Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de John Smidt

În februarie 1983, am luat una dintre cele mai grele decizii ale vieţii mele: am ales să renunţ la stilul de viaţă homosexual. De atunci, Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru mine. Vreau să vă împărtăşesc cum L-am căutat pe Dumnezeu, şi realitatea a ceea ce poate face El cu o viaţă tulburată.

Crescând, am învăţat despre un Dumnezeu atotputernic, care L-a trimis pe Fiul Său, numit Isus. A fost o temelie bună, dar nu a fost destul ca să mă păzească de greşeli mari. M-am luptat cu o stimă de sine foarte scăzută, şi am sfârşit într-o căsătorie tulburată. Fără să ştie nimeni, avusesem mulţi ani fantezii în care făceam sex cu un bărbat.

Într-o încercare de a înţelege sentimentele mele sexuale, am avut încredere într-un bărbat de la serviciu, despre care ştiam că este homosexual. Discuţia noastră s-a sfârşit cu prima mea întâlnire homosexuală. Am crezut că am găsit răspunsul la toate luptele mele. Mi-am părăsit soţia, cu care eram căsătorit de şase ani, şi pe cele două fiice ale mele, ca să găsesc o relaţie de o viaţă cu un bărbat.

Primul bărbat pe care l-am întâlnit mi-a spus că era imposibil să găsesc felul de relaţie pe care o căutam. Nu l-am crezut şi am început căutarea bărbatului viselor mele. M-am aruncat cu capul înainte în viaţa homosexuală şi am crezut că era grozav. Familia mea a aflat despre implicarea mea homosexuală, dar aceasta nu m-a oprit.

Aşteptările mele de la viaţa gay au fost făcute foarte curând bucăţi. După opt luni de probleme grave într-o relaţie de coabitare, iubitul meu m-a părăsit pentru cel mai bun prieten al meu. Stima mea de sine era atât de scăzută, încât trebuia să fac eforturi mari pentru a o găsi.

Următorii trei ani au fost un adevărat câmp de bătălie între Dumnezeu, Satan şi propriile mele alegeri. Am găsit relaţii cu alţi doi bărbaţi şi am avut multe întâlniri sexuale de o noapte. În mijlocul tulburării mele, Dumnezeu a început să mă atragă cu adevărat la El.

M-am dus la o întâlnire Al-Anon şi am aflat despre puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta în luptele noastre. Am strigat la El în una din perioadele mele chinuitoare şi El mi-a îndepărtat temporar depresia. Am folosit rugăciunea pentru linişte de multe ori după aceea, pentru că Dumnezeu m-a învăţat să mă bazez pe El.

O fată din biroul meu mi-a arătat în Biblie cum Dumnezeu vroia să mă bucur de viaţă. Aceasta a fost o ştire pentru mine, şi am vrut să ştiu mai multe. M-a invitat la biserica ei, care era vibrantă şi vie. Am mers şi mi-a plăcut într-adevăr acolo. Dar mersul la biserică nu se potrivea în programul meu de petreceri, aşa că nu m-am dus foarte des.

Apoi un bărbat creştin a devenit iubitul meu. Chiar am găsit răspunsul acum, m-am gândit eu. Asta trebuie să fie ceea ce vrea Dumnezeu pentru mine. Dar ispita sexului în afara relaţiei mă atrăgea, şi relaţia noastră nu a ţinut mult. După aceea, am sărit ca o minge de ping-pong de la o relaţie la următoarea.

Unul dintre iubiţii mei avea o soră creştină care se interesa cu adevărat de mine. Invitaţia ei la o trezire în biserica ei, I-a îngăduit lui Dumnezeu să vorbească în viaţa mea. El mi-a arătat că exista o cale de ieşire din luptele mele sexuale. Am început să mă rog în fiecare zi ca să fiu eliberat din homosexualitate. Am început de fapt să fiu jenat de stilul meu de viaţă.

