Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Alan Medinger

În timpul unei recente perioade de linişte, Domnul mi-a arătat cum ar fi putut să fie astăzi viaţa mea. M-am văzut trăind singur în centrul comercial al oraşului – singuratic şi disperat, încă alergând după ceea ce nu satisface, căutând la alţi bărbaţi ceea ce ei nu au de dat.

Willa, soţia mea, ar fi locuit în altă parte, cu mânia şi durerea din viaţa ei încă ascunse în interior. Am văzut-o pe fiica noastră mai mică, Beth, exprimându-şi zilnic mânia împotriva unui tată care nu a înţeles niciodată nevoile ei şi care în cele din urmă a părăsit-o. Fiica noastră mai mare, Laura, ar fi purtat o tristeţe adâncă pentru un tată pe care îl iubea foarte mult. Fiul nostru, Steven, nu s-ar fi născut deloc.

Un om nou

Dar nu aşa este viaţa mea. În noaptea de 26 noiembrie 1974, s-a născut un om nou. Poate ar fi mai exact să spun că un băiat s-a născut din nou şi a început să devină bărbat.

În trecutul meu existau cele mai multe ingrediente văzute ca ducând în mod tipic la homosexualitate: un copil neplanificat, părinţi care îşi doreau o fată, un frate care împlinise idealul tatălui mai mult decât mine, şi un tată cu probleme emoţionale severe care l-au făcut ca de-abia să fie capabil să facă faţă vieţii el însuşi, cu atât mai puţin să împlinească nevoile fiului său. Acum ştiu că aceşti factori nu au cauzat homosexualitatea mea. Mai degrabă răspunsurile mele la aceşti factori m-au influenţat în această direcţie.

Atracţie de o viaţă faţă de bărbaţi

Atracţia mea faţă de bărbaţi datează de când îmi amintesc. Presupun că aveam cam 12 ani când am început să-mi exprim atracţiile mele homosexuale. Dar, crescând în anii 1940 şi 50, nu exista o subcultură gay, un stil de viaţă gay la care să aspir. Întotdeauna am presupus că mă voi căsători şi că voi face ce voi putea mai bine. Soţia mea Willa şi cu mine am crescut ca şi vecini, ne-am întâlnit în timpul liceului şi apoi în colegiu relaţia noastră a devenit mai serioasă.

Era o fată minunată, populară şi am crezut că puteam avea o viaţă bună împreună. Ne-am căsătorit şi lucrurile au mers bine în anii de început. Dar cam prin al cincilea an al căsniciei noastre, după ce s-au născut cele două fiice ale noastre şi presiunile normale ale vieţii de familie şi ale carierei au început să se adune, am devenit din nou activ din punct de vedere homosexual. Am fost implicat în homosexualitate în următorii zece ani.

În timpul acelor ani am crezut că, exceptând această singură zonă mare, întunecată din viaţa mea, aveam totul. Aveam succes în afaceri, eram un stâlp al bisericii şi aveam o familie minunată, inclusiv copii pe care îi luam în plasament. Din punct de vedere teologic, înţelesesem situaţia destul de bine. Toţi bărbaţii şi femeile comit păcat, şi aceasta era zona mea personală de slăbiciune.

Urându-mi homosexualitatea

Poate fi greu de înţeles pentru mulţi, dar îmi uram homosexualitatea mai mult decât îşi poate imagina cineva. Dar şi mai rău era gândul de a renunţa la ea. Nu ştiu de ce. Însemna chiar a căuta dragoste din partea altui bărbat? A valora ceva pentru un bărbat? A poseda masculinitatea altuia? Poate că era toate acestea, dar sexul cu un alt bărbat împlinea o anumită nevoie, oferea o anume uşurare sau scăpare pe care simţeam că trebuie să o am.

Mi-am închipuit că dacă ţin lucrurile cât de cât sub control, formularul de înregistrare pe care Dumnezeu îl completa pentru mine va fi în favoarea mea şi voi fi în ordine. Dar nu totul era sub control. Dorinţa nestăpânită creştea şi ieşirile mele în oraş deveneau mai frecvente şi mai  nesăbuite. Căsnicia mea mergea atât de prost încât avea probabil să se destrame. Nu mai eram în stare să funcţionez din punct de vedere heterosexual. Willa a înţeles care era problema, dar a hotărât să nu mă confrunte.

Puterea rugăciunii

Soţia mea, bineînţeles, a fost cumplit de nefericită în acei ani. S-a alăturat unui grup de femei creştine mature în credinţă, care erau adevărate luptătoare în rugăciune. Deşi nu le-a spus natura specifică a problemei, au început să se roage pentru căsnicia noastră. Willa a început să simtă că trebuia sa-mi dea drumul. Dacă urma să se distrugă căsătoria noastră şi eu odată cu ea, trebuia să lase să se întâmple. A fost în stare să-mi dea drumul, spiritual şi emoţional.

Nu mult după aceasta, un prieten m-a rugat să merg la o întâlnire de rugăciune. M-am împotrivit mult timp, dar în cele din urmă am fost de acord să merg. Mi-a spus: „Ceea ce Domnul are pentru tine este mult mai bun decât îţi poţi închipui”. Când am auzit aceasta, o pace mare a venit peste mine.

