Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

 

de Anita Worthen şi Bob Davies

 

Todd îşi aminteşte clar noaptea în care a întâlnit-o pe Sue. Mergea la o nouă biserică şi se afla pentru prima dată la grupul Colegiu şi Carieră, care se întâlnea în serile de vineri. „Am intrat în sala asociaţiei. Sue vorbea cu câteva dintre prietenele ei. Am observat-o imediat. Avea păr lung, roşcat, un râs strălucitor şi era îmbrăcată atrăgător. Am fost imediat fermecat de ea.” În următoarele trei luni, Todd a văzut-o săptămânal pe Sue, la Colegiu şi Carieră. Era întotdeauna caldă şi prietenoasă cu el. Apoi, într-o noapte, după întâlnire, a întrebat-o dacă ar fi interesată să iasă la o cafea. Spre uimirea lui Todd, au sfârşit prin a vorbi peste două ore. Todd este conştient de intensitatea emoţională şi de atracţia reciprocă în creştere. În săptămâna următoare, au ieşit sâmbătă seara, la prima lor întâlnire oficială. După film, s-au plimbat cu maşina.

 

„Todd, este ceva important ce vreau să ştii despre mine”, a spus Sue în timp ce mergeau cu maşina pe autostradă, apoi a descris cum, în copilărie, se simţise întotdeauna „diferită”. Când a venit pubertatea, s-a simţit confuză din cauza lipsei de interes pentru băieţi. Apoi, la liceu, Sue a întâlnit două eleve în ultimul an, care erau lesbiene declarate. S-a trezit întrebându-se dacă poate era gay. După câteva luni, Sue a ajuns să le cunoască mai bine pe acele femei, iar ele au prezentat-o altor eleve care experimentau lesbianismul. Apoi, printr-un bărbat de la serviciu, Sue a fost provocată să ia în considerare creştinismul. Până la sfârşitul acelei veri, îşi dedicase deja viaţa lui Hristos, în rugăciune. Acum era creştină de doi ani. „Nu am avut o relaţie romantică serioasă cu un tip”, a concluzionat Sue. „Şi nu am avut niciodată sentimente atât de puternice pentru un bărbat.”

 

În lunile următoare, Todd şi Sue au devenit un „cuplu” consacrat la biserică. Ceilalţi au început să susţină relaţia lor, în special prietenii apropiaţi ai lui Sue, care ştiau despre implicarea ei din trecut în lesbianism. Todd era încântat de cum decurgeau lucrurile în viaţa lui, chiar şi când au apărut detalii suplimentare despre copilăria plină de probleme a lui Sue. Părinţii ei divorţaseră când ea avea 7 ani, după ce tatăl ei a comis adulter. Sue a fost profund rănită de ruptura părinţilor şi îşi amintea că a jurat să nu mai aibă niciodată încredere într-un bărbat. Ridicase ziduri groase în jurul inimii ei, ca să evite să fie rănită iar – până ce a apărut Todd.

 

Todd îşi aminteşte că unele semne de avertizare au apărut devreme în relaţia lor, dar el le-a ignorat. Sue se lupta cu un ataşament emoţional puternic faţă de o altă femeie de la biserică. Todd ştia că nu ieşise de prea mult timp din lesbianism, dar încântarea relaţiei lor a îndepărtat uşoarele presimţiri rele pe care le avea. „Nu fusesem niciodată mai fericit, în special când Sue mi-a spus că dorea să-şi asume riscul să mă iubească.”

 

După nouă luni de întâlniri, Todd a dus-o pe Sue la un bine cunoscut restaurant la modă, cu vedere asupra oraşului. Era o seară perfectă de duminică. O mie de lumini străluceau dedesubtul lor, în timp ce cerul se întuneca. După cină, Todd i-a oferit lui Sue o cutiuţă. Înăuntru era un inel de logodnă. Şi-a ţinut răsuflarea când Sue a citit bileţelul care îl însoţea: „L-am întrebat pe Domnul şi cred că vrea să fim împreună. Te iubesc. Vrei să te căsătoreşti cu mine?”

 

Sue şi-a ridicat privirea, cu ochii înlăcrimaţi. „Da, vreau”, a spus încet. Todd îşi simţea proprii ochi plini de lacrimi. „Nu am fost niciodată mai fericit”, a spus Todd mai târziu, „şi am presupus că şi ea se simţea la fel.” Dar în următoarele două luni, Todd a perceput unele schimbări neliniştitoare la Sue. Îşi aminteşte în special weekendul când au mers să-i viziteze pe mama lui Sue şi pe tatăl ei vitreg şi cât de rece s-a purtat tatăl ei vitreg faţă de el. Sue a plâns cea mai mare parte a călătoriei de două ore spre casă, mărturisindu-i lui Todd că tatăl ei vitreg nu era creştin şi se opunea puternic relaţiei lor. 

 

În timpul săptămânii următoare, Sue s-a retras complet emoţional, iar Todd s-a simţit rănit şi confuz. Iată cum a explicat el mai târziu: „Acel weekend a fost un punct de cotitură în relaţia noastră. Din cauza respingerii tatălui vitreg, toate sentimentele ei nerezolvate faţă de tatăl ei adevărat au ieşit în grabă la suprafaţă. Din acea zi, relaţia noastră a început să se destrame.”

 

Apoi, Todd a sunat-o pe Sue. În timpul discuţiei, Sue a început să plângă şi i-au trebuit câteva minute până să poată vorbi. „Am sentimente de agresiune faţă de bărbaţi. Nu vreau să fiu în preajma ta acum.” Câteva zile mai târziu, Todd a răspuns la soneria de la uşă. Spre surpriza lui, Sue stătea pe treptele de la intrare, ţinând în mână o cutiuţă. „N-o să meargă niciodată”, a izbucnit ea. „Mă gândesc la asta de zile întregi şi trebuie să-ţi spun adevărul. Nu sunt îndrăgostită de tine şi nu mă pot căsători cu tine.” I-a dat cutiuţa şi a fugit la maşină, în timp ce Todd a rămas la uşă, îngheţat din cauza şocului.

 

A rămas pe loc, în timp ce Sue s-a îndepărtat cu maşina, apoi în cele din urmă a închis uşa. Un val de emoţii a erupt înăuntrul lui. „M-am prăbuşit pe canapea şi am început să strig şi să plâng. Era ca şi cum aş fi murit – şi aşa mă simţeam. Tot ce puteam face era să mă rog: Doamne, ajută-mă. Nu pot să fac faţă. Ajută-mă să înţeleg ce se întâmplă acum.”

 

Mai târziu, Todd a sunat-o pe Sue şi a încercat să discute cu ea. „Cred că mă iubeşti profund, în interior, dar problemele tale cu bărbaţii au ieşit la suprafaţă şi nu poţi suporta durerea. Aşa că ţi-ai închis inima faţă de mine.”

 

Ea a negat. „Greşeşti. Nu are nimic de-a face cu niciuna dintre acele probleme.”

