Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Capitolul 7

Temeri în viaţa sexuală

Mă voi ocupa acum de un subiect extrem de sensibil – situaţia când ţepuşul în carne al cuiva este o viaţă sexuală neîmplinită. Acesta este, poate, cel mai delicat capitol al acestei cărţi. Alexander Pope a spus cândva, „Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să şi păşească pe vârfuri”¹ şi totuşi această stare a temerilor în viaţa sexuală este fără îndoială experienţa multor, multor oameni. Mulţi oameni, chiar dintre creştini, au o teamă referitoare la sex şi propria lor sexualitate.

În acest capitol ne referim la ceea ce dicţionarul descrie ca fiind „un sentiment de îndoială, o uşoară temere sau neîncredere”. Deci şi în domeniul sexual putem vorbi despre un sentiment de îndoială, de teamă sau lipsă de încredere a unora privitoare la sexualitate sau despre lipsa unei identităţi sexuale; o temere în legătură cu sexualitatea lor. Asta ţi se poate întâmpla atunci când eşti îngrijorat că ceva nu este în regulă cu tine. Te îndoieşti de tine însuţi. Ca rezultat al acestei stări unii nu pot dezvolta relaţii personale bune. Astfel de oameni se tem să se căsătorească. Mulţi dintre ei se tem să intre într-o relaţie heterosexuală.

Trebuie să dau în nişte definiţii. Cuvântul heterosexual descrie pe cineva care are o dorinţă, o atracţie către sexul opus: un bărbat care doreşte o femeie, o femeie care doreşte un bărbat. Homosexual înseamnă dorinţă către acelaşi sex. Asexual este cineva care nu are o dorinţă puternică spre nici unul din sexe. Voi scrie destul despre homosexualitate. Aş fi putut să las să se vadă acest lucru deja în titlul capitolului, dar n-am făcut-o din trei motive.

Mai întâi, există şi la heterosexuali temeri legate de sexualitate, atât la bărbaţi cât şi la femei. Bărbaţii homosexuali au temeri care merg de la îndoieli în legătură cu masculinitatea şi virilitatea până la disconfort în legătură cu intimitatea cu sexul opus. În acelaşi fel, unele femei se tem că dacă nu sunt interesate de sex ceva nu este în regulă cu ele.

Al doilea motiv este, deci, că – dacă suntem sinceri – noi toţi avem unele temeri când e vorba de sex şi sexualitate. Ne temem că nu ne vom ridica la nivelul aşteptărilor sau că vom dezamăgi ori vom fi noi dezamăgiţi. Astfel de temeri persistă chiar şi după căsătorie. Ne gândim că trebuie să fie ceva foarte rău cu noi!

Al treilea motiv este că nimeni nu este perfect. James Bond al acestei lumi există doar în fantezia oamenilor sau în filmele de la Hollywood.

De ce am ales să scriu despre această chestiune acum, sub umbrela temei generale a „ţepuşului în carne”? Cel dintâi motiv este pentru că există oameni care cred – sau speră – că acesta a fost adevăratul ţepuş în carne al lui Pavel. În vremurile medievale, când oamenii intrau în schituri şi mănăstiri pentru a scăpa de pericolul tentaţiilor sexuale, teoria că ţepuşul în carne al lui Pavel era dorinţa carnală a început să se răspândească pretutindeni. Cu toate acestea mulţi au aflat că şi în sihăstrie şi în mănăstiri ei încă se confruntau cu problema dorinţelor carnale, şi încă într-un fel pentru care nu erau pregătiţi. Şi astfel ei au început să suspecteze că aceasta ar fi fost şi problema apostolului Pavel. Au presupus că chinul special al lui Pavel era asemănător dificultăţilor lor.

Această teorie persistă până astăzi. Mulţi din bărbaţii homosexuali merg până acolo încât afirmă că aceasta era problema lui Pavel. „Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine” (Rom.7:20). Nu este curios cum dorim noi să suprapunem încurcăturile noastre şi tendinţele noastre peste un anumit verset al Scripturii?

