit şi ne binecuvântează cu nepoţi.
Am fost la prima conferinţă Exodus mai întâi din curiozitate, ca să întâlnesc alţi creştini care s-au luptat de asemenea cu homosexualitatea.
Înainte de 1977 nu erau creştini de care să ştiu, care să împărtăşească în mod deschis că au fost cândva homosexuali. Oamenii din biserică pur şi simplu nu vorbeau despre aceste lucruri, cu excepţia unor remarci ocazionale defavorabile. După conferinţa de
Până în 1980, aproape jumătate din cei care veneau la misiunea noastră locală pentru consiliere erau bărbaţi care se luptau cu homosexualitatea. Până la sfârşitul lui 1981, trei sferturi dintre clienţii mei se confruntau cu homosexualitatea, şi mi se cerea cu o frecvenţă în creştere să vorbesc în biserici pe această temă. Ca Frodo cu un inel (creatura hobbit din trilogia lui J. R. R. Tolkien, „Stăpânul inelelor”), nu am pornit niciodată să întemeiez o misiune specializată în domeniul homosexualităţii. Nu am căutat-o – a venit la mine.
La sfârşitul anilor 1970, Domnul a chemat împreună un mic grup de bărbaţi şi femei pe care i-a răscumpărat, pentru a purta lumina Lui şi pentru a aduce mărturie despre puterea Sa, pentru a-i elibera pe captivi şi a ne transforma vieţile. El a ridicat stindardul pentru a străpunge vălul întunericului care se aduna. Eram deschizători de drumuri care erau dornici să slujească într-un gen de misiune care nu avea precedent, nepopulară, la care comunitatea gay se împotrivea şi care în general nu era bine primită de biserică. Ca rezultat, mulţi dintre noi au plătit un preţ mare.
Am fost primul director al misiunii Exodus care s-a confruntat cu o plângere. În 1983 un fost client mi-a cerut o despăgubire de 250000 $. Fusese student la un colegiu creştin şi după descoperirea activităţilor lui homosexuale, colegiul a aranjat să primească de la mine consiliere, în 1981. după trei şedinţe a dispărut, dar a reapărut în 1983, sprijinit financiar de Susţinătorii Drepturilor Gay din San Francisco, pentru a face o plângere. A durat patru ani, şi a fost o încercare îngrozitoare pentru familia mea. Pe vremea aceea, misiunea noastră nu avea asigurare de răspundere. Gândul că puteam fi daţi în judecată nu ne trecuse niciodată prin minte, până ce nu s-a întâmplat. Cheltuielile avocatului nostru au atins suma incredibilă de 55000 $. Deşi se îndrepta către un proces cu juriu, din fericire, s-a fixat în afara curţii în 1989, pentru o sumă mică, cu nicio vină atribuită. Am aflat mai târziu că hotărârea neaşteptată s-a datorat morţii iminente a acestui tânăr din cauza SIDEI. În afara atacului juridic, de-a lungul anilor am avut şi partea mea de ameninţări cu moartea. A fost de la început o misiune foarte provocatoare.
Am fost ales în comitetul director al Exodus în 1983, şi am avut privilegiul deosebit de a sluji alături de Frank Worthen, Alan Medinger, Andy Cominsky, Sy Rogers, Robbi Kenny şi Mary Lebsock timp de câţiva ani. Până în ziua de astăzi simt o afecţiune specială pentru aceşti scumpi fraţi şi surori şi pentru anii formatori pe care i-am avut împreună.
În ultimii douăzeci şi cinci de ani, am consiliat peste 2000 de oameni care se luptau cu probleme legate de atracţii faţă de acelaşi sex. Am fost primul vorbitor care a fost invitat să predea un seminar de o săptămână despre homosexualitate, la Şcoala de Consiliere Biblică a Universităţii Creştine din Asia (Tineri cu o Misiune – YWAM) aflată în Kailua-Kona, Hawaii în 1981, şi m-am mai întors de două ori ca şi conferenţiar invitat. De atunci am vorbit în peste o sută de biserici (în multe dintre ele de mai multe ori), m-am adresat la mii de tineri de liceu şi de colegiu, într-o varietate de situaţii, pe tema homosexualităţii, şi am vorbit şi am predat la multe colegii biblice evanghelice, seminarii şi conferinţe, peste tot în Statele Unite şi Canada.
Am fost întrebat ocazional dacă aş alege un drum, o ocupaţie sau un gen de misiune diferită, dacă aş putea să mă întorc în timp şi să încep din nou – poate ceva mai puţin stresant, nu permanent în prima linie de luptă, şi poate ceva mai avantajos financiar. Ei bine, răspunsul meu este că am căutat să fiu credincios şi să accept şi să trăiesc chemarea lui Dumnezeu în viaţa mea, aşa cum am simţit-o eu. Singura pace şi bucurie adevărată pe care am cunoscut-o în viaţa mea este în a-L cunoaşte, a-L iubi şi a-L sluji pe Domnul.
În fiecare am primesc scurte comentarii serioase, cărţi poştale, scrisori şi fotografii de la oameni cărora le-am slujit de-a lungul anilor, exprimându-şi dragostea şi mulţumirea pentru lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în ei, atunci când am petrecut un timp împreună în misiunea de consiliere. Am avut privilegiul de a lua parte la lucrările salvatoare ale lui Dumnezeu în vieţile
lor.
Zeci de tineri bărbaţi care au venit la mine când erau studenţi la colegiu, convinşi că nu aveau alte opţiuni decât să arunce credinţa lor creştină şi să sară cu capul înainte în scena homosexuală, sunt acum căsătoriţi în mod fericit, crescându-şi copiii, profund mulţumitori că Dumnezeu a intervenit. Nenumăraţi bărbaţi care se pregăteau să-şi părăsească soţiile şi copiii pentru un iubit gay, au fost provocaţi cu Adevărul, chemaţi la pocăinţă şi s-au dedicat restabilirii şi vindecării. Femei care au crezut că nu vor putea niciodată iubi sau respecta un bărbat, cu atât mai puţin să-l iubească, se bucură acum de bunătatea căsniciei creştine. Aş putea împărtăşi sute de poveşti ale unor vieţi schimbate. În lumina acestui lucru, nu-mi pot imagina că L-aş sluji pe Domnul în vreo altă carieră decât am făcut-o în aceşti mulţi ani. Când citesc cărţile poştale şi privesc la feţele acestor scumpi bărbaţi şi femei sau la feţele copiilor lor, mă simt umilit că acestui candidat cu puţine şanse de reuşită, i s-a dat oportunitatea şi onoarea de a veni alături de mii de oameni, ca să fie un vas prin care Isus să vină să-i iubească şi să le slujească.
Aceasta este o investiţie a vieţii care va intra în eternitate; nu se va sfârşi. Este parte a istoriei noastre sfinte ca şi cuplu căsătorit şi familie.
Kent este fondator şi director al Misiunilor Nehemiah din Urbana, IL. Sherri lucrează ca manager de departament. Kent şi Sherri locuiesc în Urbana, IL. Lui Kent îi place grădinăritul şi să colecţioneze amintiri despre Beattles. Îl puteţi contacta pe Kent
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