 

Todd a încercat să o convingă că reacţiona exagerat, renunţând la relaţia lor. „Dacă vrei să te ocupi de problemele tale cu bărbaţii şi cu tatăl tău, sunt gata să te aştept. Nu-mi pasă cât durează. Vreau să te susţin şi să văd relaţia noastră dezvoltându-se din nou, în viitor.” Dar Sue a refuzat, iar discuţia s-a încheiat repede.

 

Todd ştia că încerca să readucă la viaţă ceva ce era deja mort. „Trebuia să-i dau drumul. Mă ucidea pe dinăuntru, dar trebuia să o fac.” În noaptea aceea, a plâns până a adormit.

 

Aceasta a fost cu trei ani în urmă. De atunci, Sue s-a mutat în altă parte a ţării. Todd se întâlneşte acum cu o altă tânără de la serviciu. Periodic, aude ştiri despre Sue, de la prieteni comuni de la biserică. Se descurcă bine, deşi el nu ştie dacă ea a reuşit să proceseze în continuare problemele care s-au ivit în relaţia lor. „Am ştiut după acea ultimă discuţie că era timpul să-i dau drumul cu adevărat şi să-mi continui viaţa”, spune el astăzi. „Vreau ca Dumnezeu să-i dea ce este mai bun pentru ea. Şi în ciuda rezultatului, nu am regrete că am avut acea relaţie. Am învăţat multe, în special faptul că sunt capabil să iubesc pe cineva foarte profund. De fapt, unele dintre lecţiile pe care le-am învăţat le aplic în actuala mea relaţie. Sunt o persoană mai bună, fiindcă am cunoscut-o pe Sue.”

 

Mulţi dintre voi, cei care citiţi acest articol, aveţi un prieten sau o cunoştinţă pe care îi suspectaţi că sunt gay. Poate că persoana este o rudă, cineva pe care îl vezi ocazional la întâlnirile de familie. Pentru alţii, persoana este un vecin, un coleg student sau un coleg de muncă. Oricare ar fi situaţia, în acest articol vom examina strategii specifice despre cum să ajungi eficient la ei.

 

Când nu ştii cu adevărat

 

Când ai o suspiciune puternică, bănuind că un prieten este gay sau o prietenă este lesbiană, dar subiectul nu a fost deschis niciodată, este important să nu-i etichetezi, întrebându-i dacă sunt homosexuali. Poate că nu s-au gândit niciodată la aceasta, iar adresarea întrebării îi poate face că înceapă să-şi pună sub semnul întrebării identitatea. Sau poate întări o teamă latentă, pe care o au deja în interior. Convingerea „Odată gay, întotdeauna gay” este foarte puternică în cultura noastră. Am văzut mulţi bărbaţi, întrând în stilul de viaţă gay, din cauza a ceva atât de simplu ca un vis cu acelaşi sex, care nu a fost controlat. Au cedat fricii, iar apoi au devenit curioşi cu privire la homosexualitate. „Am încercat o dată, doar ca să dovedesc că nu sunt gay”, a explicat un bărbat, care ulterior a ajuns să aibă multe întâlniri sexuale cu acelaşi sex.

 

Cercetătorii de renume mondial Masters şi Johnson au găsit că a patra cea mai răspândită fantezie a bărbaţilor „hetero” sunt întâlnirile homosexuale. Iar în societatea noastră, cei care au un gând sau o dorinţă gay sunt îndemnaţi să-şi accepte homosexualitatea. Dar această gândire este exact opusă Bibliei. Toţi avem dorinţe carnale, care se luptă cu sufletul (Romani 7:23). Adoptarea unei identităţi gay este un pas major în înşelarea spirituală. Toţi avem domenii în care suntem ispitiţi, dar identitatea noastră de creştini este centrată în Hristos, nu în luptele noastre carnale.

 

Cum putem să ajutăm un prieten pe care îl suspectăm că are această problemă?

 

Lucrează la aprofundarea prieteniei voastre.

 

Să devii o persoană „sigură”, cu care acel bărbat sau femeie pot fi sinceri. Sexualitatea este un domeniu intim al vieţii şi este nevoie de timp pentru a aprofunda o prietenie, la nivelul la care astfel de subiecte particulare să fie discutate deschis. Fă efortul să devii un prieten de încredere, consecvent.

 

Roagă-te pentru prietenia voastră.

 

Chiar dacă problema celeilalte persoane nu este homosexualitatea, poate că percepi o luptă care are nevoie de rugăciune. Cere-I Domnului să-ţi arate cum să fii un prieten mai bun şi găseşte moduri specifice în care să susţii acea persoană.

 

Fii deschis cu privire la luptele tale.

 

Fii gata să-ţi rişti propria reputaţie. Dacă speri că prietenul tău se va deschide la un nivel profund, poţi ajunge la acel nivel de comunicare deschizându-te tu mai întâi.

 

Adesea, ca şi creştini, simţim că oamenii se aşteaptă să fim perfecţi şi încercăm din greu să trăim conform standardului acelei imagini false. Ce greşeală! Sfârşim ridicând bariere false, din cauză că alţii, care au lupte de viaţă profunde, simt că nu i-am putea niciodată înţelege. Dar sinceritatea noastră deschide uşa, pentru ca alţii să ne împărtăşească deschis problemele lor. Începem să relaţionăm unul cu celălalt, într-un fel care este real şi care schimbă viaţa.

 

Menţionează homosexualitatea într-un context neutru.

 

Cei care se luptă cu această problemă au permanent „radarul” în alertă maximă, înregistrând atitudinile celor din jur faţă de acest subiect. Îşi amintesc remarcile lipsite de iubire şi glumele tăioase despre gay, luni şi chiar ani de zile.

 

Un pastor căsătorit care se luptă cu ispita homosexuală, relatează: „Recent, responsabilul cu muzica de la biserica mea i-a adresat un comentariu altui bărbat şi i-a întins mâna ca un efeminat. Amândoi au râs, iar pe mine m-a durut în interior. Mă consider un bărbat destul de masculin. Fac sport, repar maşini şi fac reparaţii în casă. Dar nu m-aş simţi niciodată confortabil să merg la cei doi bărbaţi la vreme de nevoie. Nu m-ar înţelege.” Fii atent să nu-i ofensezi pe cei care se luptă în secret în acest domeniu. Ca şi creştini, suntem chemaţi să-i iubim pe alţii, nu să-i condamnăm.

 

Oamenii care mărturisesc creştinismul dar care poartă pancarte la paradele gay ca „SIDA este leacul pentru homosexualitate” nu răspund cu o dragoste ca a lui Hristos. Uneori, atitudinea noastră de judecată este mai puţin evidentă. Ştim să ne purtăm mai bine decât să facem o remarcă precum: „Uită-te la cei doi poponari de pe trotuarul celălalt!” Dar tot putem să comunicăm o atitudine de ostilitate, faţă de cineva care prezintă semne exterioare că este gay.

 

Dacă te lupţi cu judecata (şi toţi o facem uneori), fii sincer cu Dumnezeu. Învaţă despre subiectul homosexualităţii. Când vei înţelege traumele de la începutul vieţii care conduc deseori la comportamentul homosexual, vei avea compasiune pentru cei prinşi în capcana ei.