Ştim însă că apostolul Pavel nu ne spune care a fost ţepuşul său în carne; pe acest pământ nu vom afla care a fost el. Vreau să repet din nou: el foloseşte o metaforă, o figură de exprimare, astfel încât fiecare din noi să ne putem identifica cu ea. Personal, mă îndoiesc că Pavel s-a referit la frustrare sexuală, dar nu mă îndoiesc că el a folosit o metaforă prin care şi cei ce au o astfel de problemă pot să se simtă acceptaţi de Dumnezeu. Sunt convins că există creştini care au o teamă referitor la sexualitate, şi de ce să le neg oare dreptul de a se simţi întăriţi şi mângâiaţi şi ei de versetul din 2 Corinteni 12:7? Pentru aceasta scriu acest capitol. Îl scriu sperând că niciun cititor nu se va simţi privit ca o curiozitate, privit de sus, neiubit, dat la o parte sau categorisit, ci se va simţi acceptat. Nu doar de către mine, ci şi de Domnul Isus. Nu scriu acest capitol doar pentru acei ce se luptă cu ispitele homosexuale, ci şi pentru cei care sunt heterosexuali dar au totuşi diferite temeri în domeniul sexual.

Am ajuns la concluzia că trebuie să abordez acest subiect pentru că el pune în focar teama sexuală. Un ţepuş în carne este dureros. Asta înseamnă că am dori să nu-l avem. Dacă tu eşti mândru de ţepuşul tău particular şi eşti bucuros că-l ai pentru un motiv greşit sau ca să te grozăveşti cu el, mă tem că n-ai înţeles nimic despre ţepuşul în carne. Fiindcă atunci când ne numim temerile sexuale „ţepuş în carne,” acest lucru este în contrast categoric cu atitudinile care ni se îndeasă atât de mult pe gât în ziua de azi. Ceea ce era odată privit ca un lucru care trebuia ţinut secret şi privat este acum afişat deschis, iar unii doresc să şi fie respectaţi pentru astfel de lucruri, într-un fel cu care Biblia nu este de acord. Deci, dacă este un ţepuş în carne, atunci tu mai degrabă ai dori să nu-l ai, decât să zici, „Este excelent; de ce să nu ai şi tu, prietene, un ţepuş similar!” Oamenii care îşi fac reclamă şi se laudă că sunt gay sau lesbiene [adică bărbaţi care sunt atraşi sexual de bărbaţi sau femei atrase sexual de alte femei – n.tr.] –aceştia nu înţeleg nimic din toate astea. Dacă eşti creştin, te rog nu te mai alinia niciodată cu acei ce fac astfel de lucruri. Este o chestiune privată şi personală dacă-ţi este ţepuş în carne, deci asta înseamnă că nu trebuie să te lauzi în faţa lumii cu o astfel de slăbiciune.

Vreau să scot în evidenţă faptul că dacă ai o astfel de înclinaţie nu trebuie să te consideri persoană de categoria a doua. Înclinaţia sexuală a cuiva nu are nimic de-a face cu faptul că este sau nu este creştin sau o persoană spirituală. Cuvântul înclinaţie este ceva; cuvântul practică este altceva. Înclinaţie înseamnă „tendinţă” către ceva. Deci ai putea avea tendinţă spre homosexualitate dar să nu cedezi – orice persoană heterosexuală sănătoasă rezistă tentaţiilor în tot timpul.

Cum este să ai o teamă pe plan sexual? Este frica sau îndoiala continuă a cuiva în legătură cu sexualitatea – fie el homosexual, heterosexual sau asexual. De exemplu, există unii care se tem că sunt gay deşi ei nu sunt. Asta este de mult o problemă reală a celor care se tem într-adevăr că sunt gay, posibil din cauza unei experienţe pe care au avut-o demult, în copilărie. Poate ai fost abuzat de un prieten de aceeaşi vârstă şi te-ai implicat: întreaga viaţă te gândeşti că poate eşti gay. Din păcate, mulţi din lumea bărbaţilor gay te vor aplauda şi-ţi vor spune, „Yes! Da! Fii mândru că eşti gay!” Dar tu nu eşti mândru deloc de asta; îţi este frică că eşti gay, deşi nu eşti de fapt.

