Infecţii cu transmitere sexuală (1)
Sifilis
Introducere
Sifilisul este o infectie veche de cand lumea si totusi atat de actuala, parca mereu mai actuala, si atunci te poti intreba "Cum se face ca sifilisul inca mai este un pericol ?" ... raspunsul cel mai sigur : ignoranta si indiferenta. Uneori sifilisului i se spune si "cruci in sange" din cauza rezultatului pozitiv (+ + +) al testului de sange. O alta denumire a sifilisului este "lues".
Cauze
Sifilisul este o infectie bacteriana, o infectie produsa de o bacterie numita Treponema Pallidum, care face parte din familia spirochetelor.
Transmitere
Cea mai frecventa cale de transmitere directa a sifilisului o reprezinta calea sexuala, prin contactul cu fluide biologice infectate (sperma, secretii vaginale) sau prin contact direct cu ulceratiile provocate de infectie, mai ales in stadiile primar si secundar ale infectiei. Probabilitatea de transmitere a sifilisului este foarte ridicata, statisicile indicand o rata de transmitere de 30 - 50 % in cazul unui singur raport sexual cu o persoana infectata. Debutul bolii este foarte "discret", netratata boala avand apoi o evolutie lenta, cu un sfarsit dramatic in cazul netratarii.
Acum cand sangele donat este testat s-au eliminat cazurile de transmitere a sifilisului prin transfuzii cu sange contaminat, dar intotdeauna este bine sa fii atent, nu-i asa ?
O cale de transmitere a sifilisului, ce nu trebuie neglijata, este transmiterea transplacentara. In cazul in care femeia gravida este infectata, ea poate transmite infectia fatului, in acest caz fiind vorba despre sifilis congenital.
Manifestari
Infectia cu sifilis are mai multe moduri de manifestare, in functie de perioada trecuta din momentul infectarii. Prima manifestare a sifilisului este aparitia sancrului - o leziune a pielii, de forma regulata, rotunda sau ovala, dura, nedureroasa - si marirea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici (adenopatie). De cele mai multe ori sancrul apare in zona genitala - vulva si penis. Dar este posibil ca sancrul sa apara si in zone nongenitale - zona anala (rect) sau zona bucala (buze, limba), in gat (faringe). Mult mai rar sancrul poate apare si in alte zone precum narile, degetele sau fata.
In perioada de "sifilis secundar" apar alte manifestari caracteristice - leziuni cutanate si ale mucoaselor. Este vorba despre o eruptie - rozeola sifilitica - imprastiata pe toata suprafata corpului si papule in zona bucala, pe palme sau pe talpi.
Chiar si in lipsa unui tratament toate aceste simptome vor dispare de la sine dar odata cu ele NU va dispare si infectia. Persoana infectata poate confunda aceste simptome sau le poate ignora iar infectia va ramane in organism si va evolua.
Evolutie, complicatii
Sifilisul netratat evolueaza in mai multe faze, de-a lungul a mai multi ani:
* "perioada de incubatie" - este prima perioada. In aceasta perioada persoana infectata nu prezinta nici un fel de semne clinice sau biologice. In cazul infectiei sifilitice perioada de incubatie este intre 10 si 90 de zile.
