Infecţii cu transmitere sexuală (2)
Negi genitali (Human Papilloma Virus - HPV) condilomatoza vegetatie veneriana veruci
Introducere
Condilomatoza genitala a fost descrisa inca din antichitate si reprezinta una dintre cele mai raspanadite Infectii cu Transmitere Sexuala.
La femei aceasta infectie este considerata principala cauza a cancerului de col uterin.
Aceasta infectie se mai numeste si "vegetatie veneriana", "creasta de cocos" sau pur si simplu "negi genitali".
Cauze
Infectia este o infectie virala adica produsa de un virus iar virusul incriminat este numit Papilloma - Human Papillloma Virus sau, pe scurt, HPV.
Pana acum au fost descoperite aproape 100 de varietati de Human Papilloma Virus care infecteaza celulele pielii sau mucoasele organelor genitale. Dintre acestea aproximativ 30 sunt transmisibile pe cale sexuala. Cateva dintre acestea dau nastere unor mutatii in celulele colului uterin iar altele sunt direct raspunzatoare de aparitia cancerului cervical in cazul in care este infectat colul uterin.
Transmitere
Principala cale de transmitere a infectiei cu virusul Human Papilloma este contactul sexual neprotejat - vaginal, anal sau oral. Sper sa nu te dezamagesc dar sa stii ca se poate transmite si prin simplul contact al pielii din zona pubiana. Asa ca atentie la "pettig" si la ideea ca "daca nu o facem pe bune nu are ce sa se intample". Nu numai penetrarea este riscanta ci si, daca sunteti dezbracati, simpla frecare a zonelor afectate, de alte zone.
O alta posibilitate de transmitere este cea "pe verticala" - de la mama infectata la fat. S-au adus in discutie si alte modalitati de transmitere in afara contactului sexual sau cel de la mama la fat - accidental, prin ustensile chirurgicale nesterilizate sau prin contactul cu lenjeria infectata - dar este nevoie de mai multe cercetari pentru a fundamenta aceste idei. Tinand insa cont de posibilele implicatii ale infectiei se considera ca fiind necesara o conduita cat se poate de preventiva. Asa ca atentie fetelor si atentie baietilor la probarea in comun a costumului de baie sau a lenjeriei intime.
La fel de periculoasa precum infectarea este si reinfectarea - este suficient sa te scarpini in zona infectata si apoi sa atingi alte zone sanatoase pentru a transmite virusul - sau este suficient, in timpul baii sau a dusului, sa freci cu mana zona infectata si apoi alta zona, si gata este reinfectarea.
Manifestari
Infectia cu Human Papilloma Virus se manifesta prin aparitia unor leziuni carnoase numite veruci sau condiloame, in zonele genitale - vulva, penis, perineu, anus, de culoare gri, roz sau rosu viu, de consistenta moale. Ce inseamna veruci (sau condiloame) ? ... Cand spui "veruca" sau "condilom" te referi la o excrescenta (ridicatura, umflatura) pe piele, un neg. Forma cea mai raspandita este cea de conopida, de unde si expresia de "excrescente conopidiforme", dar ele pot fi si plane sau, daca degenereaza, sa ia forma unor creste de cocos. Dar cel mai folosit termen ramane "negi genitali".
Dar aceste veruci nu sunt intotdeauna vizibile. Uneori sunt foarte, foarte, foarte mici, imposibil de vazut cu ochiul liber sau sunt situate in zone inaccesibile vederii si astfel persoana infectata nu este constienta de faptul ca este infectata si, cu atat mai putin, ca poate transmite infectia.
La femei verucile pot apare pe vulva - zona pubiana, labiile mari, labiile mici - sau zona perianala dar si in interiorul vaginului, pe colul uterin sau in uretra. Manifestarile, atunci cand apar, sunt reprezentate prin mancarimi, arsuri sau scurgeri vaginale sau uretrale anormale.
La barbati verucile pot apare pe pielea penisului, pe preput, pe gland, pe fren ("ata" penisului) si in zona perianala dar si in interiorul uretrei. Manifestarile, atunci cand apar, sunt reprezentate prin scurgere uretrala si, eventual, dureri in timpul urinarii.