 

Prieteni necreştini

 

Mulţi dintre voi nu aveţi nicio îndoială: prietenul vostru este gay sau lesbiană. Persoana a vorbit despre aceasta cu tine sau cu alţii. Ce faci acum?

 

Autorii acestui articol sunt deseori întrebaţi: „Cum să-i spun despre Hristos unui homosexual?” Răspunsul nostru: „La fel cum spui oricui altcuiva!” Facem o greşeală când ne închipuim că trebuie să ne apropiem cu Evanghelia într-un mod total deosebit, de persoana care se confruntă cu homosexualitatea.

 

Când devenim conştienţi de ceva „diferit” cu privire la alţii, ne simţim neconfortabil şi ne concentrăm prea mult asupra unui singur domeniu din viaţa lor. Este ca atunci când vorbim cu un om cu nasul încovoiat – oricât încercăm, nu ne putem abţine să ne uităm la nasul lui! Acelaşi principiu tinde să opereze când vorbim cu homosexuali. Devenim preocupaţi de sexualitatea lor, uitând că există multe alte aspecte în vieţile lor, care nu au nimic de-a face cu înclinaţiile faţă de acelaşi sex.

 

În mod ideal, împărtăşirea Evangheliei are loc în contextul unei prietenii continue. Lui John Paulk îi place să spună povestea convertirii sale. John era implicat din plin în cultura „drag”, travestindu-se pe scenă şi participând la numeroase concursuri de frumuseţe ca imitator al femeilor. În mod firesc, părea a fi un candidat improbabil pentru a deveni un creştin conservator!

 

John lucra ca manager la un centru de copiere xerox, în campusul colegiului său. În mod regulat, bărbatul care conducea una dintre asociaţiile creştine din campus făcea mici comenzi. John îşi aminteşte ce impresie i-a făcut acel bărbat: „Tom părea întotdeauna atât de interesat de mine, ca persoană! Mă trata diferit decât ceilalţi clienţi ai mei. M-am trezit aşteptând cu nerăbdare să vorbesc cu el când intra, chiar dacă ştiam că el conducea un grup creştin în campus.”

 

După câteva luni în care a clădit o prietenie, Tom l-a întrebat dacă îl putea vizita acasă. O, vrea să-mi vorbească despre Dumnezeu, s-a gândit John – dar era atât de curios, încât a fost de acord. După aceea, Tom l-a vizitat în apartamentul lui şi au început să vorbească despre Isus Hristos.

 

Cam după douăzeci de minute, John l-a oprit. „Ştiu totul despre Evanghelie”, a spus el. „La 15 ani mergeam la biserică. Dar m-am născut gay, aşa că uită despre asta!”

 

„Nu, nu te-ai născut gay”, a răspuns Tom, şi a citit din primul capitol din Geneza: „Dumnezeu a făcut pe om ... parte bărbătească şi parte femeiască ... Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” În acea după-amiază, după ce Tom i-a arătat şi alte pasaje din Biblie, John a devenit convins să homosexualitatea nu era ceva cu care se născuse – sau ceva în care trebuia să rămână. În săptămâna aceea, şi-a scos Biblia şi a început să o citească iar. După ce s-a luptat să ia o decizie zile întregi, a îngenuncheat lângă pat.

 

„Dumnezeule”, m-am rugat. „Nu ştiu cum să scap de homosexualitate, dar Te voi urma. Indiferent cât de greu va fi, nu Te voi mai părăsi.” Din acea zi din februarie 1987, viaţa lui John s-a schimbat dramatic. După câţiva ani de implicare într-o misiune pentru foştii gay din California, s-a îndrăgostit de o femeie din biserică. El şi soţia lui, o fostă lesbiană, s-au căsătorit în iulie 1992, iar acum sunt implicaţi într-o misiune pentru foştii gay din Portland, Oregon. John a avut numeroase oportunităţi de a-şi face cunoscută povestea publicului, la radio şi televiziune, în toată ţara, oferind speranţă cu privire la realitatea schimbării, care este posibilă prin Isus Hristos.

 

Nu fă din homosexualitate cel mai important punct în discuţiile tale de evanghelizare, dar nici nu evita subiectul când apare. Cei mai mulţi necreştini cunosc că punctul de vedere biblic condamnă comportamentul homosexual. Cu blândeţe, explică faptul că Biblia condamnă orice comportament sexual în afara căsătoriei heterosexuale, deci acelaşi standard se aplică tuturor celor necăsătoriţi, indiferent de cine sunt atraşi sexual. Dacă eşti necăsătorit, este util să împărtăşeşti cum te ajută Dumnezeu să trăieşti conform acestui standard. Dacă eşti căsătorit, vorbeşte despre atracţiile nepotrivite cu care te-ai confruntat – înainte şi după ziua căsătoriei. Accentuează că Dumnezeu ne dă putere să-L ascultăm; nu ajungem la puritatea sexuală prin propria noastră putere. Dacă dorim să facem pe placul lui Dumnezeu, El ne va ajuta în slăbiciunea noastră (2 Corinteni 12:9-10).

 

Fii foarte clar în privinţa faptului că Biblia condamnă comportamentul homosexual – dar nu pe homosexuali, ca oameni. Un homosexual se poate întreba: „Mă urăşte Dumnezeu?” Răspunsul este: „Nu. Biblia spune clar că Dumnezeu are o dragoste profundă pentru oricine, inclusiv pentru tine (Ioan 3:16, Romani 5:8, etc.). Datorită acestei dragoste interzice El comportamentul sexual care ştie că ne va răni.”

 

Dacă subiectul homosexualităţii apare în discuţie, totuşi, o carte utilă pe care să i-o dai prietenului tău este You Don’t Have to Be Gay [Nu trebuie să fii gay] de Jeff Konrad. Cartea constă din corespondenţa dintre un fost homosexual şi prietenul lui gay, care caută adevărul. Ei discută rădăcinile şi cauzele homosexualităţii, ale singurătăţii, dinamica relaţiilor gay şi o mulţime de alte chestiuni, cu privire la care probabil că prietenul tău îşi pune întrebări. Cartea este de asemenea un excelent material de studiu pentru tine. Felul în care Jeff a tratat aceste subiecte îţi va da o mulţime de idei despre cum să le discuţi cu prietenul tău. La jumătatea cărţii, prietenul lui Jeff devine creştin, iar restul cărţii arată cum poţi încuraja un credincios nou, care se confruntă cu probleme homosexuale.

 

Prieteni creştini implicaţi în homosexualitate

 

Dar prietenii care mărturisesc că sunt creştini, implicaţi activ în lesbianism sau homosexualitate – şi care îşi apără alegerile morale? Unii dintre ei au făcut parte cândva din biserica ta, încercând să renunţe de relaţiile ilicite faţă de acelaşi sex. Dar au obosit să reziste atracţiei faţă de comportamentul homosexual sau lesbian şi acum au adoptat o teologie pro-gay. Cum ar trebui să răspundem? Tratează-i ca pe un prieten heterosexual care face sex în afara căsătoriei. Poate cunoşti alţi prieteni din biserică ce au ignorat valorile morale conservatoare şi acum au comportamente păcătoase. Dacă este aşa, cum relaţionezi cu ei? Dacă nu, imaginează-te pe tine în acea situaţie. Care este răspunsul potrivit?

