Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Michael Newman

Fiind primul nepot al iubitoarei bunici din partea tatălui, m-am născut într-o lume de mari aşteptări. Bunica mea divorţase devreme în viaţă crescuse doi fii ca mamă singură. Acum putea să facă lucruri pentru nepotul ei – pentru mine – pe care nu le putuse face pentru cei doi fii ai ei. Mi-a plăcut întotdeauna să merg la ea acasă , unde mă jucam cu jucăriile mele speciale.

Cu toate acestea, când aveam 3 ani, lumea mea s-a schimbat drastic. Ne-am mutat din Vestul Mijlociu în sud, ca tatăl meu să aibă oportunităţi mai bune pentru lucru. Bunica era departe şi curând după aceea s-a născut surioara mea.

Mama mea petrecea mult timp având grijă de nevoile unui nou născut şi tatăl meu lucra multe ore la fabrica locală, astfel încât am învăţat să mă distrez singur. Aveam o imaginaţie activă şi mă amuzam retrăgându-mă într-o lume a fanteziei. Din perspectiva mea limitată, invidiam toată atenţia pe care o primeau fetele. Nu mă identificam cu sporturile brutale ale băieţilor, astfel încât mă simţeam întotdeauna străin de băieţii care erau tovarăşii mei de joacă.

Batjocurile şi hărţuielile au început la grădiniţă. Uram să mi se spună „fetiţă”, dar mă simţeam neajutorat pentru a schimba percepţia celorlalţi băieţi. Aşa că am depus mai mult efort să fiu copilul perfect, luând note mari la şcoală.

Părinţii mei erau oameni care se duceau la biserică în mod convenţional, deşi eu mergeam la şcoala duminicală. Apoi, la vârsta de 13 ani, m-am dus cu un prieten la o săptămână specială pentru tineret şi L-am primit pe Isus Hristos ca Mântuitorul meu. Credinţa mea devenise personală.

Am continuat să mă simt neconfortabil printre alţi tipi şi am început să-i admir de departe pentru înfăţişarea şi personalitatea lor. Am auzit despre homosexualitate, dar mă gândeam: „Eu nu sunt aşa. Sunt un bun băiat creştin!” Nu eram interesat în a face sex cu bărbaţi, deşi experimentasem deja „iubiri aprinse” adolescentine faţă de cei de acelaşi sex şi eram dureros de conştient de atracţia mea faţă de alte trupuri masculine.

În exterior, lucrurile au părut liniştite în următorii ani ai adolescenţei mele. M-am descurcat bine la şcoală, cel mai bun prieten al meu a împlinit rolul de a fi „prietena” mea şi m-am pregătit pentru colegiu.

După un an la colegiu, mi-am convins părinţii să mă lase să merg la o universitate mare, într-un alt stat. În timpul primului meu an departe de casă, am avut prima experienţă homosexuală. Prietenul meu, Mikel, de-abia intrase el însuşi în activităţile homosexuale. În timp ce beam, mi-a făcut cunoscut că era gay şi că ştia că şi eu eram. După toţi acei ani de etichetare dureroasă, am simţit că cineva mă înţelegea, iar el nu m-a condamnat.

Mikel şi cu mine am început o relaţie sexuală furtunoasă de şase luni, în care aveam constant de-a face cu vina din cauza convingerilor mele creştine.

Apoi Dumnezeu a adus un om sfânt în viaţa mea. Sam era un creştin puternic, care se purta ca un adevărat prieten cu mine, m-a făcut să mă implic în studii biblice şi mai târziu a devenit colegul meu de cameră. Îl admiram pe Sam, dar îmi era teamă să-i spun despre luptele mele. După patru luni în care am fost colegi de cameră, am îndrăznit să-i împărtăşesc secretul meu – şi am descoperit că Dumnezeu îi pregătise deja inima. A stat jos cu mine şi ne-am rugat împreună pentru întreaga situaţie.

„Doamne”, a spus Sam, „chiar dacă Mike se luptă cu homosexualitatea, ştiu că el are o relaţie cu Tine şi că nu ne-am întâlnit din întâmplare. Nu înţeleg homosexualitatea, dar am încredere în Tine că îl vei ajuta. Între timp, voi fi doar prietenul lui.”

Am fost copleşit de acceptarea lui Sam şi de deschiderea lui faţă de Dumnezeu pentru ca El să îl folosească fiindu-mi prieten. Deşi încă mă luptam cu atracţiile faţă de cei de acelaşi sex şi avusesem chiar nişte întâlniri sexuale, el nu mi-a predicat niciodată şi a fost un minunat frate creştin.

După ce am terminat studiile la facultate, m-am mutat la o şcoală postuniversitară, în sud-estul SUA şi mi-am rededicat viaţa Domnului. Am căutat tovărăşie creştină la misiunile universităţii şi în final i-am mărturisit luptele mele trecute unui nou prieten creştin. Wally a găsit un psiholog creştin cu care să vorbesc. Aveam nevoie să ştiu mai mult despre promisiunile lui Dumnezeu pentru mine şi despre ceea ce a făcut de fapt pentru mine la cruce. Trebuia să mă confrunt cu multă ruşine şi vină. Prin consiliere, am început să cresc în credinţă, fiind înrădăcinat mai ferm în Cuvântul Domnului.

După ce am obţinut masteratul în Limbi Romantice (spaniolă şi franceză), m-am întors acasă. Dar îmi lipsea teribil părtăşia creştină de care mă bucurasem în timpul colegiului, iar gândurile şi sentimentele mele homosexuale au reapărut.

