Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Mike Goeke

Tatăl meu era un conducător iubitor, spiritual şi din alte puncte de vedere. Părinţii mei erau la fel de activi atât în viaţa mea, cât şi în viaţa fratelui meu. Nu am experimentat abuz sexual, emoţional sau fizic. În timp ce ştiu acum că familia mea avea propriile ei probleme, nu a existat niciunul dintre „semnalele de alarmă” deseori asociate cu homosexualitatea. Cu toate acestea, în mijlocul existenţei unei familii tipice din clasa mijlocie, am dezvoltat o atracţie timpurie pentru bărbaţi. Eram sensibil, nesigur şi îmi plăcea arta, şi ceilalţi băieţi mă tratau diferit şi râdeau de mine. Mi s-a spus prima dată „poponar” în clasa a şasea, la şcoala creştină. Nu ştiam ce înseamnă, dar cu toate acestea sămânţa unei noi identităţi a fost plantată.

Dorinţa mea intensă de a fi ca ceilalţi băieţi a devenit sexuală în ultimele clase de gimnaziu. Eram chinuit de dorinţele mele şi am jurat să nu le dau niciodată curs şi să nu spun niciodată cuiva despre ele. Mi-am reprimat dorinţele homosexuale căutând perfecţiunea în discuţii pur teoretice şi în conducere – domenii pe care păream să le am sub control. Am avut mare succes la studii în timpul liceului, colegiului şi studierii dreptului. Reprimarea dorinţelor, totuşi, nu a făcut nimic pentru a opri sentimentele şi dorurile care au crescut în mine. Inima mea a început să semene din ce în ce mai puţin cu exteriorul meu. În timp ce am devenit tot mai religios, relaţia mea cu Domnul a devenit din ce în ce mai puţin reală şi din ce în ce mai falsă.

Când urmam dreptul, am început să mă întâlnesc cu o colegă care a absolvit Baylor, numită Stephanie. Aveam un grup bun de prieteni şi eram conducători activi în Părtăşia Studiului Biblic. La suprafaţă relaţia noastră era întemeiată în Domnul, dar se dezvoltase şi era puternic influenţată şi de decepţie. Luptele mele secrete continuaseră să crească şi începeam să mă simt deprimat. Am urmărit căsătoria în speranţa că va anihila zvonurile despre sexualitatea mea şi, chiar mai mult, că m-ar putea „repara”. Stephanie şi cu mine ne-am căsătorit în septembrie 1994. Locuiam în Midland, Texas, unde eu eram avocat şi Stephanie era profesoară. Eram implicaţi în biserică şi studiu biblic şi trăiam existenţa unui „cuplu perfect”. În tot acest timp dorinţele mele homosexuale secrete au continuat să crească. În decembrie 1995 am descoperit America On Line (AOL). AOL a fost începutul sfârşitului.

Am fost ademenit de site-urile de chat şi de oamenii care se identificau drept gay, care păreau să fie în mare parte ca mine. Am „întâlnit” oameni care susţineau că sunt creştini şi care nu păreau să aibă o problemă cu homosexualitatea. Încet, încet am început să mă retrag din căsătoria mea şi din alte relaţii. I-am spus lui Stephanie că vroiam să divorţez, dar nu i-am spus niciodată despre lupta mea cu homosexualitatea. Am renunţat la dorinţa de a divorţa, şi în schimb i-am spus că aveam nevoie de o schimbare în carieră. Mi-am părăsit slujba de avocat şi ne-am mutat la Lubbok, Texas, unde am început să studiez pentru o licenţă în arhitectură, la Universitatea Texas Tech.

Odată ce am ajuns în Lubbock, voinţa mea de a evita AOL a durat două săptămâni. Curând am avut sprijin on-line de la bărbaţi gay care m-au încurajat să-mi accept homosexualitatea. Căutarea mea în teologia gay mă convinsese că a fi gay era în ordine cu Dumnezeu.

Pe 1 noiembrie 1996 i-am lăsat lui Stephanie o scrisoare la uşă, spunându-i că sunt gay şi că vroiam să divorţez. După ce am părăsit-o pe Stephanie, am recuperat timpul pierdut şi am sărit cu capul înainte în stilul de viaţă homosexual. Eram în mod deschis homosexual şi eram mândru. M-am dus la Biserica Comunităţii Metropolitane şi eram hotărât să fiu un alt fel de bărbat gay – moral, cinstit şi să nu trăiesc promiscuu. Am eşuat mizerabil şi complet chiar de atunci.

Între timp, respingerea imediată la care mă aşteptam din partea lui Stephanie şi a familiei mele, nu a avut loc. În timp ce nimeni nu a acceptat că ceea ce făceam era corect, nimeni nu m-a respins şi nu a renunţat la mine. Stephanie nu ştiuse nimic despre lupta mea şi nu fusese expusă la homosexualitate, dar a refuzat să bage divorţ. A spus: „Dumnezeu ne-a pus împreună şi nu ştiu cum, dar ştiu că poate să repare această situaţie”.

