Infecţii cu transmitere sexuală. HIV/SIDA (2)
Tratament - Generalitati
Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o combinatie de medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din organism. Alti pasi terapeutici includ mentinerea unui bun sistem imunitar, prin folosirea medicatiei prescrise si prin monitorizarea numarului de celule CD4+ din sange, toate acestea in scopul incetinirii multiplicarii virusului in organism.
Infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA, ultimul si cel mai sever stadiu HIV. Bolnavii SIDA sunt mai predispusi la a dezvolta anumite boli intalnite mai ales la imunosupresati, boli infectioase (cum ar fii tuberculoza) si anumite forme de cancer.
Tratament initial
Odata pus diagnosticul de infectie HIV, in timpul primelor simptome (sindromul retroviral acut) trebuie luata in discutie terapia antiretrovirala cu actiune marita (HAART). Trialurile (studiile) clinice despre tratamentul in perioada de debut a infectiei, ne ofera putine informatii, dar sugereaza ca tratamentul in acest stadiu cu medicamente cu actiune antiretrovirala, poate scadea incarcatura virala si poate creste numarul celulelor CD4+.
Cele mai folosite medicamente din clasa HAART sunt:
- nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente sunt adesea administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune;
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV.
Alte medicamente care pot fi folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA, includ citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon.Decizia de a incepe tratamentul HAART inaintea declinului starii de sanatate este dificila. Inainte de inceperea HAART, trebuie discutate toate aspectele cu medicul curant, luand in considerare toate beneficiile si riscurile potentiale ale tratamentului timpuriu.
Beneficiile inceperii precoce a tratamentului
- afecteaza rata de evolutie a bolii;
- scade rata de multiplicare a virusului in organism;
- pastreaza functionalitatea sistemului imunitar;
- scade riscul aparitiei rezistentei la medicamente;
- reduce riscul transmiterii HIV.
Riscul transmiterii HIV exista, chiar si in cazul in care se incepe tratamentul precoce. Terapia antiretrovirala nu poate inlocui masurile de preventie (folosirea prezervativului, practicarea sexului protejat).
Riscurile asociate cu un tratament precoce
- scaderea calitatii vietii, din cauza efectelor adverse si a costului medicamentelor;
- aparitia rezistentei la medicamentele antiretrovirale, ceea ce poate limita optiunile terapeutice ulterioare;
- necesitatea continuarii terapiei timp indefinit;
- reduce optiunile terapeutice viitoare, cand riscul HIV este mai mare.
In cazul in care pacientul HIV pozitiv nu are simptome, acesta impreuna cu medicul pot continua supravegherea aparitiei simptomelor. Daca simptomatologia nu este prezenta iar numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, este posibil sa nu fie nevoie de tratament. Totusi, in aceasta perioada, sunt necesare controale regulate in care medicul va urmari incarcatura virala (viremia) si numarul celulelor CD4+, aceste teste aratand cantitatea de virus din sange si respectiv, functionarea sistemului imunitar.
Tratament de intretinere
Tratamentul de intretinere pentru infectia HIV include vizite medicale regulate la medic, pentru monitorizarea cantitatii de virus din sange (viremia) si numararea celulelor CD4+ (pentru evaluarea starii sistemului imunitar). Aceste teste sanguine se fac la fiecare 3-4 luni, iar rezultatele lor ajuta la supravegherea infectiei si la luarea deciziei de a incepe tratamentul antiretroviral.
Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o combinatie de medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din organism. Aceste medicamente interfera cu abilitatea virusului de a se multiplica si de a slabi sistemul imunitar.
Cele mai folosite medicamente din clasa HAART sunt:
- nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente sunt adesea administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune;
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV.
Alte medicamente care pot fii folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA includ:
- citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon;
- hidroxiureea, care poate sa interfere cu abilitatea virusului de a se multiplica.
Terapia HAART poate fii recomandata de catre medic atunci cand numarul celulelor CD4+ scade sub 350 celule/L chiar in lipsa simptomelor infectiei HIV, desi sunt unii medici care nu agreeaza aceasta recomandare. HAART este intotdeauna recomandata atunci cand numarul CD4+ scade sub 200 celule/L, valoare de la care se considera ca pacientul are SIDA.