Atat la femei cat si la barbati pot apare semne ale infectarii in zona anala sau in interiorul anusului, atat datrorita extinderii infectieki (reinfectare) cat si contactelor sexuale anale neprotejate.
Evolutie, complicatii
Perioada de incubatie a virusului Human Papilloma este cuprinsa intre 2 saptamani si 8 luni, in medie 10 saptamani.
Multiplicarea virala si aparitia negilor genitali (condiloamelor) incepe de obicei la un interval de 3 - 6 luni dupa infectare.
Zonele afectate sunt zona pubiana, vulva, vaginul, penisul si zona anala. Uneori pot apare leziuni si in zona orala in urma unui contact sexual oral.
La femei riscul infectarii cu Human Pappiloma Virus este reprezentat de transformarea unora dintre aceste leziuni, aflate in zona colului uterin, in leziuni canceroase. Netratate, celulele infectate pot, in unele cazuri, sa se transforme in celule precanceroase. Acestea, la randul lor netratate, pot deveni celule canceroase. De aceea este importanta detectarea leziunilor inainte de a degenera.
Negii genitali pot face probleme in cazul sarcinii. Existenta negilor in vagin face ca acesta sa sa fie mai putin elastic si astfel sa apara probleme in momentul nasterii. De asemenea, au existat cazuri in care copii au fost infectati la nastere.
Diagnostic
Atat la femeie cat si la barbat, in general, diagnosticul se pune printr-un examen clinic. Dar exista si cazuri in care este necesara o confirmare data de teste de laborator pentru a elimina alte aspecte patologice si pentru a diferentia tipurile de afectiuni. Aceastea se fac prin colposcopie (la femei) sau uretroscopie (la barbati) sau prin biopsie. Apoi, pentru femei, testul Babes-Papanicolau este un test cat se poate de edificator, un test simplu, care determina posibile modificari aparute la nivelul colului uterin.
O alta tehnica este depistarea ADN-ului de Human Papilloma Virus.
Tratament
Nu exista (inca) nici un fel de tratament medical definitiv care sa duca la vindecare. In acest moment infectia cu Human Papilloma Virus este incurabila. 20 - 30 % din infectii revin spontan in decursul primelor 6 luni dupa infectie. Singurul lucru ce poate fi facut este sa se actioneze asupra leziunilor, asupra negilor, pentru distrugerea lor.
Exista un vaccin care protejeaza impotriva Virusului Human Papilloma (HPV) dar este vorba doar de cateva tipuri de HPV, patru la numar (in acest moment - 2007), dintre care 2 considerate a fi cu potential oncogen deosebit de mare (tipurile 16 si 18).
Tratamentul ce urmareste distrugerea negilor consta in :
* aplicarea locala a unor substante
* crioterapie (distrugerea prin frig)
* electrocauterizare (distrugerea prin caldura)
* folosirea bisturiului electric (distrugerea prin arc electric)
* folosirea laserului
iar metoda de a trata negii genitali este aleasa de medicul specialist.
In acelasi timp este necesara abtinerea de la relatii sexuale pe perioada pe care medicul o considera ca fiind contagioasa.
O conduita preventiva cere ca ambii parteneri sa fie examinati si tratati concomitent, evitandu-se astfel reinfectarea si sa existe o permanenta si prelungita supraveghere medicala, evitandu-se astfel recidivele.
Daca negii genitali sunt tratati corect, nu mai exista riscul de a transmite virusul partenerei / partenerului. Pe de alta parte, exista si infectii inaparente cu papilloma virusuri (fara vegetatii), caz in care virusul este transmisibil.
Vindecarea condiloamelor (negilor genitali) nu inseamna si imunitate. Daca nu esti atent si precaut oricand se poate sa te reinfectezi.