O mare schimbare

Pentru un privitor obişnuit, nu s-a întâmplat nimic spectaculos în acea noapte de noiembrie. Dar înăuntrul meu a avut loc o mare schimbare. În timp ce grupul mare de două sau trei sute de persoane se rugau şi Îl lăudau pe Dumnezeu cu voce tare, I-am predat în tăcere viaţa mea, inclusiv homosexualitatea mea, lui Isus Hristos. Am recunoscut neajutorarea mea, că viaţa mea era o ruină, că eram doritor să-L las pe El să facă ce vrea cu viaţa mea.

Începând din acea zi, am început să recunosc că au avut loc o mulţime de miracole. Duse erau fanteziile mele homosexuale care păreau că rareori îmi părăsiseră mintea în cei 25 de ani dinainte. M-am îndrăgostit de Willa aşa cum niciodată n-am ştiut că este posibil.

Poate mai important decât toate, Dumnezeu nu mai era un marcator îndepărtat. Era un Mântuitor care coborâse din cerul Lui şi îmi adusese mântuire. Isus mă iubea şi eu Îl iubeam foarte mult. Pentru prima dată ştiam ce însemna să iubeşti şi să fii iubit în schimb.

Pe vremea aceea, am simţit că Dumnezeu făcuse o vindecare totală, şi este adevărat că atracţia sexuală faţă de bărbaţi dispăruse. Dar homosexualitatea înseamnă mai mult decât a face sex cu cineva de acelaşi sex. Mai aproape da cauzele ei este o zdrobire adâncă, aproape o naştere ca a unui copil mort a masculinităţii sau feminităţii noastre. Cumva ca şi băieţel, am închis o uşă creşterii mele în masculinitate. Dumnezeu m-a ajutat s-o deschid din nou.

Creştere în masculinitate

Convertirea mea a marcat reînceperea creşterea mele în masculinitate. Dumnezeu a lucrat în mod minunat pentru a îndepărta sentimentul meu puternic de nepotrivire faţă de bărbaţii heterosexuali, cei care nu au experimentat niciodată homosexualitatea. El mi-a dat posibilitatea să devin un iniţiator şi un lider, roluri de care altădată m-am temut. Într-un mod minunat de blând, Dumnezeu a schimbat rolurile pe care eu şi soţia mea le luasem, ca să-mi asum conducerea cuvenită în familia noastră.

Datorită naturii neaşteptate a vindecării mele de homosexualitate, sunt deseori întrebat: „Cât de completă este vindecarea ta... cu adevărat?” În replică, pot spune că a rezistat la testul timpului şi a adus rodul unei căsnicii binecuvântate.

Nu am fost ispitit din punct de vedere homosexual în ultimii zece ani. Prin ispită înţeleg dorinţa serioasă sau luarea în considerare a unui act homosexual cu cineva de acelaşi sex. Am continuat să am şi după vindecarea mea iniţială o anumită dorinţă ca un bărbat mai în vârstă, mai puternic, „să aibă grijă de mine”. Şi aceasta s-a dus, şi văd bărbaţii ca fraţi, nu ca taţi protectori.

Fireşte, am evitat literatura, filmele şi alte situaţii care pot stârni pofta homosexuală. Când sunt întâlnite, aşa cum vor fi, sau când cineva pe care îl consiliez descrie circumstanţele unei căderi sexuale, ele stârnesc uneori unele sentimente sexuale. Totuşi, acestea sunt minore şi se diminuează cu trecerea timpului. Pot să mă mai uit la un bărbat arătos, dar Dumnezeu mi-a arătat în ultimii câţiva ani că aceasta se bazează pe invidie şi pe obiceiuri din trecut. Când mă pocăiesc de invidie şi continui să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru felul în care m-a făcut, şi aceasta se întâmplă mai rar.

Mi se pune frecvent întrebarea care din nefericire este deseori considerată testul cu acid: „Eşti excitat sexual de femei în general?” Nu, nu sunt. Îmi iubesc soţia, şi de la vindecarea mea avem o relaţie sexuală / romantică minunată şi plăcută. Dar ea este singura femeie cu care vreau să fac sex. Contactul sexual este destinat a fi expresia dragostei dintre doi oameni în contextul unui angajament pe viaţă. Numai din cauza căderii au bărbaţii probleme poftind femei în afara acestei relaţii de angajament. De aceea pare improbabil ca Dumnezeu să înlocuiască homosexualitatea mea cu o heterosexualitate căzută. Îi mulţumesc pentru că m-a scutit de această luptă.

Sunt atât de recunoscător pentru că imaginea a „ceea ce ar fi putut fi” în viaţa mea astăzi nu s-a împlinit. Sunt implicat într-o slujbă cu program normal în lucrarea cu homosexualii. Aşteptăm cu nerăbdare să sărbătorim a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei noastre. Cele două fiice ale noastre sunt acum la colegiu şi Stephen, fiul nostru care „nu ar fi fost”, are opt ani şi este bine. Şi tatăl lui îl iubeşte foarte mult.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.

Contra Curentului îţi pune la dispoziţie mărturia soţiei lui Alan Medinger, Willa: Înfruntând cele mai mari temeri ale mele.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.