Apoi a început adevărata luptă. Satan nu vroia să fiu eliberat, şi a început să se lupte cu mine în toate privinţele. M-am luptat cu relaţiile mele mai mult ca niciodată. Căutarea de către mine a bărbatului potrivit, a devenit mai febrilă. Pe de altă parte, cunoaşterea mea despre Dumnezeu creştea, şi mă bucuram cu adevărat de noua înţelegere spirituală din viaţa mea.

Când a avut loc o moarte în familia noastră, am sunat-o pe mama mea. Erau aproape patru ani de când nu vorbisem cu ea. M-am dus într-o călătorie de cinci zile cu ea la înmormântare, ceea ce a început o reconciliere în relaţia noastră. Am văzut o parte din distrugerea făcută de căutarea de către mine a unei „vieţi mai bune”. Am căpătat o nouă înţelegere de ce homosexualitatea este greşită.

După aproape doi ani de când ceream ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns în punctul în care am pus totul pe altar. Îl „alegeam” pe Dumnezeu şi mi-am dedicat întreaga viaţă lui Isus.

În sfârşit am avut puterea să-i spun la revedere iubitului meu şi tuturor prietenilor mei gay. I-am cerut lui Dumnezeu să umple golul din viaţa mea. În aceeaşi săptămână am început să merg la o întâlnire a celibatarilor la biserica la care mergeam. Am găsit repede noi prieteni creştini şi locuri unde să merg, în schimbul barurilor de gay şi a petrecerilor. În sfârşit mă simţeam bine cu privire la direcţia în care mergea viaţa mea.

Dedicarea mea faţă de Isus nu a oprit dorinţele mele homosexuale şi într-o zi am căzut în păcat sexual. Pentru că acum eram creştin, m-am simţit foarte condamnat. Am cerut o întâlnire cu pastorul meu pentru celibatari, şi i-am împărtăşit ce se întâmplase. Deşi nu a ştiut ce să facă, nu m-a respins. După ce ne-am rugat împreună, am simţit că am găsit alinare pentru vina mea.

M-am dedicat mersului la biserică şi întâlnirilor pentru celibatari. Stima mea de sine joasă a început să se vindece, în timp ce eram întărit de prietenii mei. Dumnezeu mi-a arătat că aveam într-adevăr valoare în ochii Lui.

Dumnezeu a continuat să mă elibereze de trecutul meu. Într-o seară, m-am dus în faţă la altar ca să caut iertare pentru lupta pe care o aveam în relaţia cu mama mea. Dumnezeu adusese o anumită reconciliere, dar aveam nevoie să mai fac un pas, să merg la Dumnezeu şi să cer iertare, astfel încât El să poată repara stricăciunea. Am început să-mi iubesc mama într-un fel în care nu am putut niciodată înainte.

Pastorul meu mi-a dat oportunitatea să mă implic în conducerea grupului de celibatari. Responsabilităţile mele m-au dus mai aproape de Dumnezeu. El a continuat să mă vindece şi stima mea de sine a continuat să se îmbunătăţească pas cu pas.

Cum implicarea mea în slujire a crescut, am înţeles răsplata de a sluji altor oameni. Am început să mă rog ca Dumnezeu să mă conducă la o slujire cu program întreg. Cu cât mă rugam mai mult, cu atât mi se confirma această direcţie. Trei ani m-am rugat şi am aşteptat. Dumnezeu mi-a arătat că vroia să folosească fosta mea durere, ca să-i ajut pe alţii care se luptau cu homosexualitatea. Am întâlnit un bărbat în biserica noastră, care se confrunta cu sentimente homosexuale. Încercând să îl ajut, am realizat că aveam nevoie de mai multă instruire în acest domeniu al slujirii.

Am continuat să caut îndrumarea lui Dumnezeu pentru viitorul meu. Când am început să mă simt frustrat, Dumnezeu mi-a arătat că aveam nevoie să fiu răbdător. Avea să mă lanseze când eram pregătit.

