de Donnie Mc Clurkin
Mintea unui băiat tânăr trebuie să fie la şcoală şi la joacă, la camioane şi la jucării şi la a creşte ca să fie ce vrea pe moment. Pre-adolescenţa ar trebui să fie ani de inocenţă, naivitate şi ignoranţă binecuvântată. Când un copil este împins cu forţa în situaţii de adult pentru care nu este destul de matur ca să se confrunte, acel copil va cădea într-o spirală descendentă de confuzie, care nu este uşor de schimbat.
La vârsta de 8 ani am fost aruncat în această spirală de confuzie, necinstit printr-un viol. Cutia Pandorei a fost deschisă în viaţa mea de pre-puber şi am fost introdus în sexualitatea adultului, în probleme şi perversiuni dincolo de abilitatea mea de a scăpa nevătămat. Pe 6 iunie 1968, o tragedie a lovit familia mea în timp ce eram în curte, jucându-mă cu cei şase fraţi ai mei. Uitând de responsabilitatea mea de a avea grijă de fratele meu, Thomas, în vârstă de 2 ani, l-am lăsat în curtea neîmprejmuită, ca să traversez strada pentru a recupera o minge. Fără să ştiu, el mă urma. Privind de la fereastra camerei de zi, mama mea a strigat la mine să iau copilul. M-am întors exact la timp ca să-l văd pe frăţiorul meu lovit de o maşină care mergea cu viteză – omorât în timp ce mama privea neajutorată de la fereastră. Mama a ajuns la el exact la timp ca să audă ultimul lui cuvânt: „Mami”.
Mama a fost devastată de tragicul eveniment din faţa casei noastre. Părinţii ne-au trimis pe toţi la unchiul Clarence, ca să aibă grijă de noi. Nu aveau cum să ştie că era pedofil. În acea noapte am fost abuzat sexual şi am fost violat de acest unchi, ceea ce mi-a provocat o mare durere şi confuzie. Văd acum că aceasta s-a întâmplat pentru că era un om frânt, nevindecat, care nu avea pe nimeni care să-l ajute.
O sămânţă a fost semănată – o sămânţă a homosexualităţii, cu care aveam să mă lupt mulţi ani după aceea. Nu m-am născut cu aceste tendinţe sexuale. Nu au fost cromozomii sau ADN-ul meu. Aceste tendinţe au ieşit la suprafaţă pentru că eu, ca băiat de 8 ani, am fost împins cu forţa în prima mea relaţie sexuală cu un om frânt. Înainte de a şti măcar scopul plăcerii cu o femeie, înainte de a avea prima întâlnire sau chiar primul meu sărut – rana mi-a fost pricinuită.
L-am primit pe Isus la un an după viol, la vârsta de 9 ani, dar lupta de-abia începea. Aveam sentimente şi gânduri despre care ştiam că nu sunt corecte. Aveam dorinţe şi atracţii irezistibile care s-au dezvoltat aparent dincolo de controlul meu. Acestea au făcut dificil pentru mine să interacţionez cu prietenii mei masculini sau cu vreun coleg. Am fost de asemenea crescut într-o mare de femei, ceea ce a mărit această dificultate. Tabuul meu, dorinţele homosexuale secrete, m-au făcut timid şi retras.
Cele două scăpări ale mele au fost muzica şi biserica. La biserică puteam să scap de gânduri şi sentimente şi să aud poveşti despre cum puterea lui Dumnezeu a schimbat vieţile altora. Era o altă lume – lumea mea, unde simţeam că am pace, ca şi cum îi aparţineam. Am început să cânt la pian la vârsta de 11 ani şi eram pasionat de muzica gospel. Nu cântam aşa de bine, dar tot îmi plăcea să cânt. Îi ascultam ore în şir pe Andrae Crouch şi Discipolii, şi visam să cânt în acel grup. Cumva, perversiunile mele nu mă deranjau acolo. Biserica era un adăpost sigur care părea să îndepărteze de mine strânsoarea tentaţiei – chiar dacă numai temporar.