Prevenire, protejare
Spuneam ca infectia cu Human Papilloma Virus se poate transmite si fara penetrare sexuala, doar prin simpla atingere a zonei infectate. Dar asta nu inseamna ca prezervativul este inutil "findca oricum o iau" ci insemna ca, alaturi de protectia prin folosirea prezervativului, trebuie sa deschizi si ochii maaaaaari de tot, pentru a vedea cu cine te "incurci". Oricum, nu uita si de celelalte posibile cauze de infectare - trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima ... si inca odata, sa eviti "legaturile intime" intamplatoare, sa deschizi ochii si urechile pentru a sti cu cine ai de a face. Continua aici
Chlamydia Trachomatis (clamidioza)
Introducere
Infectia cu Chlamydia Trachomatis este in "Top"-ul Infectiilor cu Transmitere Sexuala, fiind cea mai raspandita in randul adultilor activi sexual, cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani.
Daca alte Infectii cu Transmitere Sexuala se mai manifesta intr-un mod sau altul (sa spunem ca sunt "galagioase"), infectia cu Chlamydia Trachomatis este renumita prin fapul ca este "tacuta". Aproximativ 70 % dintre femeile infectate si aproximativ 40 % dintre barbatii infectati nu vor avea nici un fel de simptome in cazul infectiei prezente in organismul lor. De aceea infectia cu Chlamydia Trachomatis i s-a spus chiar "infectia tacuta".
De foarte multe ori infectia cu Chlamidia Trachomatis face pereche cu gonoreea ... stii cum se spune, "un rau nu vine niciodata singur".
Cauze
Este o infectie bacteriana, produsa de o bacterie numita Chlamydia Trachomatis. Infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza atat zona pelvina cat si alte zone cum ar fi gatul sau ochi. Chlamydia Trachomatis este o bacterie intracelulara adica traieste doar in interiorul celulelor.
Transmitere
La adulti Chlamydia Trachomatis se trasmite exclusiv pe cale sexuala - sex oral, vagial, anal.
In cazul copiilor infectati cu Chlamydia Trachomatis, intotdeuna se pune problema unui abuz sexual.
In cazul in care femeia gravida este infectata, ea poate transmite infectia fatului in timpul nasterii.
Manifestari
Asa cum ti-am spus, infectia cu Chlamydia Trachomatis este "tacuta", putand trece luni sau chiar ani de zile pana la apariti unor simptome.
La femei, infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza vaginul si colul uterin iar simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin secretii vaginale anormale, sangerari vaginale anormale, cel mai adesea dupa contactul sexual, dureri in zona abdomenului inferior (jos, aproape de zona pubisului), intepaturi sau arsuri in timpul urinatului.
La barbati, infectia cu Chlamydia Trachomatis se localizeaza la nivelul uretrei, provocand o uretrita. Simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin scurgeri (picaturi) purulente din penis (mai ales dimineata) si dureri sau arsuri in timpul urinarii.
Evolutie, complicatii
Chlamydia Trachomatis este o bacterie "ciudata", care se comporta ca un virus - nu se poate dezvolta si multiplica decat in interiorul celulelor corpului uman. Acest tip de dezvoltare se numeste "parazitism celular". Odata intrata in celula bacteria fie se inmulteste si invadeaza celelalte celule, fie intra intr-o stare de latenta (de asteptare).
Perioada de incubatie a agentului patogen Chlamydia Trachomatis este cuprinsa intre o saptamana si o luna.
Initial, la femei infectia cu Chlamydia Trachomatis determina leziuni la nivelul vaginului (vaginita), a colului uterin (cervicita) si a mucoasei uterine (endometrita) iar la barbati leziuni la nivelul uretrei (uretrita). Fiindca este "tacuta" infectia poate progresa luni sau chiar ani de-a randul fara ca persoana infectata sa isi dea seama ca este infectata, fiind infectate caile genitale superioare, afectand la femei trompele uterine (salpingita) iar la barbati epididimul (epididimita) sau glanda prostata (prostatita).
In cazul in care infectarea se produce in urma unui contact sexual anal apare afectiunea rectului (rectita). In cazul in care infectia este "transportata" din zona genitala si afecteaza ochii, apare conjuctivita.