Apoi într-o lună de octombrie, ascultam programul radio „Focus on the Family” al lui James Dobson. Îi luau interviu Barbarei Johnson, care are o misiune pentru părinţii care au copii gay. La sfârşitul programului, au oferit o listă de misiuni care specializează în vindecarea homosexualităţii. Am scris misiunilor de pe listă, căutând materiale care să mă ajute să slujesc mai bine. Ştiam de asemenea că aveam nevoie de ajutor specializat pentru propria mea viaţă. Existau unele lucruri încă nerezolvate din fostele mele experienţe gay. Cam trei săptămâni mai târziu, am primit un telefon de la Love in Action [Dragoste în acţiune], o misiune membră a Exodus. Anita, soţia directorului, a întrebat dacă aş fi interesat să solicit poziţia de lider de casă, pentru una din casele în care erau cazaţi cei care apelau la consiliere.  Am vrut să spun imediat „da”, dar ştiam că aveam nevoie de confirmarea lui Dumnezeu. Când L-am căutat pe Domnul, El mi-a arătat că acesta era răspunsul la cei trei ani ai mei de rugăciuni. Dumnezeu le-a confirmat şi liderilor Love in Action, că mutarea mea la San Rafael era voia Lui.

Acum aveam nevoie de mai multă rugăciune ca oricând, ca să mă pregătesc pentru o asemene mutare. Pentru prima dată mă mutam departe de familia mea. Era deosebit de greu să le împărtăşesc aceasta fiicelor mele. L-am întrebat pe Dumnezeu de multe ori, întrebându-mă cum îmi puteam lăsa copiii. El m-a asigurat că era capabil să aibă grijă de ei. A trebuit de asemenea să-mi dau demisia de la serviciu, după 13 ani la o companie foarte stabilă. Aveam multe întrebări despre starea mea financiară. Dumnezeu mi-a arătat că putea să aibă grijă de mine. Aveam nevoie să învăţ cum să am încredere în El pentru orice.

Să vin la o nouă biserică în San Rafael (fostul sediu al Love in Action), a fost o tranziţie mare. A fi transferat este ca săpatul unei plante pentru mutare. Planta trece într-o stare latentă până ce rădăcinile se prind din nou. Este exact ceea ce am simţit eu. Când am simţit că rădăcinile mele s-au prins din nou, am devenit nerăbdător să experimentez noua creştere.

Un alt domeniu de ajustare a fost poziţia mea ca lider de casă. Vroiam atât de mult să-L mulţumesc pe Dumnezeu şi pe oamenii cu care locuiam. Am încercat să mă conformez imaginii liderului care simţeam că trebuia să fiu. Nu a funcţionat, şi m-a făcut doar să mă simt frustrat. Am realizat mai târziu că Dumnezeu mă va face liderul care vroia El să fiu, la timpul Lui. El mă adusese la San Rafael la timpul perfect în creşterea mea creştină. Aveam nevoie doar să mă relaxez şi să fiu eu însumi.

Lucrarea mea la Love in Action a fost o formare minunată. Dumnezeu mi-a arătat cum lucra în viaţa mea ca să mă pregătească pentru acest loc de slujire. Am ajuns să văd motivele pentru toate lucrurile pe care le învăţasem de-a lungul timpului şi cum erau folosite.

Simt libertate slujindu-L pe Dumnezeu într-un mod în care nu am putut niciodată înainte. Ştiu că mă va pune în locuri care sunt cele mai bune pentru mine, folosind trecutul meu ca să-i ajute pe alţii. Mă are chiar pe palma mâinii Sale. Sunt atât de bucuros că I-am îngăduit să mă ridice cu câţiva ani în urmă!

John Smid este director al Love in Action, o misiune Exodus din Memphis, Tennessee.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusintenational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.