Ar trebuie să fie influenţate convingerile noastre morale de frecvenţa cu care apare homosexualitatea?
De la publicarea intens mediatizatelor studii ale lui Kinsey din anii ’40 şi ’50, estimarea răspândirii homosexualităţii a jucat un rol central în dezbaterile cu privire la homosexualitate. Mulţi au afirmat că „10% din populaţia adultă este homosexuală”, inclusiv literatura ştiinţifică, literatura de specialitate şi chiar documentele bisericii.
Descoperirile cu privire la răspândirea ei sunt aduse în mod tipic în dezbaterea morală pentru unul din următoarele două scopuri:
1. Pentru a promova în mod direct o poziţie pro-gay;
2. Pentru a crea o caricatură sau o prezentare greşită a poziţiei creştine tradiţionale şi pentru a folosi apoi ştiinţa pentru a respinge caricatura, întărind prin aceasta poziţia pro-gay.
Statistica de 10% a devenit populară la sfârşitul anilor ’70, când mişcarea pro-gay a căutat să legalizeze homosexualitatea şi să obţină drepturi egale cu ale altor minorităţi. Dar în anii ’90, statistica de 10% a început să fie pusă la îndoială pe cale largă şi în mod public. Alte studii care au fost bine primite pentru metodele şi acurateţea lor, au raportat procentaje mult mai mici, în mod tipic de 1 – 4%. Aceasta i-a făcut pe oameni să evalueze metodele şi acurateţea lui Kinsey. Ei au găsit că:
* Nu a folosit un eşantion de oameni care să reprezinte corect întreaga populaţie. Au fost:
* Prea mulţi absolvenţi de colegiu
* Prea mulţi protestanţi, prea puţini catolici
* Prea mulţi condamnaţi pentru delicte sexuale – 26% dintre cei din eşantion au fost condamnaţi pentru delicte sexuale
* Prea mulţi condamnaţi – 25% dintre cei din eşantion se aflau în închisoare
* Prea mulţi voluntari din comunitatea homosexuală
* Definiţiile lui pentru homosexualitate şi heterosexualitate erau incorecte – orice heterosexual care simţise o singură dată chiar şi cea mai vagă atracţie pentru o persoană de acelaşi sex era clasificat ca homosexual.
Alte instituţii care au o reputaţie solidă au făcut studii majore, naţionale. Iată ce au raportat:
* Un studiu pe 5.514 studenţi canadieni la colegiu şi universitate, cu vârsta sub 25 de ani, a găsit că 1% erau homosexuali şi 1% erau bisexuali. Studiu de King şi alţii(1988). Canada, Youth and AIDS Study. Kingston, ON: Queen's University.
* Un studiu pe 8.337 de bărbaţi britanici a găsit că 6,1% dintre ei avuseseră „o experienţă homosexuală” şi că 3,6% au avut „unul sau mai mulţi parteneri homosexuali”. Studiu de Johnson, A.M. şi alţii (1992). Sexual lifestyles and HIV risk. Nature, 360(3), Dec. 3, 1992, 410 – 412.
* Un studiu francez pe 20.055 de oameni a găsit că 4,1% dintre bărbaţi şi 2,6% dintre femei au avut cel puţin o dată un contact sexual cu o persoană de acelaşi sex în timpul vieţii lor. Studiu de ANRS: Agence Nationale de Recherches sur le Sida investigators (1992). AIDS and sexual behavior in France. Nature, 360(3), Dec. 3, 1992, 407 – 409.
* Un sondaj danez aleatoriu a găsit că 2,7% dintre cei 1.373 de bărbaţi care au răspuns la chestionarul lor au avut o experienţă homosexuală (un contact homosexual). Studiu de Melbye, M. & Biggar, R.J. (1992). Interactions between persons at risk for AIDS and the general population in Denmark. American Journal of Epidemiology, 135(6), 593 – 602.
* USA National Health Interview Survey ia interviuri familiilor din populaţia civilă neinstituţionalizată. Rezultatele a trei dintre aceste sondaje, făcute în 1990 – 1991 şi bazate pe mai mult de 9.000 de răspunsuri de fiecare dată, a găsit că 2 – 3% dintre oameni au răspuns cu „da” la un set de întrebări care includeau: „Eşti un bărbat care a făcut sex cu un alt bărbat cândva după 1977, chiar şi o singură dată”. Studiu de Dawson, D. & Hardy, A.M. (1990 – 1992). National Centre for Health Statistics, Centres for Disease Control, Advance Data, 204, 1990 – 1992.
* La un sondaj aleatoriu pe 6.300 de norvegieni, 3,5% dintre bărbaţi şi 3% dintre femei au raportat că avuseseră o experienţă homosexuală cândva în viaţă. Studiu de Sundet, J.M. şi alţii. Prevalence of risk-prone sexual behaviour in the general population of Norway. În Global Impact of AIDS, editat de Alan F. Fleming şi alţii (New York: Alan R. Liss, 1988), 53 – 60.