M-am mutat la Houston în căutarea unei slujbe. Am căutat prietenii într-o biserică mare şi m-am aruncat în diferite activităţi ca să scap de singurătatea interioară. Apoi am întâlnit un bărbat care, după şapte ani de căsătorie, se hotărâse să urmărească un stil de viaţă gay. M-am purtat ca un prieten faţă de el având intenţii bune, dar curând am fost prins în capcană: mai întâi emoţional şi apoi sexual.

Am fost devastat să mă găsesc din nou prins în mrejele unei relaţii gay, dar simţeam că nu am putere să scap. Când agonizam din cauza situaţiei, L-am întrebat pe Dumnezeu de ce căzusem din nou în homosexualitate. Vocea liniştită a Duhului Sfânt a vorbit inimii mele: „Nu voi avea alţi idoli înaintea Mea.”

Dumnezeu îmi arăta că al meu creştinism fusese în mare parte extern. Orientarea mea spre performanţă şi nevoia adâncă pentru aprobarea oamenilor fuseseră în sfârşit demascate! Toată viaţa mea, mă luptasem să mă achit foarte bine de sarcini, să fiu cel mai bun, să-mi fac familia mândră. Astfel încât aceasta era problema mai mare ascunsă în spatele luptelor mele homosexuale.

Am auzit despre Exodus International printr-o misiune locală şi am fost la prima mea conferinţă Exodus în 1984. Ce experienţă copleşitoare să mă aflu printre sute de bărbaţi şi femei care biruiau şi ei homosexualitatea!

Un curs despre dependenţă emoţională m-a lovit din plin. Teoria lui Elizabeth Moberly despre împiedicarea nevoilor de afirmare faţă de acelaşi sex, ca o rădăcină „care stă la baza” homosexualităţii, a fost de o reală importanţă pentru mine. Înainte îmi fusese ruşine de nevoia mea emoţională, aşa că am încercat să o ascund. Ce uşurare să ştiu că Dumnezeu cunoştea nevoile mele de susţinere masculină şi că existau moduri sănătoase pentru împlinirea lor!

Vindecarea interioară şi eliberarea erau idei străine pentru mine; simţeam că erau doar experienţe emoţionale fără profunzime spirituală. Dumnezeu a început să dărâme înţelegerile mele greşite şi prejudecăţile mele, dar a fost un proces lent.

Cu speranţe mari şi cu o viziune mare pentru ca Houston să aibă o misiune pentru cei care se luptă cu homosexualitatea, trei dintre noi am căutat idei, apoi ne-am alăturat forţele ca să întemeiem Christian Coalition for Reconciliation (CCR) [Coaliţia Creştină pentru Reconciliere] în 1985. am început să primim apeluri telefonice şi am început să consiliem bărbaţi care căutau ajutor.

Am întâlnit oameni care căutau eliberare dintr-o varietate largă de probleme, inclusiv abuzul sexual, dependenţa de alcool şi droguri şi tulburările obsesive sau care au devenit un viciu.

Un număr în creştere de bărbaţi care erau seropozitivi au venit la noi. Unii clienţi progresau, unii stagnau, unii ezitau şi în cele din urmă părăseau misiunea.

Complexul meu de Mesia s-a erodat când am văzut mai mult despre limitările mele omeneşti şi spirituale. A trebuit să mă încred în Dumnezeu şi mai mult, când provocările misiunii m-au adus mai aproape de El pentru răspunsuri. Am fost obligat să reexaminez propria mea relaţie cu Hristos, pentru o mai adâncă înţelegere a oferirii de către El a vindecării la toate nivelele: emoţional, fizic, sexual şi spiritual.

Conferinţele anuale Exodus m-au ajutat să învăţ şi să cresc. Am profitat de asemenea de alte seminarii şi cursuri creştine pentru a-mi mări cunoaşterea.

Personal mi-am depăşit şi mai mult limitele când am devenit director cu program normal al CCR în 1987. Anul următor, m-am alăturat unei biserici baptiste carismatice. Treptat, m-am deschis unor noi descoperiri despre relaţia mea cu Dumnezeu.

Un punct de cotitură important a avut loc cu ocazia unui timp de închinare la conferinţa Exodus din 1990. Aveam o imagine mentală despre mine însumi la 3 ani, fiindu-mi teamă de braţele deschise ale unei figuri masculine îngenunchiată în faţa mea. Cuvintele „Tăticule, mi-e teamă” mi-au trecut prin minte, când durerea mi-a străpuns inima.

Am izbucnit într-un plâns cu suspine zgomotos, în timp ce câţiva oameni se rugau pentru mine. Am văzut că perfecţionistul care îl primise pe Hristos la vârsta de 13 ani, nu îşi îngăduise niciodată pe deplin să simtă unele dureri percepute în copilărie. Dar în acele clipe, m-am simţit inundat de dragostea lui Dumnezeu, Tatăl meu. Când m-am întors acasă, am căutat un consilier creştin ca să explorez aceste probleme mai în profunzime.

Acum, când slujesc altora, mi se aminteşte că această călătorie afară din homosexualitate este un proces continuu. Este uşor să disperi când o luptă veche, despre care credeai că s-a dus pentru totdeauna, îşi ridică iar capul urât. Dar am învăţat că aceasta se întâmplă pentru ca Duhul Sfânt să facă o lucrare mai profundă în acel domeniu al vieţilor noastre. Nu trebuie să trăiesc sub povara altor „mari aşteptări”. Sunt liniştit în timp ce Dumnezeu lucrează în viaţa mea zilnic, ca să mă facă tot mai mult ca El.

Michael Newman este director al Christian Coalition for Reconciliation, o misiune Exodus din Houston, Texas.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.