* "perioada primara" (sau "sifilis primar") - prima manifestare a infectiei cu Treponema Pallidum este sancrul si, dupa cateva zile, umflarea (adenopatia) ganglionilor inghinali, de o singura parte sau de ambele parti. Sancrul sifilitic este o leziune (ulceratie) frecvent superficiala, de forma rotunda, de mici dimensiuni (0,5 - 2,5 cm), de culoare rosie, fara secretii, si (foarte important) fara sa creeze durere. Cel mai frecvent este localizat la nivel genital. Mai rar, sancrul poate apare si alte locuri : zona bucala (buza, amigdala, limba), pe san, pe degete. La barbati sancrul este exterior si poate fi observat mult mai usor. La femei sancrul poate fi "ascuns" la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin. "Perioada primara" poate dura intre 30 - 60 de zile
* "perioada secundara" (sau "sifilis secundar") - dupa "perioada primara" sancrul dispare spontan, fara tratament. In toata aceata perioada se dezvolta "sifilisul secundar" care poate dura intre 2 si 3 ani. In aceasta perioada agentul patogen invadeaza toate fluidele corpului - sange, sperma, saliva, secretii vaginale, etc. iar persoana infectata este extrem de contagioasa. In acest timp incepe si invadarea organelor interne ale corpului - inima, ficat, stomac, ochi, creier. In perioada de "sifilis secundar" apar alte manifestari caracteristice infectiei : leziuni ale pielii si ale mucoaselor. Este vorba despre o eruptie - rozeola sifilitica - imprastiata pe toata suprafata corpului, mai ales in zona superioara a bratelor si pe coapse si papule pe palme, pe talpi si in zona genitala. Pot apare si alte simptome precum febra, dureri articulare, dureri de oase si de muschi, dureri de cap, scadere in greutate.
* "perioada tertiara" (sau "sifilis tertiar") - "perioada secundara" poate trece de la sine, spontan, iar boala continua sa "lucreze". Se intra in "perioada tertiara" sau "sifilisul latent". Aceasta forma poate dura mai multi ani iar in toata aceasta perioada de latenta persoana infectata nu are simptome ale infectiei.
* "perioada sifilisului tardiv" - apare dupa 5 - 20 de ani de la contactul sexual infectant. Organismul este invadat de agentul patogen iar distrugerile se afla la toate nivelurile : sistemul cardio-vascular, sistemul osos, organe interne, sistemul nervos.
In cazul existentei unei sarcini, infectia poate fi transmisa fatului, cu consecinte foarte grave pentru acesta - avort spontan sau infectarea fatului - sifilis congenital.
Diagnostic
La aparitia primelor semne de infectie (sancru, imflarea ganglionilor, papule) trebuie mers la medicul specialist DERMATOLOG (specialitatea medicala se numeste DERMATOLOGIE). Depistarea sifilisului se face prin doua teste : RBW (Reactie Bordet - Wasserman) si TPHA (Treponema Pallidum HemAglutination). Daca exista o infectie rezultatele acestor teste sanguine sunt pozitive. Diagnosticul definitiv se pune pe baza examinarii microscopice a secretiilor dintr-o leziune primara sau secundara sau pe baza testelor serologice RPR (Rapid Plasma Reading test) sau VDRL (Veneral Disease Research Laboratory) in stadiu latent cand nu sunt semne sau simptome de boala. Rezultatele sunt calitative (este sau nu o infectie) si cantitative. Rezltatele calitative sunt intre 0 si + + + + (de unde si numele infectiei de "cruci in sange", mai tii minte ?).
Tratament
Tratamentul este foarte sigur dar cu conditia sa fie facut cat mai repede dupa infectare. Medicul va prescrie mai multe doze de antibiotice in reprize. Sifilisul precoce se vindeca extrem de repede insa in cazul stadiilor avansate pot ramane leziuni ale organelor afectate sau ale sistemului nervos.
Dupa terminarea tratamentului este obligatorie o noua testare pentru a fi sigur de eficacitatea acestuia. Este bine sa stii ca poate exista o reactivitate reziduala chiar daca boala a fost vindecata. In cazul examenului VDRL rezultatul poate fi pozitiv si la mult timp de la infectare. De aceea este recomandat un examen specific TPHA care sa arate daca este numai o amprenta sau este o infectie recenta.
Este obligatorie tratarea tuturor partenerilor sexuali ai persoanei infectate. Continua aici
Gonoree (Neisseria Gonorrheae)
Introducere
Gonoreea se mai numeste si "blenoragie" sau "sculament" - nu stiu cat de actuale mai sunt aceste denumiri dar este bine sa stii de ele. Gonoreea este o infectie raspandita, avand o transmisibilitate foarte ridicata, afectand, in principal, zona genitala - penisul, vaginul sau anusul - dar putand afecta si gatul in cazul sexului oral neprotejat.