Infectia cu Chlamydia Trachomatis reprezinta o probabilitate foarte mare de aparitie a unei sarcini extrauterine (sarcina ectopica) din cauza afectarii trompelor uterine.
La femeile gravide, in momentul nasterii se poate intampla ca fatul sa fie infectat de secretiile vaginale infectate.
Dar ceea ce este cel mai grav, atat la femei cat si la barbati, este ca infectia netratata reprezinta principala cauza a infertilitatii (imposibilitatea de a face copii).
Diagnostic
Infectia cu Chlamydia Trachomatis poate fi pusa in evidenta prin mai multe teste. Exista metode de diagnosticare directa prin analiza secretiilor colectate din vagin, col uterin sau uretra sau metode indirecte prin determinarea existentei in sange a anticorpilor anti-chlamydia ce sunt produsi de organism pentru a se apara impotriva infectiei. De asemenea se poate recomanda si efectuarea unei colposcopii.
In cazul diagnosticului pozitiv trebuie investigata si posibila prezenta a infectiei pereche, infectia gonoreica.
Tratament
Tratamentul infectiei cu Chlamydia Trachomatis este foarte simplu iar daca infectia este descoperita devreme este si cat se poate de eficient.
Pentru ca tratamentul sa fie cu adevarat eficient este nevoie ca ambii parteneri (sau toti partenerii, depinde in ce te-ai bagat ...) sa fie tratati in acelasi timp, chiar daca nu exista simptomele infectiei.
Pe toata perioada tratamentului infectiei cu Chlamydia Trachomatis sa se adopte abstinenta sexuala iar la sfarsitul tratamentului este obligatorie o noua testare, chiar daca simptomele au disparut, pentru a se sti sigur daca infectia a fost eliminata.
Tratamentul trebuie sa tina seama daca femeia este insarcinata.
Nu uita, infectia cu Chlamydia Trachomatis nu creeaza imunitate dupa vindecare. Daca ai un comportament sexual riscant poti oricand sa fii infectat. Continua aici
Candidoza (Candida Albicans)
Introducere
Cu toate ca poate apare si fara legatura cu activitatea sexuala, va voi vorbi despre infectia cu Candida Albicans fiindca afecteaza sfera genitala si creeaza numeroase neplaceri.
Cauze
Candidoza este o micoza, adica o afectiune ce apare din cauza unei ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Micozele sunt, in general, cele mai frecvente infectii genitale la femei, la barbati fiind mai rare.
Exista o flora prezenta permanent in tubul digestiv, in vagin, pe piele, fara a cauza vreo problema. Aceasta flora este formata din microorganisme cu rol de protectie (Lactobacilus) cat si din microorganisme potential patogene (Candida Albicans, Gardnerella Vaginalis). Cele cu rol de protectie mentin o aciditate vaginala in asa fel incat bacteriile potential patogene sa nu se poata dezvolta. Daca organismul este sanatos, prezenta bacteriilor posibil patogene este tinuta sub control. In anumite conditii echilibrul din organism este rupt, bacteriilor posibil patogene multiplicandu-se excesiv si provocand infectii. De aceea trebuie facuta distictie intre prezenta Candidei care este normala si Candida in exces ceea ce inseamna stare patogena - Candidoza.
Transmitere
Pot fi mai multe cauze de rupere a echilibrului natural al florei vaginale :
* antibioticele - luate in tratamente de lunga durata, care pot duce la dezechilibrul florei intestinale
* transformari hormonale - datorate pilulelor contraceptive, menstruatiei sau sarcinii
* diabetul netratat
* o toaleta vaginala inadecvata - sapunuri dure, spalarea si stergerea zonei genitale din spate spre in fata, ceea ce aduce o parte dintre microbii din zona anala in zona vaginala, dusuri intravaginale dese, folosirea deodorantelor in zona vulvara
* lenjerie intima din materiale sintetice, haine stramte
* folosirea detergentilor duri pentru spalarea sau inalbirea lenjeriei
Cu toate ca aparitia infectiei cu Candida Albicans nu este direct legata de actul sexual, declansarea ei se poate face si pe cale sexuala - sperma ejaculata in vagin a fost pusa pe lista factorilor favorizanti - sperma poate influenta aciditatea naturala a vaginului si de aici aparitia dezechilibrului care duce la infectie.