 

Hotărând felul în care reacţionăm, trebuie să luăm în consideraţie mai mulţi factori. Ca şi credincioşi, vrem ca relaţia noastră cu Isus Hristos să aibă impact asupra altora, care nu au descoperit încă realitatea Lui în vieţile lor. Sunt mai multe răspunsuri posibile. Unii oameni ignoră total moralitatea altei persoane. Comportamentului lor privat nu este treaba mea, gândesc ei. La prima vedere, pare să fie abordarea cea mai „iubitoare” – dar este biblică? Credem că nu. Biblia discută detaliat despre comportamentul nostru privat şi chiar despre gândurile noastre. Nu ezita să susţii standardele morale pe care ni se porunceşte să le respectăm. De exemplu, apostolul Pavel le porunceşte creştinilor să fugă de curvie (1 Corinteni 6:18). Scriitorii Scripturilor nu au ezitat să detalieze eşecurile morale ale personajelor biblice şi să discute cum comportamentul lor a întristat inima lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte – dar nu trece cu vederea alegerile noastre morale.

 

O altă posibilă reacţie este evitarea unui creştin implicat în homosexualitate sau lesbianism. Cei care acţionează astfel se călăuzesc de obicei după versete ca : „De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul” (2 Corinteni 6:17) şi indicaţia lui Pavel: „Să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice frate, totuşi este curvar” (1 Corinteni 5:11). Pavel adaugă: „Cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.” Cum se aplică aceste versete situaţiei noastre?

 

Unii creştini iau aceste pasaje în mod literal – şi evită chiar şi să discute cu o persoană care mărturiseşte creştinismul, dar se dedă la acte homosexuale. A avea o relaţie continuă de orice fel, gândesc ei, ar implica aprobarea imoralităţii prietenului. Dar alţi creştini mai slabi, care văd prietenia noastră, pot să creadă în mod greşit că homosexualitatea trebuie că este OK. Îi vor face acţiunile noastre să se „poticnească” pe alţii din biserică sau să fie confuzi?

 

Izolarea socială pare să contrazică, totuşi, comportamentul lui Isus. El nu a evitat oamenii din jurul Lui care trăiau contrar standardelor Sale. Le-a întins o mână, dar i-a confruntat cu privire la comportamentul lor. „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8:11). El a luat parte la evenimente sociale cu „păcătoşii”, spre marele dispreţ al fariseilor (Matei 9:11).

 

Alţi creştini interpretează instrucţiunile lui Pavel ca însemnând: „Să nu aveţi părtăşie continuă cu cineva care este imoral din punct de vedere sexual.” În lumina acestei interpretări, un apel telefonic periodic este diferit de comunicarea permanentă, regulată. Principalul motiv al relaţiei este să fie o influenţă pentru răscumpărare, reamintindu-i persoanei adevărul şi încercând să o conducă la locul pocăinţei, în ceea ce priveşte comportamentul său imoral.

 

Iată cum a tratat această situaţie un bărbat, Rob: „James şi cu mine am fost cândva prieteni apropiaţi. Era în biserică de câţiva ani când am venit eu prima dată acolo şi mi s-a adresat cu o prietenie sinceră, care era cu adevărat încurajatoare. Curând făceam împreună drumeţii şi alte activităţi, de câteva ori pe lună.” Când James a dezvăluit luptele lui homosexuale permanente, Rob a găsit faptul surprinzător – dar aceasta nu a  afectat interesul său pentru prietenia lor.

 

Apoi, cam doi ani mai târziu, James a hotărât că facă testul HIV. Se lăsase periodic pradă comportamentului homosexual şi ştia că prezenta un risc. Din nefericire, a fost testat pozitiv. În următoarele câteva luni, s-a luptat cu o mânie adâncă şi cu dezamăgirea. De ce îngăduise Dumnezeu să fie infectat? Făcea eforturi conjugate să pună capăt comportamentului imoral şi urmărea cu pasiune o relaţie mai apropiată cu Domnul. Chiar slujise peste ocean într-un proiect pentru misiuni pe termen scurt, de un an. Şi acum asta!

 

Curând după aceea, James a părăsit biserica şi a început să petreacă weekendurile la barurile gay dintr-un oraş apropiat. Câteva luni mai târziu, l-a sunat pe Rob şi l-a anunţat că se „căsătorise” cu colegul lui de cameră, într-o ceremonie desfăşurată la o biserică gay.

 

Rob se afla într-o dilemă. Se bucurase de o prietenie apropiată cu James, dar nu era de acord cu implicarea lui homosexuală. Trebuia să continue să-l vadă pe James sau să întrerupă relaţia? „Am hotărât să mă retrag întrucâtva”, a explicat el. „Dacă James suna, cu siguranţă vorbeam cu el. Totuşi, am încercat să îndrept discuţiile noastre înspre lucrurile pozitive pe care Dumnezeu le făcea în viaţa mea – acelaşi gen de discuţii de care ne bucuram în trecut.”

 

Rob a descoperit că „lipiciul” relaţiei lor – credinţa lor comună – dispăruse. Deodată, o neînţelegere majoră atârna asupra relaţiei lor, iar dinamica prieteniei lor s-a schimbat. „Ştiu că amândoi simţeam asta”, a făcut Rob observaţia. „Ştia că eram în puternic dezacord cu implicarea lui homosexuală activă. Şi am observat că atunci când a intrat tot mai mult în relaţii de prietenie cu bărbaţi gay, şi-a pierdut interesul pentru lucrurile spirituale, asupra cărora se concentrase prietenia noastră în trecut.”

 

Când James a început să exploreze diferite religii New Age, prietenia lor a devenit şi mai distantă. Totuşi, Rob încerca să lase întotdeauna uşa deschisă pentru o viitoare comunicare. „Nu am vrut niciodată să închid complet uşa în ceea ce privea relaţia noastră. Am continuat să mă rog ca, într-o zi, James să devină nemulţumit de viaţa gay şi să se întoarcă la credinţa comună pe care o împărtăşisem înainte.” James a aşteptat până în ultimele săptămâni ale vieţii sale ca să părăsească convingerile New Age şi să se îndrepte spre creştinism. Totuşi, nu a renunţat niciodată la homosexualitate.

 

Chiar şi aşa, Rob l-a văzut pe James de câteva ori, înainte de moartea sa. Au vorbit despre eternitate, şi James a spus că era gata să-L întâlnească pe Domnul. S-au rugat împreună, iar James a exprimat o apreciere profundă pentru vizitele lui Rob. „Când a venit criza cea mare”, a spus Rob, „cei mai mulţi prieteni gay ai lui James au dispărut. Ca şi cum nu ar fi putut înfrunta acel ultim capitol al morţii, din viaţa lui. Dar eu L-am avut pe Domnul ca să mă ajute. Am putut să fiu <acolo> pentru James. Îmi câştigasem dreptul de a vorbi în viaţa lui, la sfârşit, pentru că menţinusem relaţia.” Când Rob l-a văzut pe James pentru ultima dată, a devenit inconştient. În câteva zile, James a murit.