Cauze
Gooreea este o infectie bacteriana, o infectie produsa de o bacterie numita Neisseria Gonorrheae sau gonococ.
Transmitere
Neisseria Gonorrheae se transmite cel mai des prin contact sexual cu o persoana infectata. Probabilitatea de transmitere a infectiei este mai mare daca actul sexual are loc in timpul sau imediat dupa menstruatie, dar sa nu uitam ca exista si riscul unei transmiteri in afara de actul sexual.
Fiindca gonococul poate supravietui o perioada scurta de timp (minute) si in conditiile de mediu exterior, este bine sa se ia in considerare riscul infectarii si prin contactul zonei genitale cu obiecte sau suprafete contaminate - lenjerie intima (atentie fetelor cand "incercati" chilotul costumului de baie sau lenjeria unei prietene), prosoape folosite in comun cu persoane infectate, scaune de WC, introducerea in vagin sau anus a obiectelor contaminate (deget, jucarii erotice).
Exista si riscul transmiterii gonoreei la nastere, da la mama infectata la fat.
Manifestari
Din pacate, gonoreea, pe cat este de periculoasa prin consecinte, pe atat este de lipsita de simptome. O persoana poate fi infectata dar sa nu apara nici un fel de simptom de-a lungul a a mai multe luni - de aceea gonoreei i se mai spune si "infectia tacuta".
In cazul femeilor gonoreea poate ramane fara simptome in mai mult de trei sferturi din cazuri. La femeie poate fi afectat vaginul, in faza initiala, apoi colul uterin dar si anusul sau gatul, in functie de tipul de sex avut cu persoana infectata - vaginal, anal sau oral. Simptomele, in rarele cazuri in care apar, sunt secretii vaginale purulente, de culoare galbuie insotite de mancarimi si arsuri si de dureri in abdomenul inferior. De asemenea pot apare si mici sangerari anormale, de cele mai multe ori dupa contactul sexual. Uneori actului sexual este dureros (dispareunie).
In cazul barbatilor gonoreea se manifesta prin durere sau senzatie intensa de arsura la urinat si secretii uretrale purulente, de culoare galben-verzuie, mai ales dimineata ("picatura matinala").
In cazul in care gonoreea a fost transmisa prin sex oral sau anal, atat la barbat cat si la femeie pot apare infectii ale gatului sau anusului ce se manifesta prin inflamatii ale acestor zone si uneori scurgeri anale.
In cazul aparitiei unor simptome precum cele despre care tocmai ti-am vorbit, trebuie sa iei IMEDIAT legatura cu un medic pentru examen clinic si teste de laborator.
Medicii carora te poti adresa sunt :
* daca esti fata : un specialist ginecolog
* daca esti baiat : un specialist androlog sau un specialist urolog
* indiferent daca esti posesoare de vagin sau posesor de penis : un specialist in boli dermato-venerice (dermatolog, dermato-venerolog), un medic generalist sau un medic de familie
Evolutie, complicatii
Perioada de incubatie a gonococului este cuprinsa intre 1 si 14 zile dar cele mai multe simptome apar in primele 3 - 4 zile de la infectare. Infectia lasata netratata este extrem de periculoasa avand de foarte multe ori ca rezultat infertilitatea. Uneori infectia se poate disemina (imprastia) in sange si afecta si alte zone ale organismului.
La barbat, gonoreea are drept consecinte infectia epididimului (epididimita), abces uretral, stramtrarea uretrei si infertilitate prin deteriorarea epididimului.
La femeie, gonoreea se propaga ascendent, zonele cel mai des si cel mai grav afectate fiind trompele uterine, avand drep consecinta infertilitatea in aproape 20 % din cazuri. Gonococul deterioreaza trompele uterine provocand obstructii tubare iar din aceasta cauza probabilitatea aparitiei unei sarcini extrauterine creste foarte de mult.