Există bărbaţi gay care admit acest lucru: nu ascund sub covor această realitate. Se tem însă că Domnul nu-i iubeşte şi că ceva este rău din punct de vedere spiritual cu ei. Ei se tem că nu vor putea fi niciodată evlavioşi şi slujitori adevăraţi ai lui Isus Hristos.

Există şi persoane care sunt heterosexuale şi au o căsnicie fericită, dar care încă se îndoiesc de sexualitatea lor. Unii au temeri în domeniul sexual pentru că nu se simt fericiţi cu bărbatul sau soţia lor, şi pun vina pe propria lor persoană. Se simt vinovaţi că nu se bucură sau nu doresc intimitatea sexuală. Unii au căsnicie nefericită (un subiect pe care-l vom dezbate în capitolul următor) din pricina lipsei împlinirii sexuale. Acest lucru poate fi prin el însuşi „ţepuşul în carne” al cuiva.

Unii creştini, fie ei căsătoriţi sau singuri, se simt vinovaţi de faptul că nu sunt deloc interesaţi de sex. Pur şi simplu nu-i interesează. Nu au niciun fel de dorinţă sexuală majoră, nici n-au avut vreodată. Sau poate au avut cândva, dar acum n-o mai au, şi acest lucru îi îngrijorează. Ei simt că ceva nu este în regulă cu ei şi ascund adânc înăuntrul lor această frică şi nu discută aproape deloc despre ea.

De cealaltă parte sunt cei care simt o dorinţă de nestăpânit după împlinirea sexuală; ei simt că sunt „prea fierbinţi.” Ei se tem că nu sunt normali. Unii din ei trăiesc într-o continuă autocondamnare, considerând că nu sunt într-o relaţie chiar bună cu Dumnezeu sau altfel n-ar simţi ceea ce simt. Există persoane care n-au găsit până acum – şi e posibil să nu găsească niciodată – un partener, şi care trebuie să trăiască într-o continuă frustrare. Mă doare pentru astfel de oameni. Dar Isus i-a înţeles: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi – dar fără păcat” (Evr.4:15). Asta include şi ispitele sexuale.

Lista este fără sfârşit. Cred că în mare parte aceste lucruri care îi fac să se îngrijoreze pe mulţi creştini n-au nimic de a face cu păcatul, ci cu o pseudo-vinovăţie (o falsă vinovăţie) datorată ispitei sau conştientizării acesteia. Şi tu laşi acest sentiment să se interpună între tine şi Dumnezeu. Pe de o parte sunt cei frigizi sau impotenţi; pe de altă parte sunt cei „prea fierbinţi.” Ambele categorii se consideră într-o postură nepotrivită în relaţia cu Dumnezeu. Sunt şi unii care încearcă să-şi găsească împlinirea în flirt, fiindu-le frică de intimitate. Şi am dat aici doar câteva exemple – după cum spuneam, lista este nesfârşită.

De ce se simt oamenii aşa? De ce au această frică de sex sau chiar de sexualitatea proprie? Care este cauza acestei îndoieli sau temeri pe plan sexual? Vorbind la general, orice comportament este cauzat într-un fel sau altul. Există o mare discuţie între psihologi şi geneticieni în legătură cu motivaţia comportamentală a omului: dacă comportamentul este motivat ereditar sau este motivat de mediu. În urmă cu câţiva ani exista un consens că suntem guvernaţi predominant de efectele exercitate asupra noastră de mediu – familie, prieteni, educaţie, cultură, alte influenţe. Însă acum pendulul a început să se deplaseze în sensul celălalt: din ce în ce se crede mai mult că ereditatea ne influenţează. De exemplu, s-a văzut că gemenii despărţiţi la naştere, dar care se reîntâlnesc după mulţi ani, sunt uimitor de similari în ciuda condiţiilor total diferite în care au trăit. Indiferent care ar fi realitatea, Dr. Clyde Narramore de la Narramore Christian Foundation din California spune: „Fiecare persoană merită înţeleasă.” Dacă tu ai reuşi să cunoşti mediul din care provine o anumită persoană, trecutul ei, probabil că ţi-ai mai coborî tonul vocii. Ar trebui să nu ne grăbim să-i judecăm repede pe alţii, ci mai degrabă să încercăm să-i înţelegem.