 

Rob spune că a căuta să menţii echilibrul într-o astfel de relaţie este dificil şi este ceva pentru care trebuie să te rogi cu regularitate. „Cred că este o linie subţire între a rămâne în legătură de dragul de a fi un martor şi a face compromisuri, menţinând prietenia ca şi cum ai fi de acord cu comportamentul persoanei. Mă bucur că mai mulţi dintre noi, de la biserică, am rămas în contact periodic cu James, deoarece cred că aceasta a pregătit terenul ca el să se întoarcă la Hristos, în ultimele sale zile. Dar, în acelaşi timp, nu am putut să rămân într-o prietenie apropiată cu el şi să pretind că nu era nimic greşit cu relaţiile lui homosexuale. Nu a fost uşor sau întotdeauna clar pentru mine, dar am încercat să păstrez un echilibru. Cred că Dumnezeu mi-a onorat eforturile.”

 

Rob spune că o întrebare importantă l-a ajutat să evalueze relaţia lui cu James: Care este impactul spiritual al relaţiei? Rob a încercat să discearnă rezultatele momentelor petrecute împreună. Interacţiunea lor îl îndepărta pe el de Hristos – sau îl atrăgea pe James înspre Hristos? Sincer vorbind, uneori nu era uşor de spus. Într-o noapte, James a vrut să vorbească despre cât de minunat era să facă în sfârşit sex homosexual, după ce şi-a reprimat sentimentele mulţi ani. Nu era deschis să ia în considerare ce avea Biblia de spus despre sex înainte de căsătorie, cu un partener de acelaşi sex sau de sex opus. Rob s-a dus acasă, simţind că seara fusese o pierdere de timp.

 

Într-o altă noapte, James părea mai gânditor decât de obicei. Se „căsătorise” cu iubitul lui şi intraseră într-o relaţie pe viaţă – doar ca să se trezească despărţindu-se şapte luni mai târziu, fiindcă nu putuseră să se pună de acord în ce parte a oraşului să locuiască. Rob a descoperit că în acea noapte, James era mult mai deschis să vorbească despre lucruri spirituale, inclusiv despre o evaluare dacă relaţiile homosexuale erau cu adevărat ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru noi.

 

Rob nu a ezitat să ceară părerea celorlalţi prieteni ai lui de la biserică şi a liderilor de biserică, despre cum să petreacă cel mai bine timpul cu James. Deşi probabil a făcut unele greşeli, Rob se simţea satisfăcut că jucase un rol semnificativ în viaţa lui James – cu consecinţe eterne. Nu există reguli rigide pentru acest gen de situaţie. Roagă-te pentru călăuzirea lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Rob. Şi roagă-te să ai o influenţă spirituală pozitivă în viaţa prietenului tău.

 

O femeie face observaţia: „Când dau peste cineva care a făcut parte din biserica noastră şi ştiu că L-a părăsit pe Domnul, de obicei vorbim cu căldură. Aceşti bărbaţi şi femei îmi sunt dragi. Unii dintre ei sunt implicaţi în relaţii imorale, dar de obicei nu spun nimic despre alegerile stilului lor de viaţă. Mă rog doar ca văzându-mă şi simţind dragostea mea, să-şi amintească despre lucrurile bune pe care le-au lăsat în urmă.”

 

Dacă prietenul tău este deschis la discutarea perspectivei biblice despre homosexualitate, îţi recomandăm să te familiarizezi cu principiile din spatele teologiei pro-gay. Pentru un curs „fulger” despre bazele sale, îţi recomandăm apendicele A de la finalul cărţii Coming Out of Homosexuality [Ieşind din homosexualitate] de Bob Davies şi Lori Rentzel (InterVarsity Press, 1993). Pentru o tratare mai amănunţită şi o carte care ar fi excelent de împărtăşit cu un prieten gay activ sau cu o prietenă lesbiană activă, care pretinde că este creştin sau creştină, îţi recomandăm Straight and Narrow? [Hetero şi limitat?] de Thomas Schmidt (InterVarsity Press, 1995).

 

În timp ce prietenia voastră se dezvoltă, te vei confrunta cu multe dintre aceleaşi întrebări pe care le pun părinţii  cu privire la copiii lor gay. Dar invitarea iubitului prietenului tău la cină? Ce limite să pun când îi văd împreună? Şi aşa mai departe. Pentru mai multă călăuzire cu privire la acest gen de situaţii, vezi secţiunile relevante ale Capitolului 8 din cartea noastră: Someone I Love Is Gay: How Family & Friends Can Respond [Cineva la care ţin este gay: Cum pot să răspundă familia & prietenii] (InterVarsity Press, 1996).

 

Susţinerea prietenilor care sunt foşti gay

 

Acum să discutăm situaţia când prietenul tău caută ajutor în confruntarea cu homosexualitatea. Ai ceva de oferit, chiar dacă nu te-ai luptat niciodată cu această problemă? Da! Dar, în funcţie de genul tău şi al prietenului tău, prietenia voastră are oportunităţi speciale şi de asemenea, probleme potenţiale. Mai întâi, vom examina dinamica prieteniilor de acelaşi sex, în acordarea sprijinului.

 

O prietenă care ajută o femeie care se luptă cu homosexualitatea

 

Acceptarea din partea unei femei hetero aduce multă vindecare unei femei care a fost gay. Multe lesbiene se luptă cu probleme de respingere, la un nivel profund al identităţii lor sexuale sau în ceea ce priveşte sentimentul feminităţii. Poţi arăta dragostea lui Dumnezeu prin acţiunile şi cuvintele tale. În mod tipic, aceste femei simt o nevoie intensă de aprobare din partea aceluiaşi sex şi de legătură emoţională cu alte femei. Oferă un exemplu evlavios de prietenie nonsexuală.

 

Cu mulţi ani în urmă, în timp ce soţul meu era plecat din oraş, eu (Anita) am petrecut o sâmbătă acasă la Patty, ca să mergem împreună la biserica ei în dimineaţa următoare. Mă simţeam puţin neconfortabil, fiindcă Patty de-abia ieşise din viaţa lesbiană, dar curând sporovăiam împreună şi aveam un timp minunat.

 

Când ne pregăteam pentru biserică, în dimineaţa următoare, am observat că deşi Patty era foarte atrăgătoare, i-ar fi stat bine puţină culoare şi ruj de buze. Dar îndrăzneam să-i sugerez? Avea să creadă că eram critică în ce priveşte felul cum arăta, sau că încercam să o schimb într-un mod exterior, artificial? După ce m-am gândit o clipă, am realizat că i-aş fi împărtăşit secretele machiajului oricărei alte prietene, deci de ce nu şi lui Patty? „Vrei să încerci acest ruj de culoare deschisă?” am întrebat, iar ea a fost dornică să-l încerce. I-a plăcut rezultatul şi am plecat la biserică. Data viitoare când am văzut-o, de-abia aştepta să-mi arate „noua” ei înfăţişare. Patty vizitase un raion de machiaj, la un magazin universal, şi arăta grozav – cu excepţia buzunarelor umflate ale blazerului. M-a văzut uitându-mă la buzunarele ei şi mi-a explicat: „Sunt lucrurile pe care doamna de la magazin mi-a spus că trebuie să le car cu mine.” S-a încruntat puţin, în timp ce se gândea. „Cred că va trebui să încep să port poşetă!” Chiar şi o mică încurajare la momentul potrivit poate să aibă un mare impact în viaţa prietenei tale. (Astăzi, mulţi ani mai târziu, Patty şi cu mine avem o prietenie grozavă; rareori mă gândesc la trecutul ei lesbian.)