Manifestari
La femei, in cazul in care apar, simptomele candidozei pot fi, in aproximativ 90 % din cazuri, scurgeri mai albe decat cele obisnuite, vascoase (cremoase), cu aspect branzos, urat mirositoare, mancarimi vulvare foarte intense, inrosirea si iritarea vulvei care apare umflata si de culoare rosu-aprins, senzatie de arsura la urinare. Fiindca pielea si mucoasa afectata de candidoza devin uscate apar dureri in timpul actului sexual (dispareunia).
Iritatia zonei vulvare se poate intinde spre zona anala si apoi poate urca pe pliul fesier (zona dintre fese) sau, invers, din zona anala sa se intinda catre zona vulvara afectand labile mari, apoi labile mici si apoi se poate raspandi intravaginal.
Evolutie, complicatii
Chiar daca in cazul candidozei nu exista complicatii serioase, recidivele frecvente afecteaza serios armonia vietii sexuale. In cazul recidivelor dese trebuie luata in considerare si investigata o posibila problema a sistemului imunitar al organismului.
Diagnostic
Diagnosticul candidozei se pune pe baza examenului clinic si punerea in evidenta a filamentelor ciupercilor prin examinarea la microscop a secretiilor vaginale sau prin cultura.
Tratament
Tratamentul candidozei este cat se poate de simplu. La femei, intern, prin introducerea in vagin de ovule antifungice (impotriva ciupercilor) si extern, prin aplicarea unei creme antifungice la nivelul vulvei, in general timp de doua saptamani. Desi criza este usor de tratat, candidoza poate recidiva frecvent, datorita reinfectarii prin contact sexual cu partenerul infectat sau prin persistenta cauzelor ce au generat ruperea echilibrului si dezvoltarea excesiva a ciupercii Candida Albicans. De aceea este de foarte mare importanta gasirea exacta a cauzei si eliminarea ei. Si pentru o mai buna intelegere a acestui aspect iti voi da un exemplu.
Pentru a rezolva aceasta problema a candidozei nu trebuie actionat asupra efectelor (mancarimi, scurgeri, etc.) ci asupra cauzelor. Trebuie sa stii foarte bine care este cauza si asta o poti afla numai impreuna cu medicul care trateaza. Degeaba urmezi tratamente cu ovule sau tablete daca nu indepartezi cauza care a dus ruperea echilibrului in flora vaginala. Nu trebuie "sa scapi de candida" (exista la toti oamenii dar numai unii au probleme) ci trebuie sa scapi de cauza care duce la aparitia infectiei. De exemplu daca acest dezechilibru vaginal este cauzat de un diabet, nu vei scapa de probleme pana cand nu vei scapa de diabet ... ovulele folosite ca tratament nu pot decat sa actioneze temporar asupra echilibrului florei vaginale. Imediat dupa intreruperea folosirii ovulelor problema va reapare fiindca diabetul este in continuare cauza netratata. Am folosit diabetul numai ca exemplu, nsa pot fi si alte cauze, dupa cum ai vazut.
Si ar mai fi un exemplu ...
De multe ori, in cazul infectiei cu Candida Albicans se "ia startul" de la un lucru considerat normal - toaleta zonei vulvare, pentru ca apoi sa se inchida un cerc vicios.
Se incepe, asa cum iti spuneam, cu un lucru simplu si normal. Femeia isi spala vulva ... "si ce este anormal ?" ma vei intreba. Anormalul incepe din momentul in care femeia crede ca "miroase acolo jos" si incepe sa foloseasca un spray si/sau se spala "temeinic" intravaginal. Asa apare dezechilibrul ... ceea ce duce la aparitia (printre altele, dupa cum ai vazut) a unui miros neplacut. Si atunci femeia se spala si mai "apasat", ceea ce duce la un si mai mare dezechilibru intravaginal, ceea ce inseamna un miros neplacut mai pronuntat, ceea ce face femeia sa se spele si mai abitir ... si asa se inchide un cerc vicios cu atat de multe rezultate neplacute.