O lume subterană înşelătoare
La 13 ani, am fost din nou molestat sexual. Sămânţa poftei şi dorinţei homosexuale semănată de unchiul meu, a fost fertilizată şi adânc înrădăcinată, cu necinstirea mea sexuală de către fiul său. Mi s-a spus că nu puteam vorbi despre asta, sau va face şi mai rău. De teamă, am rămas tăcut ani de zile.
Curând am descoperit mulţi alţii în biserica mea care se luptau cu aceste probleme şi vroiau să fie liberi. Şi ei rămâneau tăcuţi pentru că această problemă era tabu. Săptămână după săptămână, căutau eliberare din această dorinţă. Ca şi mine, fuseseră împinşi cu forţa în aceasta de către cineva care a profitat de ei.
Mă întreb acum cum ar fi fost dacă ar fi existat cineva – oricine – în care aş fi putut avea încredere, înainte ca această sămânţă să prindă rădăcină. În loc să găsesc un mentor, am descoperit vulturi în biserică – prădători care au încercat să profite de un băiat frânt şi de confuzia lui. Siguranţa mea a fost invadată când alţi bărbaţi frânţi, care aveau nevoie de vindecare, mi-au descoperit stilul lor de viaţă secret şi m-au introdus în biserică într-o lume subterană înşelătoare.
A cânta duminicile după un week-end de rendez-vous, era un lucru obişnuit. Am văzut alţi „creştini” în locuri compromiţătoare; dar credincioşi, ipocriţi şi înşelători la posturile lor în biserică, ca şi cum nimic nu era greşit. Fraţi şi surori căutau ajutor de la aceşti respectaţi bărbaţi şi femei, dar deveneau victime ale unor conducători frânţi, întru-un ciclu vicios.
În ciuda a aceasta, dragostea mea pentru Hristos a continuat să crească. Dumnezeu a trimis oameni în ajutorul meu, ca să ajute la eliberarea mea. În mod ironic, femeile din biserică au ajutat la modelarea masculinităţii mele, şi au devenit active în a nimici blestemul. Deşi aceste mame mai în vârstă nu ştiau exact cu ce mă luptam, Duhul Sfânt le-a descoperit destul.
Se rugau cu mine, vorbeau cu mine, şi câteva dintre ele – sora Kitty Braizley îndeosebi – mă învăţau cum să mă port ca bărbat. Când vroiam să cânt soprano, spuneau: „Pune puţin bass în voce!” sau: „Bărbaţii nu cântă soprano!”. Sora Braizley m-a învăţat chiar cum să umblu. Dacă vroiam să-mi ţin mâna într-un mod feminin, mă lovea peste ea şi spunea: „Pune-ţi mâinile în lateral. Bărbaţii nu-şi ţin mâinile aşa!”. În timp ce acestea au jucat un rol în vindecarea mea, niciunul dintre aceste lucruri nu m-ar fi putut ajuta să fiu un om împlinit. Ca să fie reală şi deplină, schimbarea necesită dorinţa sinceră a unei persoane.
Sămânţa care a fost semănată trebuia să fie mai întâi distrusă din rădăcină şi smulsă. Trebuia să devin obosit de chin şi să caut o ieşire adevărată din dorinţă. Am citit în Eclesiastul 3 că este o vreme pentru a iubi şi o vreme pentru a urî. Aceasta mi s-a părut ciudat pentru că nu am auzit niciodată o predică care să trateze de ce, ce, pe cine şi cum să urâm. A trebuit să învăţ cum să urăsc de fapt lucrul care era o urâciune pentru Dumnezeu – chiar dacă este în mine. Dumnezeu a început să Se ocupe de mine prin acea porţiune din Scriptură şi să-mi arate ce vroia să spună:
1. De ce să urăsc. El urăşte lucrurile care îşi propun să-i distrugă pe cei pe care El îi iubeşte şi sunt împotriva naturii şi planului Său. El m-a creat ca să fiu un bărbat împlinit şi ca să iubesc o femeie. Orice altceva este o pervertire a scopului masculin.