Modificarea stilului de viata. Pentru a mentine o buna functionalitate a sistemului imunitar, sunt bine-venite urmatoarele modificari ale stilului de viata:
- intreruperea fumatului: fumatul poate produce scaderea mai rapida a numarului celulelor CD4+ si infectii mai frecvente;
- limitarea consumului de alcool: consumul abuziv de alcool creste rata progresiei infectiei HIV;
- oprirea consumului ilegal de droguri: drogurile administrate intravenos cresc riscul progresiei HIV, desi nu este cunoscut din ce cauza se produce acest fapt; consumul ilegal de droguri intravenoase impiedica urmarea unui riguros plan terapeutic si creste riscul transmiterii HIV la altii; consumul de marijuana, cocaina (crack) si a altor droguri ilegale, poate produce evolutia mai rapida a HIV.
Pentru pastrarea unei bune functionalitati a sistemului imunitar si pentru a preveni transmiterea HIV, cei infectati trebuie sa cunoasca urmatoarele:
- sa invete despre virusul HIV, pentru a participa activ la deciziile luate pentru propria stare de sanatate;
- sa participe la intruniri de grup, pentru a impartasi informatii si trairi cu alti infectati HIV;
- sa practice sex protejat, folosind prezervativul la orice contact sexual;
- sa invete cum se manipuleaza in mod corect alimentele, pentru a preveni infectiile transmise prin alimente;
- sa se alimenteze sanatos si echilibrat; o dieta adecvata in proteine si calorii, poate ajuta sistemul imunitar in lupta cu infectia HIV si poate imbunatatii starea generala de sanatate;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si ajuta la mentinerea unui bun status psihic.
Psihoterapia este o alta terapie adjuvanta care poate imbunatati calitatea vietii la pacientii cu HIV. Aceasta ajuta in controlarea starilor de anxietate si depresie, stari care apar odata cu diagnosticul de infectie HIV.
Daca o persoana din anturaj are HIV:
- acordati-i suport emotional: nu va fie teama sa discutati despre boala, adesea cei cu HIV au nevoia de a vorbi pe aceasta tema;
- protejati-va impotriva HIV si a altor infectii: nu folositi ace in comun si nu intretineti raporturi sexuale neprotejate cu cei infectati HIV;
- protejati persoana infectata HIV de alte infectii, evitand contactul cu aceasta atunci cand sunteti bolnav.
Tratament in cazul agravarii bolii
Odata cu evolutia infectiei HIV spre stadiul final, poate fi necesar tratamentul cu trei sau cu mai multe medicamente antiretrovirale (HAART).
Decizia de a urma tratamentul HAART este luata tinand cont de:
- starea generala a pacientului;
- numarul celulelor CD4+;
- posibilitatea de a urma schema de tratament asa cum este prescrisa, lucru esential pentru succesul terapeutic;
- daca numarul celulelor CD4+ este mai mare de 200 dar mai mic de 350 celule/L, de obicei se va urma tratamentul antiretroviral;
- daca numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, medicii specialisti considera inadecvata terapia antiretrovirala;
- unii experti recomanda inceperea tratamentului daca viremia este mai mare de 55 000 copii/mL; in acest stadiu, fara tratament, riscul de a dezvolta SIDA in urmatorii 3 ani, este mai mare de 30%;
- multi specialisti nu recomanda tratamentul la incarcatura virala mai mica de 55 000 copii/mL; in acest caz, riscul de a face SIDA in urmatorii 3 ani este mai mic de 15%.
Daca nu se incepe tratamentul, starea pacientului va fi monitorizata, cu determinari frecvente ale numarului celulelor CD4+.Odata cu aparitia SIDA este recomandat tratamentul.
Evaluarea eficacitatii tratamentului medicamentos
Medicul va evalua eficacitatea tratamentului medicamentos prin monitorizarea numarului celulelor CD4+ si a viremiei pacientului.
Esecul terapeutic
Daca incarcatura virala nu scade sau daca numarul celulelor CD4+ incepe sa scada, medicul va incerca sa identifice din ce cauza medicamentul nu este eficient.