In cazul existentei unei sarcini exista riscul de infectie a lichidului amniotic. De asemenea gonoreea poate fi transmisa, la nastere, fatului. In lipsa unui tratament imediat si eficace copilul poate orbi.
Diagnostic
La barbat diagnosticul de infectie gonoreica se pune pe baza unui examen la microscop a unei picaturi de secretie uretrala iar rezultatul este imediat. La femeie, pentru diagnosticul de infectie gonoreica este nevoie de efectuarea unei culturi a secretiilor vaginale iar rezultatul este dat dupa 48 de ore. Au inceput sa fie disponibile si teste pe baza examinarii urinei, prin tehnici noi.
Tratament
Tratamentul gonoreei este simplu - antibiotice specifice pe cale orala sau injectabile, si da rezultate foarte bune daca gonoreea este depistata cat mai repede dupa momentul infectarii si daca este urmat corespunzator in ceea ce priveste doza si perioada. Tratamentul gonoreei cere atentie speciala in cazul femeilor care sunt insarcinate sau alapteaza.
Tratamentul trebuie urmat si de partener chiar daca nu exista semne sigure de infectare. Fiindca de foarte multe ori infectia gonoreica face "pereche" cu infectia cu chlamydia se recomanda ca tratamentul sa aiba in vedere si aceasta posibilitate.
Dupa terminarea tratamentului se recomanda urmarirea clinica si de laborator inca o perioada de timp - un nou examen pentru a avea siguranta eficacitatii tratamentului si urmarirea evolutiei starii de sanatate a persoanelor. Pe perioada tratamentului impotriva gonoreei cea mai buna conduita este abstinenta sexuala.
Infectia gonoreica este vazuta ca un "deschizator de drum" pentru infectia cu HIV - virusul imunodeficientei umane. Infectia nu creeaza imunitate - oricand se poate sa va reinfectati daca nu aveti grija de voi.
Prevenire, protejare
Cel mai sigur mod de a preveni infectia gonoreica este folosirea prezervativului in timpul actului sexual, indiferent de care este - oral, vaginal sau anal. Si nu uita si de celelalte posibile cause de infectare - trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima, sa eviti toaletele in care curatenia lasa de dorit. Continua aici
Herpes genital (Herpes Simplex)
Introducere
Incepem cu o definitie care sa ne lamureasca asupra seriozitatii acestei infectii ...
Incurabil :
care nu poate fi vindecat.
... odata infectat trebuie sa traiesti toata viata cu aceasta infectie.
Cauze
Este o infectie virala, o infectie produsa de un virus numit Herpex Simplex. Sunt incriminate doua tulpini ale acestui virus - Herpex Simplex I si Herpex Simplex II.
Transmitere
Herpex Simplex I are predilectie pentru gura sau nari iar Herpex Simplex II pentru zona genitala. Dar asta nu inseamna ca Herpex Simplex I isi face probleme in aceasta privinta, nu, nu isi face deloc probleme in legatura cu zonea preferata si daca are ocazia, de fapt daca i se da ocazia, poate foarte usor sa infecteze si zona genitala prin sex oral. Transmiterea virusului Herpex Simplex se face prin contactul cu leziunile aflate pe piele. Asa ca nu este vorba numai de contact sexual neprotejat si nu este vorba numai de contact sexual cu penetrare ci de ORICE contact al pielii (atentie la petting).
In prima faza virusul Herpex Simplex patrunde in celulele pielii sau ale mucoasei genitale. A doua "miscare" pe care o face este sa infecteze terminatiile senzitive ale unui neuron. Apoi "merge" de-a lungul traiectului nervos pana in corpul neuronului nervos aflat in ganglionul sacral. Aici virusul ramane "cantonat" pentru toata viata. Aici nu poate fi atacat si distrus de catre sistemul imunitar.