Există Cineva care înţelege – Isus: „Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evr.2:18). Într-adevăr avem un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre (Evr.4:15). S-ar putea să nu găseşti această simpatie la o altă persoană, fiindcă oamenii nu te pot înţelege. Câteodată, totuşi, este mult mai bine să nu găseşti simpatie. Spun asta pentru un motiv. Dacă ai o slăbiciune pe plan sexual şi te duci la o altă persoană care tu crezi că ar avea o slăbiciune sexuală asemănătoare, probabil că nu vei găsi niciun ajutor. Dimpotrivă îţi vei complica situaţia de zece sau o sută de ori: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ier.17:9). Credem că putem ajuta sau putem fi ajutaţi, dar deseori ispita spre păcatul sexual este doar exacerbată, iar situaţia noastră ajunge mai rea decât oricând. De multe ori dorinţa de a ajuta este doar un camuflaj, câteodată conştient, pentru a ne apropia de cineva pentru motive rele. Cel mai prost lucru pe care-l poţi face dacă ai o slăbiciune sexuală este să crezi că te poţi duce la altcineva fiindcă şi el are aceeaşi problemă. Sigur, aceasta este o excepţie de la regulă, fiindcă de obicei este minunat să poţi găsi pe cineva care ştie situaţia prin care treci. Când este însă vorba de sex şi cealaltă persoană are o problemă similară, nu împărtăşi cu ea problema ta!

Isus înţelege şi El simpatizează adânc cu tine. Dacă acesta este ţepuşul tău în carne, motivul pentru care ai acest ţepuş este pentru a te apropia de El, a dezvolta o intimitate cu El, cu Isus, cel ce simte cu tine şi te înţelege. Dacă îţi găseşti identitatea în certitudinea că ai aprobarea Lui, atunci ai făcut un progres semnificativ.

Există un motiv pentru care suntem cum suntem. Să luăm drept exemplu relaţiile nesatisfăcătoare cu părinţii. Sunt două extreme. O extremă o constituie părintele – mama sau tatăl – care niciodată nu-şi îmbrăţişează copilul. Vă daţi seama cât de mult afectează acest lucru pe un copil? Şi spun lucrul acesta oricărui părinte: dacă faci aşa faci rău copilului tău. Se spune că Prinţul de Wales ar fi zis că nu-şi aminteşte să mai fi fost îmbrăţişat de tatăl său după vârsta de opt ani. Eu sunt aşa de fericit că ai mei m-au îmbrăţişat. Şi tata m-a îmbrăţişat şi mama m-a îmbrăţişat. M-au îmbrăţişat din prima zi pe care mi-o pot aminti şi până am crescut; n-au încetat niciodată să o facă. A nu-ţi îmbrăţişa copilul este o extremă.

O altă extremă este abuzul. Adică atunci când un părinte, o rudă sau un tutore abuzează un copil. O astfel de traumă, deşi nu este întotdeauna băgată în seamă în acel moment (de către cel abuzat sau de cei din jur), are efectul unei bombe cu efect întârziat, care-i face mai târziu pe oameni să se îndoiască de ei înşişi şi sexualitatea lor. Nu ştiu ce nu este în regulă cu ei. Presupun că ei au făcut ceva care să determine pe tatăl lor, mama lor sau unchiul lor să dorească acel comportament. „Precis ceva nu este în regulă cu mine” spun ei.

