Adi
Un nou început, o nouă viaţă – cu Isus totul este posibil!
Îmi aduc aminte cu mare groază de clipele şi perioadele grele şi tulburătoare prin care am trecut. Aveam 14 ani, frecventam şcoala generală la mine în sat, când diavolul căuta să mă zdrobească şi să îmi facă viaţa grea şi neagră. Îmi aduc aminte că l-am lăsat pe diavol să intre în viaţa mea, nu eram destul de statornic pe calea Domnului, mai ales că eram un copil creştin. Treceau zile, săptămâni şi luni de zile, stăteam în faţa calculatorului, mă uitam la imagini pornografice şi mă masturbam de câteva ori pe zi, şi fiind copil creştin imediat îmi părea rău de tot ce făceam. Ispitele erau tot mai mari şi trupul dorea ceva mai mult.
Mă gândesc că mulţi tineri trec prin ispite şi se confruntă cu multe alte probleme şi mai mari. Mă rog pentru tinerii aceştia ca Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să îi ajute să poată birui asemenea ispite. Mergeam zi de zi la şcoală şi în fiecare zi întâlneam colegii care aveau un comportament urât, făceau lucruri murdare, pe care Dumnezeu nu le acceptă! Hormonii mei au ajuns la înălţimi mari, am început să am şi mai mari ispite trupeşti, şi când zic ispite trupeşti, tinerii ştiu la ce mă refer. La vârsta de 14 ani era prea greu pentru mine, viaţa mea a început să fie un chin, vedeam în fiecare zi cum cădeam în prăpastie.
De multe ori mi-am pus întrebări de felul: „Oare de ce noi tinerii trebuie să trecem prin aşa ceva?” dar n-am primit niciun răspuns. Fiind copil creştin mă rugam în fiecare zi, nu vroiam să Îl exclud pe Dumnezeu din viaţa mea! Viaţa mea era un chin cumplit, cu părinţii nu am discutat niciodată despre ispitele mele, despre greutăţile mele, nu vroiam ca ei să ştie prin ce treceam. Îmi doream să ajung la un liceu creştin şi cu ajutorul lui Dumnezeu mi s-a împlinit visul. La început mi-a fost foarte greu pentru că m-am despărţit de familie. A trebuit să stau la internat, nu puteam să mă acomodez, mă luptam zilnic cu ispitele pornografice. În anul 2007 o persoană pe care nu o prea cunoşteam m-a violat, iar Satana m-a tulburat şi mai tare. Mă consideram cel mai murdar om, cel mai păcătos om din lume, dar Dumnezeu mă iubea şi mă avea în planul Lui de mântuire.
Am căzut tare în prăpastie, m-am izolat nu mai vorbeam cu nimeni, umblam seara ca un câine care nu ştia încotro merge. În weekend mă duceam acasă, dar luam masca aceea pe faţă, ca şi cum ar fi totul în regulă, mă chinuiam să fiu cu masca aceea. Dragi tineri, încercaţi să învingeţi ispitele acestea, renunţaţi la ele, pentru că duc la moarte. Încercam şi eu de multe ori să înving, îmi propuneam de să renunţ şi nu puteam, fiindcă între mine şi Dumnezeu era un zid de despărţire, pentru că exista păcat în viaţă mea, iar Dumnezeu iubeşte păcătoşii, dar urăşte păcatul!
Clasa a IX-a pentru mine a fost îngrozitoare. Clasa a X-a, primul semestru, a fost greu, mă gândeam că toate şansele mele s-au spulberat, mă gândeam că sunt pierdut pentru totdeauna. Aveam visuri negre, tulburătoare. Continuam să mă masturbez. Atunci, în clipele acelea, nu îmi dădeam seama că nu mă ajută cu nimic aşa ceva, doar mă bucuram pentru o clipă şi din nou îmi părea rău de ce făceam.