Exista doua cauze principale ale esecului terapeutic:
- virusul HIV a devenit rezistent la medicament: medicamentul nu mai controleaza eficient multiplicarea virusului sau nu mai protejeaza sistemul imunitar; exista teste pentru a determina daca s-a instalat rezistenta la medicament si poate fi necesara o alta combinatie medicamentoasa;
- tratamentul nu a fost urmat asa cum a fost prescris: daca exista dificultati in administrarea medicamentului dupa schema prescrisa, acestea trebuie semnalate medicului.
De retinut!
Negarea, teama, si depresia sunt reactii comune atunci cand pacientului i se comunica diagnosticul de infectie HIV. Trebuie solicitat sprijinul emotional necesar. Un consilier specializat este disponibil ori de cate ori familia si anturajul celui in cauza, nu pot oferi sprijinul adecvat.Infectia HIV este o boala relativ noua care este inca studiata. Tratamentul sufera frecvent modificari si specialistii dezbat inca schema terapeutica cea mai eficienta.
Tratamentele alternative si cele complementare pentru HIV, trebuie evaluate cu mare atentie. Deoarece infectia HIV este o boala cu evolutie indelungata, cu mare probabilitate de a se complica cu alte boli severe si chiar cu decesul, exista tendinta de a lua decizia de a incerca tratamente care nu au baza stiintifica sau a caror eficacitate nu e certificata. Anumite terapii alternative pot sa interfere cu medicatia prescrisa de medic. Este important sa se discute cu medicul specialist inainte de a incerca aceste tratamente alternative.
Persoanelor care au in ingrijire un bolnav a carui infectie HIV a evoluat, le pot fi utile aceste informatii, pentru:
- a asigura o buna ingrijire a bolnavului la domiciliu, de exemplu administrarea medicamentelor si acordarea primului ajutor in caz de urgenta;
- a avea grija de propria persoana, prin impartasirea temerilor si a frustrarilor cu persoane aflate in aceeasi situatie.
Profilaxie
Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care va pot aduce in contact cu sange, sperma sau secretii vaginale infectate:
- pentru a preveni infectia HIV, practicati sexul protejat: folositi intotdeauna prezervativul in cazul unui contact sexual, daca nu sunteti in cadrul unei relatii de durata, cu un singur partener, care nu are HIV sau alti parteneri sexuali;
- nu intretineti relatii sexuale, inclusiv sexul oral, cu persoane infectate cu HIV: daca ati ales continuarea relatiilor sexuale cu o persoana cu HIV, este importanta practicarea sexului protejat si testarea cu regularitate pentru HIV;
- reduceti numarul partenerilor sexuali, de preferinta la un singur partener;
- intrebati partenerul/partenerii sexual(-i) despre antecedentele sexuale; aflati daca partenerul a avut comportamente de risc crescut pentru transmiterea HIV;
- evitati alcoolul si drogurile, care pot slabi atat discernamantul cat si sistemul imunitar; persoane care cunosc si inteleg practicile sexului protejat, pot sa nu le aplice atunci cand se afla sub influenta alcoolului sau a drogurilor;
- nu folositi in comun ace, seringi, materiale pentru injectarea drogurilor, picuratoare pentru ochi.
Daca sunteti HIV pozitiv (infectat HIV) sau implicat in relatii sexuale sau in consum de droguri intravenoase in comun cu o persoana posibil infectata HIV, luati masuri pentru a impiedica transmiterea infectiei la altii:
- spuneti partenerului sexual daca aveti comportament de risc de transmitere HIV sau daca sunteti HIV pozitiv;
- practicati sexul protejat, folosind prezervativul;
- nu donati sange, plasma, sperma, organe sau tesuturi;
- nu folositi in comun obiecte personale, cum ar fi peria de dinti, lame de ras sau obiecte pentru practici sexuale, care pot fi contaminate cu sange, sperma sau secretii vaginale.