Deci există un motiv pentru care suntem aşa cum suntem şi de multe ori el se găseşte undeva demult în relaţia noastră cu părinţii sau cu tutorii. Nu există substitut pentru o relaţie bună, care începe acasă.

Mai există încă un motiv. Sexul are o influenţă foarte puternică, cel puţin din cauza Hollywood-ului, a televiziunii şi a modului în care oamenii vorbesc despre el. De aceea poate fi foarte înfricoşător – poate duce la o teamă de sex, mai ales la cei care au despre ei înşişi o lipsă de consideraţie marcantă.

Trebuie să spun, din păcate, deşi aş vrea să nu fie adevărat, că în unele cazuri consilierea, psihoterapia sau psihanaliza, oricât de multă, nu pot compensa o copilărie lipsită de fericire şi dragoste. În consecinţă, dacă ai avut un mediu familial bun şi sigur, mulţumeşte lui Dumnezeu! Roagă-te pentru generaţia care creşte în jurul tău şi care nu are ce ai avut tu. Cineva a spus aşa „Se spune că copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Eu însă spun că copilăria este perioada pentru care ne cheltuim restul vieţii, încercând să ne revenim în urma ei.” Cum să îndrăznim atunci să judecăm pe alţii care au problemele lor?!! N-avem nicio scuză. Dumnezeu a fost bun cu noi. Tu spui: „Eu n-am astfel de probleme!” Da, ai fost binecuvântat, în familia proprie, şi acolo unde educaţia sexuală prezintă stiluri de viaţă alternative, rezultatul este dezastruos.

Într-un cuvânt, orice tip de comportare, inclusiv temerile sexuale, au într-un fel o cauză. Aproape totdeauna aceasta îşi are rădăcinile undeva în trecut, de obicei în copilărie.

Însă Dumnezeu cunoaşte aceste lucruri. Cartea lui Joni Eareckson Tada, Când Dumnezeu plânge ne arată cum plânge Dumnezeu împreună cu noi. Cred că lui Joni i-a trebuit mult curaj să înţeleagă şi să accepte acest concept, pentru că Joni are o teologie reformată şi posedă o gândire dintre cele mai teologice pe care le-am întâlnit. Cei mai mulţi dintre reformaţi nu vor accepta ideea că Dumnezeu plânge. Poate Isus, dar nu Tatăl. Asta vine din vechea concepţie că Dumnezeu nu poate simţi durerea şi că El este impasibil. Această idee nu vine din Biblie, ci este parte a moştenirii filozofiei greceşti. Joni arată cum plânge Dumnezeu, şi sunt sigur că Dumnezeu simte ce ai simţit tu în timp ce creşteai şi ţi se întâmplau aceste lucruri.

„De ce îngăduie Dumnezeu asta?” mă veţi întreba. La întrebarea de ce îngăduie Dumnezeu răul, speculaţiile nu mai au sfârşit. Într-o zi Dumnezeu ne va explica de ce, dar El L-a trimis pe Fiul Său, care a ajuns victima celui mai mare rău dintre toate. Gândiţi-vă la modul cum a fost El răstignit. Gândiţi-vă la faptul că nici măcar n-a avut parte de un proces. Şi aceasta a fost în planul lui Dumnezeu, măcar pentru a te încredinţa că ştie cum simţi tu. El ne-a dat un Mântuitor care a fost ispitit la fel ca noi în toate lucrurile. Cu toate că unii dintre noi, după ce trecem printr-o situaţie, uităm repede – şi nu trece mult până arătăm cu degetul. „Ei vezi, eu am trecut biruitor prin asta! Eu nu mai am probleme cu asta!” Dar s-ar putea să avem probleme de alt soi – de zece ori mai rele. Totuşi, Isus n-a uitat niciodată cum a fost în ispită.