In perioade de febra, in perioada menstruatiei, din cauza stress-ului, din cauza expunerii prelungite la soare, din cauza unor traumatisme locale sau in perioadele de slabire a sistemului imunitar virusul Herpex Simplex face "calatoria" in sens invers si apare la suprafata pielii in locul unde a fost prima infectare sau foarte aproape de acesta. Transmiterea virusului Herpex Simplex se face prin contactul cu zona infectata in timpul acestor momente de eruptie (pusee). Cu toate ca intre parteneri transmiterea este mai frecventa in timpul episoadelor simptomatice, virusul Herpex Simplex poate fi transmis si in afara acestora.
Fiindca virusul Herpex Simplex este foarte sensibil nu poate supravietui in conditiile de mediu exterior, dar asta nu trebuie sa va faca sa uitati de conduita preventiva fiindca este posibil ca infectarea sa se produca si prin contactul cu obiecte infectate, mai ales lenjerie intima contaminata (atentie fetelor cand "incercati" chilotul costumului de baie sau lenjeria unei prietene) sau prosoape folosite in comun cu persoane infectate.
Dar, alaturi de infectare mai exista o problema : autoinfectarea. Se poate produce in momentul in care persoana isi rupe crustele leziunilor, ia contact cu lichidul din acestea si apoi atinge alte zone ale corpului, "transportand" astfel agentul patogen in alte parti. De aceea NU va scarpinati zonele afectate de puseu si NU ruperti crustele care se formeaza deasupra veziculelor.
Virusul nu poate trece de bariera placentara dar exista riscul transmiterii infectiei la nastere, de la mama infectata la fat, in momentul trecerii prin filera vaginala, prin contactul cu leziunile aflate in zona genitala.
Manifestari
Exista infectia primara si exista recidive.
Mai intai apare o senzatie de intepatura intr-un anumit punct apoi, dupa scurt timp, in acest loc va apare o zona rosiatica ce se va acoperi cu mici vezicule, uneori numai doua trei, alteori un buchet intreg, vezicule pline cu un lichid clar. Acest lichid este extrem infectant. Veziculele sunt foarte dureroase. Dupa scurt timp aceste vezicule se sparg, se usuca si se acopera de cruste.
In cazul primei infectii, aceste manifestari sunt insotite de durere la urinare, dureri de cap, dureri de spate, stare generala de rau. La femei pot apare secretii vaginale apoase iar la barbate secretii uretrale. In cazul primei infectii perioada intre debut si disparitia ulceratiilor dureaza trei sau patru saptamani.
In cazul recidivelor simptomele sunt mai slabe, numarul veziculelor mai mic iar perioada de la eruptie si pana la disparitia ulceratiilor mai mica - nu mai mult de 10 zile.
Evolutie, complicatii
Perioada de incubatie a virusul Herpex Simplex este cuprinsa intre 2 si 25 de zile iar perioada medie este de 6 - 7 zile.
Zonele afectate sunt vulva, penisul si zona anala. Uneori eruptiile pot apare si pe coapse.
Ori de cate ori va exista un factor declansator dintre cei despre care ti-am vorbit, virusul Herpex Simplex va "calatori" de-a lungul traiectului nervos si va apare la suprafata. Si de fiecare data la suprafata vor apare mici basicute cu lichid clar, extrem de infectatnt, dupa un timp se vor usca, se vor acoperi de o coaja, aceasta va dispare si totul va reintra in "normal" pana la urmatoarea eruptie.
Virusul Herpex Simplex poate fi reactivat de mai multe ori in viata, ritmul fiind imprevizibil.
In cazul existentei unei sarcini, infectia herpetica poate fi transmisa la nastere fatului, cu consecinte foarte grave pentru acesta - schele sau chiar moartea. Daca femeia insarcinata a avut pusee inainte de nastere, ea trebuie sa anunte medicul de acest lucru. In functie de situatie, in cazul unei eruptii, medicul specialist obstetrician va decide daca este sau nu cazul unei nesteri prin cezariana.