Privind în urmă la vremea aceea, am înţeles că temelia spirituală pe care am primit-o în tinereţea mea, a rămas tare. Pe cât de hotărât eram, nu aveam pace. Totuşi, chiar în starea mea de părtăşie distrusă cu Dumnezeu, tot nu puteam înţelege cum aş fi putut fi diferit. Am continuat să urmăresc cu entuziasm visul meu homosexual. M-am dus acasă la părinţii mei în timpul Paştelui anului 1997. A fost un sfârşit de săptămână tensionat şi am jurat că voi completa hârtiile de divorţ săptămâna următoare şi că nu mă voi mai întoarce niciodată la casa părinţilor mei. Când am plecat, tatăl meu mi-a dat cartea „Nu trebuie să fii gay”, pe care am considerat-o propagandă de dreapta, şi am luat-o numai ca să-l liniştesc. Cred că Duhul Sfânt m-a făcut în mod fizic să deschid acea carte şi în două zile am citit-o.

A fost prima mărturie de care am auzit vreodată, despre cineva care părăsise stilul de viaţă homosexual. Cum autorul folosea referinţe din Scriptură, am văzut adevărul. Dumnezeu într-adevăr mă iubea aşa cum eram, dar nu mă putea lăsa acolo. Stăteam pe podeaua garsonierei mele puţin mobilate, şi am văzut că trebuia să mă duc acasă la Stephanie. Am discutat aprins zile întregi cu Dumnezeu şi am auzit un singur răspuns la argumentele mele… „Te iubesc.”

Stephanie a fost şocată când am apărut la uşa ei, dar m-a primit acasă. Ne-am mutat înapoi în Midland, unde fosta mea firmă de avocatură mi-a oferit slujba înapoi, şi amândoi am început procesul dificil de vindecare personală şi emoţională. Am fost la prima noastră Conferinţă Exodus despre Libertate cam două luni mai târziu, şi am fost umpluţi de speranţă pentru schimbare. Nu exista o misiune pentru „foşti gay” în Midland, dar un minunat conducător de studiu biblic şi consilier creştin, a început să se întâlnească regulat cu mine şi mi L-a arătat pur şi simplu pe Hristos. M-a ajutat să-mi dezvălui adevărata identitate – ca bărbat şi copil al lui Dumnezeu. În timp ce a fost o perioadă foarte dificilă, Dumnezeu a început să lucreze o vindecare şi o transformare uimitoare în noi amândoi. Ne-a schimbat vieţile.

Biserica faţă de care avusesem mult timp amărăciune şi mânie, a devenit o parte importantă a vindecării noastre. Devreme, Dumnezeu ne-a îndemnat să renunţăm să căutăm un loc în care să ni se împlinească nevoile şi să găsim în schimb un loc în care să slujim. Am devenit parte a unei noi biserici numite Stonegate Fellowship şi acolo ne-a chemat Dumnezeu la misiune. Am început o misiune membră a Exodus şi pentru prima dată am făcut publică mărturia noastră. Când am împărtăşit de pe o scenă lucrul pe care îmi fusese cel mai frică să-l dezvălui, Dumnezeu ne-a arătat frumuseţea de a fi sincer, şi biserica noastră a răspuns cu o etalare uimitoare de dragoste, acceptare şi sprijin. În cele din urmă Stonegate m-a angajat, pe mine, un avocat şi un fost homosexual, ca să fiu pastorul ei senior asociat. Stonegate a devenit biserica la care visase Stephanie – o biserică ce trăia credinţa ei că Isus Hristos poate schimba o viaţă. Nu am înţeles niciodată cu adevărat de ce m-am luptat cu homosexualitatea. Dar ştiu din Cuvântul Lui că El îngăduie lupte în vieţile noastre pentru ca puterea Lui să poată fi arătată în noi şi pentru ca El să primească gloria. Nu mă pot gândi la o viaţă mai bună decât a fi un vas spre gloria şi puterea lui Dumnezeu. Nu este despre a acţiona după cine sunt eu. Este despre a acţiona după Cine este EL. Aceasta este o viaţă care merită trăită.

Nu am schimba luptele prin care am trecut pentru nimic în lume. Căsătoria noastră „adevărată” este mult mai bună decât căsătoria la care am visat pentru noi înşine. Dumnezeu a binecuvântat familia noastră cu trei copii frumoşi şi a făcut să crească în Stephanie şi în mine o dragoste curată şi frumoasă pentru celălalt şi pentru Domnul. Ştim că nu am ajuns la destinaţie, dar ştim de asemenea că sfârşitul călătoriei va fi dincolo de închipuirile noastre.

Mike Goeke este vicepreşedinte al Operaţiunilor Exodus International. Pasiunea lui Mike este să ajute biserica locală să înţeleagă cum să se adreseze problemei homosexualităţii cu îndrăzneală şi dragoste. Dorinţa lui este să-i înveţe pe conducătorii bisericii cum să slujească oricui este afectat de homosexualitate. Mike a călătorit, împărtăşindu-şi mărturia şi învăţând despre homosexualitate, puritate şi alte probleme înrudite cu acestea. A lucrat personal cu pastori şi laici, învăţându-i despre problemele legate de homosexualitate. Suntem foarte mişcaţi că familia Goeke s-a alăturat echipei Exodus!

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.