O femeie insarcinata infectata HIV, poate sa previna sau sa reduca riscul transmiterii HIV la copil daca ia Zidovudina (ZDV, fostul AZT) pe perioada sarcinii si daca nu alapteaza la san. Copilul va primi ZDV, de asemenea, dupa nastere.Daca nu aveti comportamente de risc crescut in transmiterea HIV, cum ar fi practicarea sexului neprotejat sau injectarea de droguri si credeti ca totusi ati fost expus la HIV prin una din cele doua cai amintite, contactati medicul cat mai repede posibil; acesta poate recomanda tratamentul daca de la expunere au trecut mai putin de 72 ore.
Tratament ambulatoriu
Daca sunteti infectat HIV puteti duce o viata activa o lunga perioada de timp. Exista mai multi pasi care trebuie facuti pentru a mentine o buna stare de sanatate si pentru a preveni transmiterea HIV:
- invatati cat mai multe despre HIV, pentru a participa activ in luarea deciziilor legate propria stare de sanatate;
- urmati programul de imunizare si schema de tratament, pentru a preveni infectiile si bolile, cum ar fi pneumonia sau cancerul, care apar mai frecvent atunci cand sistemul imunitar este slabit;
- inscrieti-va intr-un grup de sustinere a bolnavilor HIV, pentru a impartasi frustrarile si pentru a gasi sprijin din partea altor persoane aflate in aceeasi situatie;
- nu fumati; fumatul produce o scadere mai rapida a numarului celulelor CD4+ si provoaca infectii mai frecvente la bolnavii HIV;
- nu consumati droguri, limitati consumul de alcool;
- invatati sa manipulati corect alimentele, pentru a preveni bolile transmise prin alimente;
- alimentati-va sanatos, echilibrat, pentru a mentine functionalitatea sistemului imunitar;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si imbunatatesc calitatea vietii.
Un ingrijitor informat si calificat poate asigura sprijinul emotional, fizic si medical, care va imbunatatii calitatea vietii bolnavului HIV.
Daca o persoana din anturaj are HIV:
- acordati-i suport emotional, ascultati-l si incurajati-l;
- protejati-va impotriva HIV si a altor infectii; nu folositi ace in comun si nu intretineti raporturi sexuale neprotejate cu cei infectati HIV;
- protejati persoana infectata HIV de alte infectii, evitand contactul cu aceasta, atunci cand sunteti bolnav;
- aveti grija de propria sanatate, impartasindu-va frustrarile cu altii si solicitand ajutor atunci cand aveti nevoie;
- asigurati-i ingrijirea la domiciliu, invatand cum se administreaza medicamentele si primul ajutor in caz de urgenta.
De retinut!
Medicul va lua in considerare anumiti factori, cum ar fi rezistenta la medicament a virusului si reactiile adverse ale medicamentelor, pentru a gasi schema terapeutica cea mai buna in tratamentul infectiei HIV. Tratamentul HIV ajuta la o supravietuire mai indelungata. Totusi, infectia HIV poate fi progresiva, chiar fatala. In perioada de timp cat pacientul este inca activ si capabil de a comunica, acesta poate lua multe decizii importante legate de sfarsitul vietii sale.
Tratament medicamentos
Medicamentele reprezinta tratamentul de prima intentie pentru infectia HIV. De obicei medicul va prescrie o combinatie de medicamente, numit uneori 'cocktail anti-HIV', care impiedica multiplicarea HIV si ajuta la mentinerea functionalitatii sistemului imunitar. In trecut, pacientii trebuiau sa ia mai multe asemenea "cocktail-uri" pe zi, ceea ce era dificil pentru unii dintre ei. Totusi, in ultimii ani aceasta rutina a fost mult simplificata si multi pacienti iau doar un "cocktail", o data sau de doua ori pe zi.
Medicamentele folosite pentru tratamentul HIV sunt numite antiretrovirale, si unele dintre acestea sunt folosite in combinatii - terapia HAART. Folosind tratamentul HAART este redus riscul dezvoltarii rezistentei la medicament. Rezistenta la medicament este mai susceptibil de a se dezvolta la pacientii care sunt tratati doar cu un singur medicament antiretroviral.