Este bine ca tratamentul candidozei sa fie facut in urma unui plan a carui desfasurare sa fie urmarita permanent, de la prima vizita in cabinetul medical si pana la rezolvarea problemei. Nu este de mare ajutor in tratarea acestei afectiuni, "plimbarea" de la un medic la altul cu schimbarea a tot felul de tratamente, intercalarea celor recomandate de medic cu cele recomandate de "bunica" sau "vecina de la 4".
Dupa terminarea unei etape trebuie refacuta examinarea, reevaluata situatia, pentru a se sti daca a fost cea mai buna abordare. Nu trebuie sa iei hartia cu tratamentul prescris si sa dispari pentru totdeuna. Medicul care recomanda tratamentul trebuie sa stie de evolutia starii de sanatate.
Si nu uita, termenul "tratament" nu inseamna numai ovule, unguente, ceaiuri ci si comportamente. Uneori evaluarea unui comportament si schimbarea lui poate face mult mai mult bine decat toate ovulele, unguentele si ceaiurile, la un loc.
Prevenire, protejare
Pentru a evita candidoza trebuie sa eviti orice factor ce ar putea interveni negativ asupra aciditatii naturale a vaginului - trebuie sa eviti purtarea de lenjerie din materiale sintetice, sa eviti purtarea de haine stramte si care nu sunt din bumbac, la ciclu, sa folosesti mai mult tampoane externe si mai putin cele interne, sa ai grija de igiena zonei genitale, igiena perfecta - nici prea putina, nici prea multa sau agresiva, numai cu apa calda fara sapunuri dure, fara deodorante, spalaturile intravaginale facute numai la recomandarea medicului, spalarea dispozitivelor folosite in metodele contraceptive de bariera (diafragma si aplicatorul spermicidului), spalarea si stergerea zonei genitale numai din fata spre in spate, discutarea cu medicului a cazurilor in care este necesar un tratament indelungat cu antibiotice. Continua aici
Mononucleoza (boala sarutului) Epstein Barr Virus
Introducere
Stiu ca nu "suna" deloc bine - "boala sarutului" - dar asta este adevarul ... mononucleoza este "boala sarutului". Sarutul - prima exprimare a dorintei, primul pas in cautarea placerii - este si prima posibilitate de a avea probleme. Dar hai sa nu mai "privim" atat de pesimist ci sa intelegem despre ce este vorba.
Cauze
Mononucleoza este o infectie virala, produsa de un virus numnit Epstein Barr, pe scurt EBV (Epstein Barr Virus), virus din familia virusilor herpetici (herpesului).
Transmitere
Cea mai frecventa modalitate de transmitere a mononucleozei este sarutul pasional (de aceea i se si spune "boala sarutului"). Virusul se gaseste in concentratii mari in saliva si prin sarutul pasional, cu schimb de saliva, se poate transmite. Dar nu numai sarutul poate sa iti dea "dureri de cap" (la propriu si la figurat) ci oricare alta modalitate prin care se intra in contact cu saliva infectata reprezinta o posibilitate de infectare. Asa ca atentie la folosirea in comun a paiului bauturii (alcoolice sa nealcoolice), la folosirea in comun a tacamurilor, schimb de susete sau alte jucarii pe care copii le baga in gura si in general a tot ceea ce reprezinta o posibilitate de a intra in contact cu saliva.
S-a demonstrat ca mononucleoza se poate transmite si prin tuse si stranut dar cazurile sunt rare. Oricum este bine sa te feresti.
Mononucleoza infectioasa este mai frecventa la tinerii intre 15 si 35 de ani. Se apreciaza ca 10 % dintre tineri sunt afectati de aceasta boala. Si copiii se pot infecta, dar de cele mai multe ori aceasta infectie este confundata cu alte afectiuni minore ale copilariei.