Diagnostic
Atat la femeie cat si la barbat, in general, diagnosticul infectiei cu Herpes Simplex se pune printr-un examen vizual al aspectului foarte specific al leziunilor si discutia despre simptome. Dar exista si cazuri in care este necesara o confirmare data de teste de laborator. Examenul obisnuit de sange nu este relavant pentru diferentierea tipului de virus care provoaca infectia. Acest examen poate da numai informatii daca organismul este sau nu infectat. Pentru diferentiere este recomandat examenul Western-blot specific.
Tratament
Nu exista nici un fel de tratament care sa duca la vindecarea definitiva - infectia herpetica este incurabila - singurul lucru ce poate fi facut este sa se actioneze asupra sleziunilor (veziculelor) in momentele de puseu.
Tratamentul antiviral este oral, sub forma pastile sau extern, prin folosirea unui unguent si actioneaza pentru controlul mai bun al situatiilor de eruptie, reducand gravitatea, sau pentru reducerea duratei, intensitatii si a frecventei acestora.
Este obligatoriu ca pe perioada puseelor sa se evite contactul sexual.
Prevenire, protejare
Cel mai sigur mod de protejare este folosirea prezervativului in timpul actului sexual. Dar adu-ti aminte ca prezervativul nu este "combinezon", nu acopera absolut toate zonele unde ar putea fi leziuni ale infectiei herpetice. Si nu uita si de celelalte posibile cause de infectare, asa ca trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima, iar pe perioada puseelor sa eviti contactul sexual. Continua aici
Hepatita virala
Introducere
Exista un "intreg" alfabet al tipurilor de afectiuni determinate de virusul hepatic : "A", "B", "C", "D", "E" iar asta pana acum si s-a stabilit ca unele tipuri pot fi transmise pe cale sexuala. Cele mai cunoscute hepatite sunt de tip A, de tip B si de tip C.
Cauze
Hepatita este afectarea ficatului, distrugerea celulelor hepatice de catre un virus, virusul hepatic - virusul hepatitei A, virusul hepatitei B, virusul hepatitei C si asa mai departe pana la "E" - virusul hepatitei A (VHA), virusul hepatitei B (VHB) si, mai rar, virusul hepatitei C (HVC) pot fi transmisi si prin contact sexual.
Transmitere
Hepatita de tip A se mai numeste si "boala mainilor murdare" fiindca cel mai raspandit mod de transmitere este cel indirect, prin intermediul mainilor care au luat contact cu agentul patogen. Transmiterea pe cale sexuala este posibila in cazul contactului sexual neprotejat oral-anal (anullingus) sau in cazul unui contact sexual neprotejat anal urmat de cel oral (felatie).
Hepatita de tip B este extrem de contagioasa. Virusul hepatic de tip B este extrem de rezistent (rezista in aer, rezista timp de ore la 60 de grade Celsius, luni de zile la 30 de grade Celsius iar la 20 de grade Celsius poate rezista chiar ani de zile) si a fost pus in evidenta nu numai in sangele dar si in secretiile vaginale, anale, sperma, saliva si urina persoanelor infectate. Transmiterea este posibila in toate tipurile de sex - oral, anal, vaginal si prin folosirea in comun a seringilor pentru injectarea drogurilor. Daca femeia insarcinata este infectata ea poate transmite infectia nou-nascutului.
Hepatita de tip C se transmite aproape exclusiv prin transfuzii cu sange infectat sau folosirea in comun a seringilor nesterile in cazul injectarii drogurilor. Dar nu trebuie sa fie ignorata posibilitatea transmiterii prin contact sexual in cazul existentei unor leziuni pe penis, in vagin sau in anus. Aceste leziuni sunt "porti de intrare" care pot sa usureze trecerea virusului de la o persoana la alta. In termeni medicali aceste "porti de intrare" sunt numite solutii de continuitate.