Cand sunt alese medicamentele antiretrovirale, medicul va lua in considerare anumiti factori, cum ar fi:
- eficacitatea medicamentului in a reduce incarcatura virala;
- probabilitatea ca virusul sa devina rezistent la o anumita clasa de medicamente; daca pacientul a fost deja tratat cu un anumit medicament antiretroviral, bolnavul sau medicul pot sti daca exista rezistenta la medicamentul din acea clasa;
- efectele secundare ale medicamentului si consimtamantul pacientului de a le tolera;
- costul tratamentului medicamentos: costul HAART nu difera mult de costul altor combinatii antiretrovirale.
Medicamentele pot fi, de asemenea, folosite pentru a preveni alte boli care pot aparea ca urmare a slabirii sistemului imunitar, cauzata de infectia HIV. Anumite infectii, cum ar fi pneumonia, sunt boli care apar atunci cand HIV ataca si distruge atat de multe celule CD4+ incat organismul nu mai poate lupta cu infectia.
Optiuni de medicamente
Terapia antiretrovirala. Medicamentele care previn multiplicarea HIV sunt numite antiretrovirale si acestea includ: -nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente sunt adesea administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV.
Alte medicamente care pot fii folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA includ citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon.
Esecul terapeutic
Daca incarcatura virala nu scade sau daca numarul celulelor CD4+ incepe scada, medicul va incerca sa identifice din ce cauza medicamentul nu este eficient.
Exista doua cauze principale ale esecului terapeutic:
- virusul HIV a devenit rezistent la medicament: medicamentul nu mai controleaza eficient multiplicarea virusului sau nu mai protejeaza sistemul imunitar; exista teste pentru a determina daca s-a instalat rezistenta la medicament si poate fi necesara o alta combinatie medicamentoasa;
- tratamentul nu a fost urmat asa cum a fost prescris: daca exista dificultati in administrarea medicamentului dupa schema prescrisa, acestea trebuie semnalate medicului.
De retinut!
In timpul tratamentului HIV se vor face frecvent teste sanguine pentru a monitoriza incarcatura virala si numarul celulelor CD4+.Se poate tine sub control multiplicarea HIV si, de asemenea, pot fi prevenite infectiile, atat timp cat este urmat tratamentul medicamentos asa cum este prescris de medic. Prin administrarea medicamentelor dupa schema prescrisa, se previne si aparitia rezistentei virusului la medicamente sau a problemelor care ar putea limita optiunile terapeutice ulterioare.
Medicamentele pot avea reactii adverse neplacute, care uneori creeaza pacientului o stare mai proasta decat inaintea inceperii tratamentului. Si in acest caz, trebuie sa existe o reala comunicare cu medicul, acesta fiind in masura sa ajusteze doza de medicament sau sa schimbe medicamentul incriminat.
Tratament chirurgical
Nu exista tratament chirurgical pentru infectia HIV.
Alte tratamente
HIV poate cauza stres emotional, social si financiar, toate aceste supra-adaugandu-se stresului adus odata cu boala in sine. Prin recunoasterea existentei acestor stresuri si prin acceptarea sprijinului si a educatiei necesare, pacientul cu HIV poate sa isi imbunatateasca calitatea vietii, si deopotriva, si pe cea a ingrijitorului sau. Psihoterapia poate ajuta in cazul tulburarilor emotionale care vin odata cu diagnosticul HIV si poate reduce anxietatea si depresia.
Eliminarea stresului poate ajuta la o mai buna stapanire a bolii HIV. Cateva metode de a reduce stresul sunt:
- relaxarea: care include exercitii de respiratie si exercitii de relaxare musculara;
- reprezentari mentale organizate (dirijate): o serie de ganduri si sugestii care ajuta la relaxare;
- biofeedback: care invata pacientul sa se relaxeze, prin educarea autocontrolului asupra functiilor organismului care nu sunt, in mod normal, sub control constient, cum ar fi frecventa cardiaca sau temperatura periferica;
- rezolvarea de probleme: concentrarea asupra oricarei probleme curente din viata pacientului si rezolvarea ei de catre acesta;
Folosit cu permisiune de pe www.sfatulmedicului.ro.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