Mononucleoza se dezvolta in special la persoanele cu un sistem imunitar slabit, cu stil de viata dezechilibrat, stresant, persoane depresive, pesimiste.
Manifestari
Manifestarile mononucleozei sunt cele ale unei banale infectii respiratorie - stare de febra, de oboseala, faringita (afectiunea faringelui si a amigdalelor), dureri de cap (tocmai ce va spuneam ...), dureri musculare, marirea ganglionilor limfatici (adenopatie) in special in zona gatului dar si la subsuori si inghinal (zona genitala), dificultati de respiratie.
Evolutie, complicatii
Perioada de incubatie a virusului Epstein Barr (EBV) este cuprinsa intre 30 si 45 de zile.
Febra si durerea de gat dureaza de obicei 1 - 2 saptamani. Celelalte simptomelor dureaza intre 2 - 4 saptamani, dupa care, progresiv, dispar. Starea de oboseala, ganglionii umflati (adenopatia) si posibila dimensiune marita a splinei (splenomegalia) mai pot dura alte cateva saptamani dupa disparitia celorlalte simptome. Uneori, starea de oboseala poate fi resimtita o perioada si mai lunga de timp - poate chiar luni dupa infectie.
Desi virusul Epstein Barr (EBV) ramane in organism toata viata, de cele mai multe ori mononucleoza nu reprezinta un pericol. Majoritatea persoanelor sunt expuse virusului Epstein Barr (EBV) pana la 35 de ani iar organismul lor produce anticorpi. In acest fel se creeaza imunitate - persoanele care au avut infectia devin imune si nu vor mai face niciodata mononucleoza, dar raman purtatoare - virusul poate reaparea periodic in saliva.
In rare cazuri, mononucleoza poate avea si complicatii. Principala complicatie este splenomegalia - marirea dimensiunii splinei, afectiune care poate merge pana la ruptura splinei. In acest caz, manifestarile sunt dureri puternice in partea stanga, ameteli, tahicardie (ritm cardiac rapid), tulburari de respiratie si manifestari hemoragice.
Diagnostic
Diagnosticul initial al mononucleozei poate fi pus pe baza simptomelor - febra, faringita, ganglioni umflati. Dar aceste simptome pot apare si in cazul altor afectiuni si uneori chiar este posibil sa existe si alte afectiuni cu aceleasi manifestari, concomitent cu mononucleoza. De aceea, pentru confirmare, sunt necesare si analize de sange.
Fiindca simptomele mononucleozei sunt precum cele ale unei afectiuni respiratorie, este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te "doftoricesti" singur. Este mai bine sa stii exact care este situatia.
Tratament
Nu exista nici un fel de tratament contra mononucleozei (contra virusului Epstein Barr). Nu se poate actiona asupra cauzei dar se poate face ceva actionand asupra efectelor. In perioada bolii se recomanda repaus la pat, consum crescut de lichide, alimentatie usoara, bogata in vitamine, si o serie de medicamente pentru calmarea durerilor de gat, de cap sau pentru normalizarea temperaturii corpului.
Spuneam ca este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te "tratezi" singur(a) - in cazul acestei mononucleozei, antibioticele (luate de obicei in cazul unei infectii a cailor respiratorii - bacteriene) nu au nici un efect - antibioticile nu au efect impotriva infectiilor virale. Medicul specialist va prescrie un antibiotic numai daca apare, alaturi de mononucleoza, vreo infectie bacteriana, infectie care sa poata fi tratata cu antibiotice.
Revenirea la ritmul de viata normal trebuie sa fie treptata. Nu trebuie sa existe "fortari" sau ritm de viata trepidant o buna perioada de timp dupa disparitia simptomelor - cateva saptamani. Cel mai bine este sa iti "asculti" organismul, el va va "spune" daca este sau nu pregatit sa revina la ritmul normal.
Prevenire, protejare
Evitarea oricarei modalitati de contact contact cu saliva ... stiu, nashpa, nu te duci la discoteca sau in parc, pentru saruturi "parintesti", pe frunte ... dar asta este, macar acum stii. Continua aici
Folosit cu aprobare de pe www.septimus.ro.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