Tabelul următor prezintă rezultatele unor studii suplimentare:
|
Studiu |
Sex exclusiv cu acelaşi sex |
Sex inclusiv cu acelaşi sex în ultimele 12 luni |
Sex inclusiv cu acelaşi sex |
Sex inclusiv cu acelaşi sex din adolescenţă |
Sex inclusiv cu acelaşi sex de la pubertate |
|
Billy şi alţii (1993) Numai bărbaţi |
1,1% în ultimii 10 ani |
|
2,3% în ultimii 10 ani |
|
|
|
Fay şi alţii (1989) Numai bărbaţi |
|
1,6 – 2,0% |
|
6,7% de la vârsta de 19 ani (3,3% ocazional sau destul de des) |
20,3% |
|
Lauman şi alţii (1994) Bărbaţi |
|
2,7% |
4,1% în ultimii 5 ani |
4,9% de la vârsta de 18 ani |
9,1% |
|
Lauman şi alţii (1994) Femei |
|
1,3% |
2,2% în ultimii 5 ani |
4,1% de la vârsta de 18 ani |
4,3% |
|
Rogers & Turner (1991) Numai bărbaţi |
|
Studiul 1: 1,9% Studiul 2: 1,2% Studiul 3: 2,4% Studiul 4: 2.,0% |
|
Toţi de la 18 ani Studiul 1: 4,8% Studiul 2: 4,9% Studiul 3: n/a Studiul 4: 6,7% |
|
|
Sell şi alţii (1995) Bărbaţi |
În ultimii 5 ani SUA – 0,82% Fr – 0,72% |
|
În ultimii 5 ani SUA – 5,42% UK – 3,51% Fr – 9.94% |
|
|
|
Sell şi alţii (1995) Femei |
În ultimii 5 ani SUA – 0.27% UK – 0.54% Fr – 0.14% |
|
În ultimii 5 ani US – 2.96% Fr – 3.02% |
|
|
|
Spira şi alţii (1993) Numai bărbaţi |
|
1,1% |
|
|
4,1% |
|
Spira şi alţii (1990) Numai bărbaţi |
0,8% în ultimii 5 ani |
1,4% în ultimii 5 ani |
|
|
|
|
Wellings şi alţii (1994) Bărbaţi (Marea Britanie) |
|
1,1% |
|
|
6,1% |
|
Wellings şi alţii (1994) Femei (Marea Britanie) |
|
0,4% |
|
|
3,4% |
Din aceste studii putem concluziona cu precizie că răspândirea homosexualităţii la bărbaţii din America de Nord nu este de 10%. Există dovezi clare care sugerează că mai puţin de 3% şi poate mai puţin de 2% dintre bărbaţi sunt activi homosexual într-un an dat. Rata bărbaţilor care duc o viaţă homosexuală susţinut şi exclusiv este cu siguranţă mai mică de 3%.
Homosexualitatea feminină nu a fost studiată la fel de mult şi continuă să fie estimată la aproximativ jumătate sau mai puţin decât rata masculină.
Deci când cele două sunt combinate, homosexualitatea se justifică pentru mai puţin de 3% din populaţia nord-americană.
Legătura dintre preponderenţă şi moralitate
Dacă homosexualitatea este rară sau obişnuită este un fapt care nu ar trebui să joace un rol major în felul în care creştinismul priveşte moralitatea creştină. În nicio altă activitate, preponderenţa (cât de des se întâmplă ceva) nu este legată de moralitate. Creştinii consideră comportamente precum lăcomia, mândria, pofta ca fiind imorale, chiar dacă apar mai frecvent ca homosexualitatea. Mult mai mulţi oameni s-au luptat de-a lungul istoriei cu aceste vicii, decât s-au luptat cu homosexualitatea. Că se întâmplă frecvent, nu diminuează faptul că biserica le identifică drept greşite sau imorale. Alte comportamente sunt destul de rare. Canibalismul şi necrofilia (atracţia sexuală faţă de trupuri moarte) sunt rare şi considerate greşite sau imorale. Deci preponderenţa unui comportament nu are legătură directă cu faptul că este păcat sau că provoacă îngrijorare din punct de vedere moral.
Pentru a aplica această înţelege homosexualităţii – preponderenţa nu dă răspuns la întrebarea dificilă, complicată moral, cu privire la homosexualitate. Mai mult, nu există motive pentru a privi homosexualitatea ca neutră sau ca un bine moral, din cauza reprezentării sale greşite, care este mai obişnuită decât este ea.
Din nefericire, estimările umflate despre cât de des apare homosexualitatea sunt folosite explicit ca bază pentru schimbări semnificative în învăţăturile bisericii. Corectarea estimărilor exagerate poate că nu afectează dezbaterea morală, dar este important să înţelegem cum ştiinţa este folosită greşit şi să clarificăm înţelegerea noastră cu privire la cât de obişnuită este homosexualitatea.
Tradus şi folosit de pe www.exodusglobalalliance.org.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