Există o mare diferenţă între temerile sexuale şi păcatul sexual. Faptul că nu eşti perfect din punct de vedere sexual nu înseamnă că nu eşti creştin sau că eşti dezechilibrat sau că nu eşti spiritual. Bunica mea obişnuia să spună că modul cel mai bun prin care poţi trăi o viaţă lungă este să fii conştient că ceva nu este în regulă cu tine şi să ai grijă de tine! Cred că a spus un mare adevăr. Ei bine, ţepuşul în carne poate fi ceva de felul acesta, pentru motivul următor: să te umilească. Să nu te lase să te auto-îndreptăţeşti. Să te păzească de îngâmfare. El ar trebui să te apropie de Dumnezeu în fiecare zi, ceea ce ar rezulta într-o stare de intimitate cu Tatăl pe care altfel n-ai cunoaşte-o. Cu alte cuvinte, dacă n-ai fi avut acea problemă particulară n-ai fi ajuns atât de aproape de Dumnezeu.

Când vei ajunge în ceruri, să nu fii surprins să afli că lucrul acela îngrozitor, respingător – poate apetitul heterosexual prea puternic sau tendinţa ta homosexuală  sau lipsa oricărei atracţii sexuale – a fost folosit de Dumnezeu spre binele tău. El te îngrijorează acum, dar când vei ajunge cu Tatăl vei vedea că El a fost atât de bun cu tine, fiindcă acela a fost cel mai bun mod de a-ţi ţine trează atenţia – ca să nu spunem că aveai nevoie şi să te păzească de a te considera prea neprihănit.

O altă clarificare importantă pe care deja am menţionat-o este diferenţa între înclinaţie şi practică sau făptuire. Faptul că cineva are tendinţe de gay sau lesbiană nu este acelaşi lucru cu practicarea acestor fapte urâte. Înclinaţia singură nu este păcat, pe când făptuirea este păcat. Nu m-ar surprinde dacă atunci când vom ajunge în ceruri voi afla că de fapt sunt acolo mulţi, mulţi oameni şi femei ai lui Dumnezeu care au fost ispitiţi în felul acesta în adâncul lor. S-a aflat că Frederick W. Faber, cel ce a scris multe imnuri, a fost un homosexual, dar nepracticant. Există un imn faimos scris de el, şi nu pot rosti versurile sale fără să-mi vină lacrimi în ochi, când ştiu care era lupta şi problema sa:

Există o imensitate a îndurării lui Dumnezeu

La fel ca imensitatea mării;

Există o bunătate în judecata Sa

Care este mai mare ca orice libertate.²

Există o diferenţă între ispită şi păcat. Nu este un păcat să fii ispitit. Şi Isus a fost ispitit; dar Isus n-a păcătuit. Dacă eşti ispitit, nu te acuza. Chiar şi Isus a fost ispitit, deşi era născut fără păcat; El n-a avut nici măcar păcatul originar. El a fost născut din fecioară, fără păcat, şi cu toate acestea a fost ispitit ca noi. Noi, care suntem parte a unei rase căzute trebuie să ducem această luptă. Domnul nostru Isus ştie cum s-a luptat El, deşi era fără păcat. El te înţelege perfect.

O altă clarificare este următoarea: în urma ispitei poate apărea o vinovăţie falsă, dar adevărată vinovăţie apare în urma cedării. Trebuie însă să spun că, dacă te simţi vinovat fiindcă eşti ispitit... „încă n-ai văzut nimic!” Dacă cedezi însă , atunci va trebui să trăieşti cu vinovăţia a ceea ce ai făcut. Este cel rău acela care te va face să te simţi vinovat fiindcă ai o anumită slăbiciune, fie ea şi asexualitatea sau lipsa dorinţei sexuale, care te face să te simţi că eşti ciudat sau curios. În acest caz, s-ar putea să doreşti să dovedeşti că eşti „sexy.” Sunt oameni care se implică în astfel de fapte doar pentru că vor să spună ceva în jur. Vor să dovedească că nu sunt ciudaţi. Diavolul te va face să făptuieşti aşa ceva, şi apoi... vei simţi o vinovăţie reală, nu o pseudo-vinovăţie, adică o vinovăţie închipuită, falsă. Câteodată ispitirea produce o pseudo-vinovăţie. Adevărata vinovăţie este atunci când cedezi.