2. Ce să urăsc. Orice a fost trimis ca să mă facă să fiu confuz, să amâne sau să-mi nege scopul, trebuie să devină duşmanul meu.
3. Pe cine să urăsc. Biserica tinde să-şi canalizeze greşit emoţiile către ceea ce consideră „păcat”, condamnăm persona în loc să condamnăm fapta. Am distrus şi am pierdut atât de mulţi oameni, cu atitudinile noastre pioase şi ipocrite.
Efeseni 6:12 spune: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. Lupta noastră nu este cu o persoană, ci cu duhul care a făcut ca lucrurile să se întâmple prin acea persoană. Nu-i urăsc pe bărbaţii care m-au abuzat sexual în copilăria mea, nici prădătorii care m-au chinuit în slăbiciunea mea. Urăsc ceea ce i-a făcut pe aceşti bărbaţi să facă aceasta, ceea ce le-a infectat minţile şi i-a făcut să strice viaţa unui copil.
4. Cum să urăsc. Dezvoltă o „neplăcere” pentru lucrurile care ti-au tulburat fericirea. Vezi că ce este greşit este greşit, indiferent cum simţi. Apetitul care s-a dezvoltat de-a lungul anilor de abuz, pentru lucruri care sunt dăunătoare, trebuie să se schimbe. Indiferent cât de confortabil ai devenit cu aceste situaţii. Încep să mă rog zilnic, îndeosebi când pofta este trezită: „Doamne, învaţă-mă cum să urăsc ce urăşti Tu”. Rostesc constant: „Orice duşman al lui Dumnezeu este un duşman al meu”.
În timp ce lupta mea a continuat, cu cât mă cufundam mai mult în studiul Scripturilor şi foloseam acele versete în timpul ispitei, începeam să câştig lupta. Psalmul 119:9-11 spune: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”. Prin puterea lui Dumnezeu, am aflat că atunci când am cunoscut Scripturile şi le-am folosit în mijlocul ispitei, mi-au dat putere să biruiesc. Nu vreau să sune atât de simplu; sunt multe alte lucruri de făcut pentru a nimici blestemul homosexualităţii. Puterea Scripturii m-a ajutat într-adevăr, aducându-mi eliberare totală. Sămânţa a fost omorâtă din rădăcină, smulsă şi acum este o sămânţă a virtuţii, care nu se poate strica.
Luca 8:11 afirmă: „Cuvântul lui Dumnezeu este o sămânţă”. Este de cea mai mare importanţă ca sămânţa Cuvântului Său să fie semănată în inima (mintea) ta, ca să păstrezi eliberarea. Când sămânţa este semănată în inima unei persoane, dacă este folosită corect, va opri ciclul natural al păcatului. Cuvântul se va înmulţi, va creşte şi va aduce apoi rod care va rămâne.
Unii ar putea să fie ofensaţi de unele afirmaţii pe care le-am făcut despre homosexualitate. Pot să înţeleg aceasta. Unii nu au nicio dorinţă să-şi schimbe stilul de viaţă. Cu toate acestea, sunt nenumăraţi oameni care sunt nemulţumiţi de aceste stil de viaţă şi vor să fie eliberaţi de el. Au fost împinşi cu forţa în homosexualitate prin neglijenţă, abuz şi molestare. Vor cu disperare să trăiască diferit. Pentru ei scriu aceasta, fără să mă scuz, ştiind că am trecut prin aceasta şi am experimentat puterea lui Dumnezeu de a-mi schimba stilul de viaţă. Credeam că eram făcut ca să fiu un bărbat împlinit, că eram făcut pentru o femeie, şi Dumnezeu a adus toate acestea. Sunt eliberat şi ştiu că Dumnezeu îi poate elibera şi pe alţii.
Donnie Mc Clurkin, un artist premiat de muzică gospel, păstoreşte Biserica Perfecting Faith din Freeport, New York. A cântat
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