 

Poţi să o ajuţi pe prietena ta să distrugă vechile modele de relaţionare, precum manipularea, mila de sine şi cereri emoţionale egoiste, rămânând constantă şi fidelă. O poţi ţine de asemenea responsabilă pentru scopul pe care îl are în relaţie, provocând-o să dezvolte mai degrabă reciprocitate decât dependenţă.

 

Dar există precauţii speciale pentru situaţia respectivă. Unele femei „hetero” cad într-o relaţie lesbiană cu o altă femeie, care caută ajutor. Chiar femeile fără o istorie anterioară de lesbianism – care au nevoi emoţionale – au avut sentimente lesbiene puternice, în acest gen de prietenii.

 

Nu putem fi naivi în această privinţă. Atracţia faţă de acelaşi sex este bazată pe o nevoie reală, dată de Dumnezeu, pentru intimitate, care a fost contorsionată. Toţi avem nevoie de dragoste. Dumnezeu ne-a făcut fiinţe sociale şi este obişnuit pentru femei să găsească o satisfacţie profundă, formând prietenii semnificative cu alte femei. Dacă aceste nevoi pentru acelaşi sex sunt neîmplinite în general, chiar şi femeile „hetero” pot fi atrase în relaţii nepotrivite.

 

Căderea în lesbianism poate fi foarte subtilă, începând cu o nevoie emoţională exagerată de a fi cu cealaltă persoană. Unul dintre semnele de pericol majore că relaţia a luat o întorsătură rea este prezenţa geloziei şi posesivităţii. Prietena ta lesbiană se simte nesigură, iar tu trebuie să o reasiguri tot mai mult de dedicarea ta faţă de prietenia voastră. Unele sentimente de gelozie sunt obişnuite. Dar când ele încep să controleze relaţia, este timpul pentru o evaluare, poate cu ajutorul unui consilier sau sfătuitor spiritual.

 

Un alt semn care arată pericolul este faptul că eşti exagerat de responsabilă pentru sentimentele prietenei tale. Începi să fii mistuită de dorinţa de a o face pe prietena ta fericită, asumându-ţi o responsabilitate pe care Dumnezeu nu ţi-a dat-o niciodată. În general, relaţia presupune mult efort, în timp ce faci tot mai multe pentru a o asigura pe prietena ta de dragostea ta necondiţionată. Fereşte-te de mentalitatea „doar noi”. O prietenie sănătoasă nu este exclusivă. Le urează bun venit altora. Iar o relaţie sănătoasă este flexibilă. Dacă întâlnirea pentru prânz sau pentru o ieşire în oraş seara este anulată din când în când, este dezamăgitor, dar nu devastator. Persoana care anulează nu ar trebui să fie făcută să se simtă vinovată. Relaţiile de dependenţă emoţională sunt marcate de o posesivitate care se agaţă, nevrând să dea drumul nicicând, chiar şi când motivele despărţirii sunt întrutotul de înţeles.

 

Asigură-te că menţii alte prietenii apropiate. Ele sunt o protecţie importantă pentru păstrarea unui echilibru în relaţiile tale. Încurajează-ţi prietena să dea şi ea curs altor prietenii. Nu crede nicio clipă că eşti singura care poate cu adevărat să o ajute! Va fi de folos să petreci timp cu prietena ta în cadrul unui grup. Invită pe alţii să ia masa de prânz cu voi în oraş. Implică-te în grupuri, la biserică, unde interacţionezi cu alţii. Aceste moduri de protecţie vor fi utile în evitarea exclusivităţii, care poate duce la dependenţă emoţională.

 

Este posibil ca femeile care vin dintr-un mediu lesbian să fi căzut în relaţii extrem de dependente, fiindcă nu cunosc limitele potrivite într-o prietenie sănătoasă. O consiliam pe Martha într-o zi, cu privire la acest subiect. Îmi telefonase şi-mi ceruse să luăm prânzul în oraş. Curând, stăteam la un restaurant în aer liber, într-o frumoasă zi însorită.

 

În timp ce mâncam, Martha părea oarecum preocupată. Am întrebat-o ce nu era în ordine, iar ea şi-a ridicat privirile spre mine. „Anita”, a întrebat ea, „crezi că două felicitări şi un apel telefonic sunt prea mult într-o săptămână?” Am început să râd – realizând că avem tendinţa de a avea aceeaşi problemă în relaţiile mele – iar ea mi s-a alăturat. Apoi faţa i-a devenit din nou serioasă. „Ştii ... Sarah. Preţuiesc relaţia noastră, dar nu ştiu ce este normal.”

 

Martha şi Sarah ieşiseră amândouă dintr-un trecut lesbian şi deveniseră dependente emoţional una de cealaltă, în timpul anului care trecuse. Acum încercau să găsească un echilibru în relaţia lor. Eram încurajată că Martha era atât de vulnerabilă cu mine şi mi-am cântărit cuvintele cu atenţie. „Da, cred că două felicitări şi un apele telefonic sunt puţin cam mult într-o săptămână, numai dacă nu există un motiv special.” Nu a părut prea mulţumită de răspunsul meu. Am continuat: „Gândeşte-te la relaţia ta cu Betty de la biserică. Voi două sunteţi apropiate, nu-i aşa?” Când a fost imediat de acord, am întrebat: „Cât de mult o contactezi într-o săptămână?”

 

Martha s-a gândit o clipă, înainte de a răspunde. „Cred că vorbim cam o dată pe săptămână şi îi trimit o felicitare în ocazii speciale sau dacă are nevoie de puţină încurajare.” Nu şi-a putut ascunde dezamăgirea, când a întrebat: „Presupun că aceasta este normal pentru prieteni?” Am dat din cap în semn de aprobare, iar apoi am zâmbit amândouă. Chiar dacă era greu, Martha învăţa modele sănătoase în relaţionarea cu alte femei. În următoarele luni a perseverat, continuând să interacţioneze în mod sănătos cu Sarah. Astăzi, cinci ani mai târziu, ele locuiesc în părţi diferite ale ţării, dar au o prietenie bună şi încă iau legătura periodic.

 

Un prieten care ajută un bărbat care se luptă cu homosexualitatea

 

Cei mai mulţi bărbaţi homosexuali au suferit din cauza lipsei legăturii cu acelaşi sex, în anii copilăriei. Sunt dornici să aibă aprobarea altor bărbaţi. Deci ai o oportunitate specială pentru a clădi încrederea în viaţa prietenului tău, prin acceptarea lui ca bărbat. Îl poţi ajuta, fiind vulnerabil cu privire la propria ta viaţă, discutând despre slăbiciunile şi temerile tale, ca şi despre punctele tale tari. Această deschidere îl ajută să realizeze că multe dintre problemele lui sunt la fel ca ale oricărui bărbat. Nu toate luptele lui sunt probleme „gay”.