Există o diferenţă între starea de stânjeneală secretă, personală şi parada publică. Dacă ispitele tale se întâmplă să fie înspre homosexualitate, trebuie să-ţi spun, cu dragoste şi fermitate, că Biblia le numeşte nefireşti, nenaturale. Dar îmi vei spune: „Pentru mine sunt naturale“ şi eu ştiu ce vrei să spui prin asta. Când simţi ceva, tu te gândeşti, Ei bine, e o chestie naturală. Dar faptul că o simţi naturală nu este acelaşi lucru cu ceea ce numeşte Dumnezeu natural. Căci Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva ca bărbat şi femeie: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Gen.1:27). Din această pricină, din cauza rânduielii de la creaţie, este natural să fie un bărbat şi o femeie. Dumnezeu ne-a creat cu atracţia heterosexuală. Din această cauză Pavel foloseşte în Romani un limbaj descriptiv – atât de descriptiv încât timp de ani şi ani au existat biserici care n-au citit acest text în public: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii” (Rom.1:26). Leviticul 18:22 spune de asemenea absolut clar: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Noul Testament în traducerea engleză New International Version o numeşte „perversiune” (Rom.1:27). Dacă eşti creştin nu vei discuta despre astfel de lucruri. Ceea ce se întâmplă uneori în zilele noastre, când unii fac paradă cu asta şi se numesc pe ei înşişi „gay creştini” – mândri de asta – este complet greşit. Fraza zilelor noastre este „afişaj”, ca şi când ar fi o faptă eroică. Nu este. Dacă eşti creştin şi ai asemenea ispite şi le consideri ţepuş în carnea ta, vei realiza şi faptul că a te făli cu asemenea lucruri nu onorează numele lui Hristos şi al bisericii Sale. Este ceva ce trebuie rezolvat între tine şi Dumnezeu. Dumnezeu permite să vină peste tine ţepuşul pentru binele tău.

Este oare vreo cură pentru temerile sexuale? Cuvântul cură aduce o doză de confuzie, dar voi explica de ce l-am folosit din moment ce, dacă acesta este ţepuşul tău, probabil că eşti condamnat pe viaţă să-l porţi. Cele mai multe temeri în viaţa sexuală nu dispar – nici prin convertire, nici prin consacrare adâncă, nici prin întâlneşti persoana potrivită – s-ar putea să fie lucrul care te salvează de la tragedii, şi să fie în consecinţă lucrul cel mai bun din viaţă.

Dar dacă ai păcătuit? N-am scris acest capitol cu scopul de a face pe cineva să se simtă ciudat, ruşinat sau vinovat. Dar dacă ai păcătuit, „dacă ne mărturisim păcatele, El [Dumnezeu] este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Mărturiseşte-ţi păcatul şi nu-l mai face! Niciodată.

Am motive să cred că ceea ce am scris este relevant pentru mulţi. Amintiţi-vă că nu este niciun ţepuş care să nu doară, dar dacă tu păcătuieşti fugind de ţepuş, vei avea parte de încă mai multă durere şi ruşine ulterior. Ţepuşul tău este modul în care Dumnezeu îţi atrage atenţia pentru a te păstra umil şi pentru a te aduce la intimitate cu Tatăl ceresc.

¹ John Bartlett, compilaţie, Citate familiare, ediţia a 10-a, revizuită şi completată de Nathan Haskell Dole (Boston: Little, Brown, 1919; Bartleby.com, 2000), www.barleby.com/100/ (accesată la 7 mai 2004).

² Există o imensitate a îndurării lui Dumnezeu de Frederick W. Faber. Domeniu public.

Cartea poate fi descărcată de aici

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.