Un potential risc de infectare il reprezinta orice fel de contact cu virusul hepatic in cazul unor accidente - taieri sau zgarieri cu obiecte infectate, practicarea tatuajelor, body piercing-ul sau unele interventii chirurgicale minore, asa ca, atentie.
Manifestari
In foarte multe cazuri (aproximativ 80 %) hepatita de tip B nu are simptome. Cea mai obisnuita manifestare este icterul, mai mult sau mai putin pronuntat. Icterul este un sindrom caracterizat prin coloratia galbena a pielii si a mucoaselor. Popular i se spune "galbinare". Urina este de coloare inchisa. De asemenea apare o stare de oboseala accentuata, insotita de febra, stare ce poate fi foarte usor confundata cu o banala gripa. Pot apare greturi, dureri in zona ficatului, dureri care se accentueaza la efort fizic.
Evolutie, complicatii
Functia ficatului este foarte importanta in organism. El are "misiunea" de a distruge substantele toxice din organism si de a fabrica compusi chimici necesari organismului (de exemplu bila care este necesara digestiei). Virusul hepatic ataca si distruge, intr-o masura mai mica sau mai mare, celulele hepatice ceea ce duce la o functionare defectuasa a ficatului - o insuficienta hepatica.
Infectia acuta a ficatului se numeste hepatita. In majoritatea cazurilor hepatita de tip B nu da nici un fel de simptom si poate trece neobservata. Persoana infectata nu este constienta de acesta infectie si o poate transmite partenerului. In primele 6 luni organismul are posibiltatea de a se elibera de virus, persoana incetand de a mai fi contagioasa iar prin anticorpii anti-hepatita pe care ii genereaza se poate dobandi imunitate. Celulele hepatice afectate se regenereaza iar functia hepatica revine la normal. Daca organismul pierde "lupta" cu virusul, infectia acuta devine cronica - ciroza - stare in care ficatul isi pierde progresiv capacitatea de functionare. Persoana infectata ramane in continuare contagioasa. Dupa o perioada mai lunga de timp hepatita cronica devine activa, in acest fel aparand cancerul ficatului.
Diagnostic
Tocmai fiindca simptomele hepatitei pot fi usor confundate este nevoie de un medic specialist care sa puna un diagnostic in urma unui examen medical si a unor teste de laborator.
Diagnosticul este de tip serologic adica analize ale sangelui. La contactul cu un agent patogen sistemul imunitar al organismului reactioneaza incercand sa protejeze organismul prin fabricarea de anticorpi. Testul serologic pune in evidenta existenta acestor anticorpi iar in acest caz se spune ca testul este pozitiv.
Prin examenul de sange se poate pune in evidenta existenta anticorpilor anti-hepatita, ceea ce arata doar faptul ca organismul a luat contact cu virusul hepatic. Dar tot prin analiza sangelui se poate pune in evidenta existenta unor fragmente de virus (antigene) ceea ce inseamna ca virusul hepatic este in continuare in organism. Iar tot prin analiza sangelui se determina numarul transaminazelor. Transaminazele sunt enzime eliberate de celulelor hepatice afectate. Prezenta in numar mare a transaminazelor reprezinta un semnal celulele hepatice sunt afectate de virusul hepatic.
Tratament
Nu exista un tratament specific. Medicul va hotari care este cea mai sigura abordare. Este obligatorie adoptarea unei stil de viata cat se poate de sanatos care sa ajute organismul in lupta lui impotriva infectiei - nici un fel de excese, odihna, renuntarea la alcool, tutun si alte asemenea, un regim alimentar bogat in vitamine.
Prevenire, protejare
In primul rand este vorba de vaccinare. Indiferent de varsta, nu este niciodata prea tarziu sa te vaccinezi. Continua aici
Folosit cu aprobare de pe www.septimus.ro.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