 

Fii un partener de rugăciune pentru el şi invită la dare de seamă reciprocă. Prietenul tău are nevoie de cineva care să îi ofere suport în perioadele de ispită sexuală. Dacă ai avut probleme cu imoralitatea heterosexuală în trecut, ai multe să-i oferi prietenului tău, în termenii înţelegerii practice a luptei împotriva poftei. Mulţi bărbaţi se luptă cu ispita vizuală. Strategiile spirituale care te-au ajutat vor fi eficiente şi împotriva poftei homosexuale a prietenului tău. De asemenea, asigură-te de suportul lui în rugăciune, în domeniile în care tu eşti slab.

 

Fii gata să afli detaliile specifice ale luptelor prietenului tău (nu ar trebui să-i fie teamă să spună cuvântul „masturbare” în prezenţa ta, de exemplu), dar există o diferenţă între a fi sincer şi a fi explicit. Detaliile isprăvilor lui sexuale din trecut nu sunt necesare. Te poate informa, fără a te împovăra cu detalii nepotrivite despre oameni, locuri şi acte sexuale specifice.

 

De asemenea, va trebui să fii sincer, făcându-i cunoscut cât de multe detalii specifice poţi accepta, cu privire la luptele lui din prezent. De exemplu, dacă faptul că ştii despre atracţia lui faţă de un prieten comun este prea împovărător pentru tine, trebuie să ştie. Te poate ţine la curent cu luptele lui, fără să dea nume specifice. El trebuie să îţi cunoască limitele şi în alte domenii, ca să nu te facă să păcătuieşti, trezindu-ţi în minte fantezii sexuale.

 

Poate vei fi surprins să descoperi cât de multe lupte din prezent sau din trecut, din viaţa ta, sunt similare celor ale prietenului tău. Homosexualitatea lui nu este cu adevărat o problemă sexuală – este mai mult sindromul de suprafaţă al unor probleme cu rădăcini mai adânci, care au nevoie de vindecare. Rădăcinile homosexualităţii sunt în principal emoţionale şi se centrează asupra unor chestiuni ca invidia (nu sunt la fel de masculin/sigur de mine/agresiv ca alţi bărbaţi), respingerea (nu m-am simţit niciodată cu adevărat iubit), singurătatea (nimeni nu m-ar iubi dacă m-ar cunoaşte aşa cum sunt cu adevărat) şi înşelării (nu voi reuşi niciodată nimic). Îţi sună familiar? Desigur că da. Multe dintre aceste sentimente şi gânduri ne chinuie pe noi toţi, în grade diferite. Aşa că îi poţi face cunoscut prietenului tău că aceste probleme nu sunt „gay”, sunt universale. Şi îi poţi împărtăşi cum te-a ajutat Dumnezeu să faci faţă unor lupte comparabile, în propria ta viaţă.

 

Se poate ca prietenul tău să devină prea dependent de tine. Poate să devenă prea solicitant în ce priveşte timpul tău. În unele cazuri, poate chiar să mărturisească o atracţie sexuală sau sentimente de „îndrăgostire” faţă de tine. Mulţi bărbaţi hetero dau bir cu fugiţii în acest punct, ceea ce îi confirmă prietenului tău că este pe deplin un ratat şi că nu va fi niciodată capabil să aibă o prietenie sănătoasă.

 

Fuga nu este cea mai bună soluţie a lui Dumnezeu la această situaţie dificilă. Este un timp important în relaţia voastră şi o oportunitate ca să iei decizii corecte, care vor avea un impact major în viaţa prietenului tău. Răspunsul nu este fuga, ci stabilirea unor graniţe potrivite. Să privim câteva dintre liniile specifice de acţiune.

 

Mai întâi, dacă apare o dependenţă, nu ignora semnalele că el devine solicitant. Trebuie să rămâi ferm şi să-l confrunţi cu blândeţe. I-ai putea spune ceva ca: „Chuck, nu pot fi aici pentru tine tot timpul. Numai Dumnezeu poate. Rămân în continuare prietenul tău, dar simt că devii prea dependent de prietenia noastră.” Deci fii sincer în comunicarea cu el; nu evita subiectul, în speranţa că dependenţa emoţională se va rezolva cumva de la sine.

 

În al doilea rând, este posibil ca prietenul tău să aibă nevoie de educaţia de bază despre dinamica relaţiilor masculine, în cultura noastră. În câteva cuvinte, bărbaţii tind să formeze legături în grupuri, în timp ce fac activităţi împreună. Este posibil ca prietenul tău să aibă aşteptări nerealiste cu privire la o prietenie intensă, exclusivă cu tine. Poate că este tiparul pe care l-a experimentat în relaţiile gay, dar el este atipic în cultura heterosexuală. Trebuie să înţeleagă această realitate, ca să nu se simtă respins când îl vei începe să îl inviţi mai degrabă la activităţi de grup, decât să petreci timp doar cu el.

 

Siguranţa dinamicii de grup este deosebit de importantă, dacă el este atras sexual sau emoţional de tine, în moduri greşite. Trebuie să se îndrepte înspre alte relaţii masculine, iar tu trebuie să stabileşti limite clare, cu privire la timpul pe care îl petreci cu el. Nu te retrage complet, dar caută echilibrul în prietenia voastră, limitând timpul pe care îl petreci numai cu el. Urează-i bun venit în activităţile de grup, invitându-l şi pe el când tu şi tovarăşii tău mergeţi la un joc cu mingea sau la o ieşire cu biserica. Poţi să devii „puntea” pentru formarea unor relaţii semnificative cu alţi bărbaţi hetero.

 

În sfârşit, nu-l împinge pe prietenul tău la întâlniri premature cu femei. Pare a fi un răspuns logic la nevoia lui de prietenie, dar dacă este de-abia la începutul procesului de vindecare emoţională, este ultimul lucru de care are nevoie. Până ce ajunge să se simtă sigur în masculinitatea lui, prin formarea unor relaţii potrivite cu alţi bărbaţi, nu este gata să abordeze romantismul cu sexul opus. Acum vom privi la situaţia în care ajuţi un prieten gay de sex opus.

 

Un prieten care ajută o femeie care se luptă cu homosexualitatea

 

Femeile care se luptă cu atracţii faţă de acelaşi sex adesea au o imagine distorsionată despre bărbaţi. Prietenia ta poate fi de mare ajutor în vindecare, în această privinţă. Arată-i respect şi îngăduie-i să te vadă ca pe un frate. Ea trebuie să ştie că nu aştepţi nimic romantic sau sexual de la această relaţie.

 

În experienţa noastră, marea majoritate a femeilor care se confruntă cu lesbianismul au fost abuzate sexual. Deseori au teamă şi chiar ură faţă de bărbaţi, din cauza unei răniri emoţionale adânci. Este posibil ca, în spatele faţadei ei prietenoase, prietena ta să aibă multe temeri ascunse.