Până într-o zi, când la un program, m-am predat în mâna lui Dumnezeu şi nu am simţit nicio iertare, nicio eliberare, şi ştiţi de ce nu simţeam nimic? Pentru că nu m-am mărturisit la nimeni, nu am spus nimănui despre viaţa mea grea. În noiembrie 2008 m-am integrat într-un grup de misiune, am crescut spiritual. Făceam slujba împreună cu cei din grup, deşi ei nu ştiau cu ce mă confruntam, dar a fost o perioadă, pot să spun aşa, mai binecuvântată. Am fost împreună cu grupul în misiune, ne-am simţit extraordinar, pentru că niciodată în prezenţa lui Dumnezeu nu te vei simţi rău. Dar în fiecare zi îmi venea în minte persoana care m-a violat şi nu puteam să o uit. Sufletul meu era zdrobit din punct de vedere spiritual. Nu ştiam, de multe ori, cum să reacţionez, cum să ies din prăpastie. Trebuia să renunţ la tot.
Am ajuns în clasa a XI-a, când am vorbit cu liderul grupului dacă pot să stau la ei în gazdă. A acceptat, a fost de acord şi fratele lui mai mare, care făcea şi el parte din grup. Într-o zi mă rugam lui Dumnezeu şi Îi spuneam: „Doamne, de ce stau la ei în gazdă şi nu în altă parte?”, iar răspunsul la întrebare o să îl dau mai încolo. Am fost cu grupul la rugăciune şi îmi vorbea Dumnezeu extraordinar, dar Îi spuneam lui Dumnezeu: „Doamne vreau să îmi vorbeşti în legătură cu ceea ce mă confrunt eu, vreau să văd că Îţi pasă de mine.” Şi Dumnezeu mi-a vorbit aşa: „Daca nu renunţi la poftele tale trupeşti şi dacă nu îţi înfrânezi trupul, vei merge singur spre pierzare.” Nu vroiam aşa ceva şi nu îmi doream, dar diavolul a continuat să mă ispitească, să mă ducă cu gândul departe de Dumnezeu, iar răspunsul la întrebarea de mai sus este că fratele liderului a găsit pe calculator că cineva a vizionat site-uri pornografice, m-a întrebat şi pe mine şi eu nu am recunoscut. Dimineaţa am fost la şcoală, ziua aceea a fost atât de grea pentru mine, dar când m-am întors am recunoscut că eu am fost acela care s-a uitat la pornografie. Vă mărturisesc că atunci, în 12 noiembrie 2009, viaţa mea a luat o asemenea întorsătură, numai Dumnezeu a făcut să stau la ei în gazdă pentru a-mi schimba viaţa.
Dragi tineri, atât de greu mi-a fost să îi spun adevărul, dar adevărul te face slobod de orice păcat. Viaţa mea i-am spus-o la o prietenă de a mea cu care mă înţelegeam bine; aveam încredere în ea şi i-am spus orice aveam în suflet. Ea a spus că o să ţină pentru ea şi o să mă ajute, dar a doua zi dimineaţa deja ştiau două persoane tot ce i-am spus, a aflat şi pastorul bisericii. M-a chemat în biroul lui şi nu am avut ce face, a trebuit să îi mărturisesc tot! M-a ascultat şi s-a rugat pentru mine, iar de pe 20 noiembrie 2009 de când m-am mărturisit, viaţa mea a fost eliberată Am fost iertat pentru tot, simţeam că zbor, Dumnezeu m-a cuprins în dragostea lui. Să ştii că şi pe tine Dumnezeu vrea să te mântuiască, dar fă-l pe diavol de ruşine, mărturiseşte-te unui păstor în care ai încredere, nu fă cum am făcu eu, m-am mărturisit la mulţi şi m-au jignit şi m-au dărâmat.
În primul rând, ceea ce m-a motivat să renunţ au fost acele cărţi care m-au îndemnat să ies din prăpastie: „Viaţa pe marginea prăpastiei” şi „Lupta fiecărui băiat”. Vă îndemn să citiţi aceste cărţi, o să vă motiveze şi pe voi!