 

Dă-i timp să capete încredere în relaţia voastră. De exemplu, o femeie a refuzat o ofertă de a fi dusă acasă cu maşina după studiul biblic, fiindcă ar fi fost singură cu un bărbat pe care nu îl cunoştea bine. Fără ca el să ştie, ea fusese violată la sfârşitul adolescenţei. Respectă limitele impuse de ea şi nu te simţi ofensat dacă spune „nu” la ceea ce tu consideri a fi o ofertă amabilă.

 

În mod similar, pentru că multe femei care au fost gay se confruntă cu probleme legate de abuz, fii sensibil la semnele trupului ei cu privire la afecţiune. Chiar dacă eşti într-o biserică în care îmbrăţişatul este comun, s-ar putea ca prietena ta să nu aprecieze că iei iniţiativa în exprimarea unei astfel de afecţiuni faţă de ea. Uită-te cum interacţionează cu alţi bărbaţi din biserică, pentru a şti cum să relaţionezi cu ea.

 

Lesbienele se luptă adesea cu controlul. Ele tind să domine, pentru a evita „pierderea controlului” şi, prin urmare, pentru a nu risca să fie din nou victimizate. În această situaţie, egalitatea este cheia pentru o relaţie confortabilă.

 

Evită cu atenţie o relaţie de „camaraderie”. Lesbienele se simt deseori confortabil relaţionând cu bărbaţii în acest mod, dar prietena ta caută să învingă modelele din trecut. Aminteşte-ţi că este femeie şi trebuie să fie tratată cu respectul potrivit.

 

Fereşte-te de implicarea romantică prematură, dacă prietena ta de-abia începe procesul de învingere a trecutului ei lesbian. Uneori, o femeie se va implica emoţional cu un prieten care pare „sigur”. Dacă vezi că se întâmplă aceasta, nu te retrage total, dar caută să stabileşti limite sănătoase în relaţie. Poate vei vrea să fii monitorizat de un prieten creştin, matur în credinţă.

 

Este posibil să te simţi atras romantic sau sexual de prietena ta. Dacă este de-abia la începutul procesului de vindecare, presupune că nu este deloc interesată. De fapt, faptul că eşti atras de ea ar putea fi împlinirea celui mai mare coşmar al ei. Nu este ceva personal, doar faptul că eşti bărbat. Dacă a fost abuzată de bărbaţi, s-a luptat ani de zile cu gânduri ca: „Nu voi mai avea niciodată încredere în bărbaţi” şi „Bărbaţii sunt interesaţi de un singur lucru.” Nu confirma acele mesaje. Poate că şi-a lăsat garda jos. Eşti creştin şi un prieten „sigur”. Dacă începi să urmăreşti o relaţie romantică prematură, când va realiza ce se întâmplă, relaţia se va destrăma repede. Iar procesul ei de vindecare va fi grav afectat. Prietena ta nu va putea intra niciodată într-o relaţie romantică heterosexuală, până ce nu îşi va rezolva problemele lesbiene. Amândoi veţi fi grav răniţi, dacă vă implicaţi intraţi emoţional prematur.

 

O prietenă care ajută un bărbat care se luptă cu homosexualitatea

 

Este comun pentru bărbaţii care se luptă cu probleme homosexuale să-şi împărtăşească secretul unei femei. Deseori, aceşti bărbaţi au avut o relaţie mai apropiată cu mama decât cu tatăl, deci găsesc că este uşor să se încreadă într-o prietenă.

 

Caută să menţii relaţia ca între egali; rezistă tentaţiei de a deveni un salvator sau un substitut al figurii parentale. Prietenul tău are nevoie să crească. Mulţi bărbaţi homosexuali se împotrivesc înfruntării realităţilor masculinităţii adulte. Nu-l menţine în sindromul „băieţelului”, preluând responsabilitatea pentru viaţa lui.

 

Nu-l apăra de consecinţele alegerilor lui greşite. Mulţi bărbaţi gay sunt maeştri în a arunca vina pe alţii; oricine este vinovat de problemele lor, numai ei nu. Nu permite prietenului tău să te manipuleze în a gândi că el este întotdeauna victima, iar tu trebuie să-l salvezi.

 

Încurajează prietenia lui cu alţi bărbaţi. Este cel mai important lucru pe care îl poţi face. Adesea, când cresc, bărbaţii gay se simt separaţi de alţi bărbaţi şi nesiguri în preajma lor. Au încercat să se conecteze cu bărbaţi prin relaţii sexuale. Acum trebuie să înveţe să se conecteze emoţional, prin activităţi potrivite, care le par străine. Tipic, bărbaţii gay se simt foarte confortabil în preajma femeilor şi sunt în stare chiar să intre într-o „discuţie feminină” despre machiaj şi actuala modă pentru femei. Susţine-i masculinitatea, împotrivindu-te acestui gen de interacţiune.

 

Dacă eşti entuziasmată de sporturi şi îţi plac activităţi care atrag participarea bărbaţilor în cultura noastră, cu atât mai bine. Angajează-te în acele activităţi cu prietenul tău, ca să ajungă să se bucure de ele şi cu prietenii lui bărbaţi. De exemplu, dacă prietenul tău este novice la tenis dar tu eşti expertă, oferă-te să-i dai câteva lecţii. Va fi mult mai puţin ameninţător pentru el să înveţe de la tine decât de la un bărbat (un vast număr de gay au fost ridiculizaţi în prima tinereţe de tovarăşii lor, pentru că nu erau atletici). Tu şi prietenul tău puteţi invita alţi oameni de la biserică, pentru a se bucura de o drumeţie sau de un joc cu mingea cu voi. Includerea altora în activităţile voastre este o bună protecţie şi pentru tine.

 

Prea adesea, femeile care au acest gen de relaţii încep să simtă o înclinaţie romantică faţă de bărbat. Ele încep să spere ca relaţia platonică să se transforme într-o relaţie romantică. Dacă bărbatul nu a avut timp suficient ca să înainteze în procesul de vindecare, o astfel de speranţă va conduce doar la durere şi dezamăgire. Tipic, fostul gay „va da bir cu fugiţii”, când va simţi chiar şi cel mai mic interes romantic din partea ta. Relaţia va deveni repede încordată şi probabil se va rupe.

 

Deci bucură-te de prietenia voastră, dar înţelege-ţi limitele. Eşti femeie, iar prietenul tău îşi va găsi prima sursă de vindecare prin intimitate emoţională potrivită cu alţi bărbaţi. Păstrează o relaţie echilibrată cu el, petrecând timp de calitate cu alţi bărbaţi şi femei, şi vei fi parte importantă a sistemului său de suport, în găsirea împlinirii emoţionale şi spirituale.

 

 

Tradus din Someone I Love Is Gay: How Family & Friends Can Respond [Cineva la care ţin este gay: Cum pot să răspundă familia şi prietenii] de Anita Worthen & Bob Davies. Copyright © 1996 Anita Worthen &  Bob Davies. Folosit cu permisiunea InterVarsity Press, P.O. Box 1400, Downers Grove, IL 60515, SUA, www.ivpress.com. Pentru articolul în engleză, vezi www.exodusinternational.org.

 

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.