Au trecut trei luni de zile de când viaţa mea s-a schimbat. La începutul lui martie 2010 am lipsit de la o întâlnire cu grupul din care făceam parte, iar seara pe la ora 9 am primit un telefon de la un prieten de al meu din grup, care m-a întrebat dacă e adevărat ce s-a spus la grup. Eu nici nu ştiam despre ce este vorba. El mi-a spus că liderul grupului a zis în faţa grupului că sunt gay şi că am avut relaţii cu bărbaţii, dar este interesant că nici nu am vorbit cu liderul meu despre viaţa mea, a auzit de la alţii. Trei săptămâni din luna martie au fost atât de grele pentru mine! Am căzut din cauză că acel lider nu a făcut bine, nu trebuia să spună la 15 persoane despre mine, mai ales că a spus şi minciuni. În loc să mă ajute să trec biruitor, mai mult m-a doborât şi m-a jignit. Plângeam ca un copil mic de ce mi-a făcut acel lider... dar am primit-o ca pe o încercare din partea lui Dumnezeu, iar prin ceea ce am trecut m-am maturizat spiritual şi acum sunt mai statornic pe calea Domnului.
Treceau zilele şi mulţi mă sunau şi mă întrebau, este adevărat că eşti gay? Aproape jumătate din şcoală a aflat şi cel mai tare m-a durut că au spus şi minciuni: eu nu am fost gay, doar m-am confruntat cu ispitele pornografice. Dar Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit să ies învingător! M-am hotărât să închei legământul cu Dumnezeu prin botezul în apă. Acum trăiesc altfel, trăiesc o viaţă nouă. Dragi tineri, gândiţi-vă la veşnicia voastră, renunţaţi la orice păcat! Ştiu că este greu, ştiu ce înseamnă, dar în faţa lui Dumnezeu pornografia este o scârbă! Nu încetaţi să luptaţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ajute să biruiţi aşa cum am biruit şi eu. Eu mă rog pentru voi să vă elibereze Dumnezeu. Fiţi binecuvântaţi!
Autorul a folosit un pseudonim.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
Este foarte adevărat ceea ce zice Adi că te lupţi cu Lucifer şi nu cu supuşi săi şi aşa mai departe, dar este şi foarte adevărat ceea ce ştiu: mărturisirea este ceva sfânt şi de aceea trebui ţinut ca mărturisire, nu ca dovadă cum a fost; şi în cazul lui Adi, s-a mărturisit unui păstor, după care ştiau toţi... Atunci mărturisirea în ce constă? Poate primesc şi eu un răspuns.
Vezi că persoana care trebuia să (te) ajute... te-a dărâmat? Nu spui în public ceea ce trebuie spus între patru ochi, secretul slujbei tale. Această mărturie exprimă starea ţării noastre, a liderilor care te fac să nu mai ai încredere în ei, a bisericilor care nu ajută, ci doboară, desconsideră. Omul vine la tine ca la un doctor, nu ca la un critic literar moral. Trebuie şi o conferinţă pe gravitatea reală a abordării persoanei, cu studiile acestea de caz, în care să specifici concret cât rău pot face păstorii care divulgă unele lucruri!
Eu văd în tine un băiat sincer, care ca şi mine a luptat cu curvia (porneia – curvie) şi care a dorit sincer, fără ajutorul păstorului, eliberarea. Pe mine nu m-a ajutat păstorul, nu, nu... Când am vrut să abordez acest subiect la studiul biblic, a păstrat tabu, că tinerii ştiu despre ce e vorba şi ştiu ce trebuie să facă, şi mi-a închis gura. Dumnezeu m-a eliberat, şi ceea ce e misterios este că tinerii caută răspuns, iar liderii care ar trebui să le spună despre astfel de lucruri, să îi ridice...tac!!! Te felicit pentru sinceritate şi nu uita că eşti valoros pentru mulţi tineri care luptă cu păcatul pe Everestul sfinţeniei. Poate te vei mai zgâria, dar urci, urcăm. Fii binecuvântat cu ulei în candelă şi cu tot ceea ce înseamnă cunoaşterea voii lui Dumnezeu!
