Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Bob Davies

Am sărbătorit recent a 55-a mea zi de naştere, şi acum sunt calificat în mod oficial să mă alătur celui de al doilea val, misiunii seniorilor din biserica mea. Găsesc că este fascinant să privesc înapoi şi să văd cum arată viaţa din această poziţie avantajoasă.

Ce lecţii am învăţat?

Viaţa are întrebări fără răspuns. Nu voi înţelege niciodată cu adevărat de ce m-am născut ca să mă lupt cu atracţiile faţă de acelaşi sex. Am crescut într-o familie creştină intactă. Familia mea frecventa biserica în fiecare duminică. Căsătoria părinţilor mei era stabilă şi iubitoare. Am multe amintiri fericite din copilăria mea. M-am simţit întotdeauna îngrozitor de nesigur în compania altor băieţi. Nu eram bun la sporturi – dar excelam la muzică şi la şcoală.

Când am intrat în adolescenţă, am făcut două descoperiri care mi-au schimbat viaţa: L-am primit pe Hristos în viaţa mea şi am descoperit dragostea personală a lui Dumnezeu pentru mine. Am auzit cuvântul „homosexualitate” şi am realizat că descria sentimentele pe care le ascundeam de ani de zile. Amândouă aceste descoperiri vor avea un impact profund asupra restului vieţii mele. În adolescenţă, sentimentele mele de nesiguranţă păreau doar să se înrăutăţească. Eram extrem de ruşinos şi trăiam în cea mai mare parte o viaţă particulară foarte liniştită, fără să fac multe lucruri care să implice alţi oameni – chiar şi la biserică. Mi-era teamă să las oamenii să se apropie, eram temător că ar putea să descopere atracţiile mele secrete faţă de acelaşi sex.

Cuvântul lui Dumnezeu este puternic. Biblia m-a călăuzit în deciziile majore ale vieţii. După al doilea meu an la colegiu, mă simţeam cu totul descumpănit. Îmi plăcuseră orele de ştiinţele naturii în liceu, dar studierea zoologiei la colegiu m-a lăsat confuz. Cum puteam împăca toate orele mele de evoluţionism cu credinţa mea din copilărie?

Apoi am auzit un grup muzical de la Colegiul Biblic Prairie – una dintre cele mai mari şcoli creştine din Canada. Aveau un program muzical fantastic, şi eu slujeam deja ca pianist la biserica mea – dat tânjeam pentru mai multă instrucţie în muzica bisericească. Trebuia să părăsesc universitatea şi să merg la colegiul biblic ca să studiez muzica? Eram emoţionat la această idee – dar simţeam că îmi era teamă să iau o asemenea decizie majoră. Într-o seară, am întins cele două cereri pe masa din sufragerie – una pentru universitatea seculară, una pentru colegiul biblic – şi m-am rugat pentru călăuzirea lui Dumnezeu. Am deschis Biblia şi am citit aceste cuvinte: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Cor. 12:9). Aveam o siguranţă copleşitoare că Dumnezeu vroia să părăsesc universitatea seculară.

Curând am fost acceptat la Colegiul Biblic Prairie. În următorii trei ani, am „sorbit” Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi. Era o temelie spirituală solidă care încă îmi foloseşte bine. Şi – pentru prima dată în viaţa mea – am experimentat prietenii apropiate, evlavioase cu alţi bărbaţi. Am trăit cu sute de alţi studenţi bărbaţi în dormitorul comun şi am avut atât de mulţi prieteni încât  nu ştiam ce să fac cu ei. Anii mei la colegiul biblic au fost extrem de fericiţi şi satisfăcători. Dumnezeu ştia exact ce îmi trebuia în acea perioadă a vieţii mele, şi mi-a dat o călăuzire clară prin Cuvântul Său. Adevărul ne eliberează.

În timpul adolescenţei şi între 20 şi 30 de ani, lupta mea cu homosexualitatea a fost cel mai bine păzit secret al vieţii mele. Apoi m-am mutat în California ca să mă alătur Dragostei în Acţiune, o misiune Exodus localizată pe vremea aceea în zona Golfului San Francisco. Deodată am fost parte a unei biserici unde toată lumea ştia despre „marele meu secret”. Dar am descoperit puterea uimitoare de „a umbla în lumină” (1 Ioan 1:7). Pentru prima dată, am avut o răspundere adevărată faţă de alţi bărbaţi. Mă luptasem ani de zile cu o dependenţă secretă de pornografie. Acum, în sfârşit, puteam mărturisi acea luptă şi puteam găsi încurajare din partea altora care aveau lupte similare. „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16) a devenit o realitate vie în viaţa mea.

Cred că cea mai mare creştere pe care am experimentat-o, a venit ca rezultat al implicării mele în Biserica Uşii Deschise, biserica strâns legată de Dragoste în Acţiune. Nu voi uita niciodată prima mea duminică. Unul dintre membrii Dragostei în Acţiune s-a ridicat şi şi-a făcut cunoscută mărturia lui despre căutarea eliberării de homosexualitate. După aceea, congregaţia a bătut din palme şi a ovaţionat. O, m-am gândit, n-am văzut niciodată aşa ceva! Am ştiut că intrasem într-o biserică specială unde fiecare era acceptat – indiferent de trecutul său. Chiar şi bărbaţii „hetero” erau prietenoşi şi te susţineau. Pentru cei dintre noi care se luptaseră ani de zile cu sentimentul de înstrăinare faţă de alţi bărbaţi, acceptarea a fost un puternic balsam vindecător.

Dumnezeu avea alte surprize minunate pentru mine. După cinci ani la Dragoste în Acţiune, am început să le spun altora că vroiam să fiu căsătorit într-o zi. Curând după aceea, Dumnezeu m-a îndemnat să mă întâlnesc cu Pam, o femeie pe care o întâlnisem prin implicarea noastră reciprocă în echipa de închinare la biserică. A devenit repede evident că Dumnezeu ne conducea la căsătorie. În lunile care au pregătit terenul pentru căsătoria noastră în august 1985, am avut o pace şi o încredere totală că era călăuzirea lui Dumnezeu.

După ani de zile de lupte homosexuale, eram uimit cât de natural era să fiu căsătorit! Dumnezeu răsplăteşte ascultarea noastră. Am fost implicat în Exodus în următorii 22 de ani – unele dintre cele mai satisfăcătoare şi palpitante vremuri din viaţa mea. Când privesc în urmă, sunt uimit cum m-a folosit Dumnezeu. În timpul anilor mei ca director, Exodus a crescut de la o mână de slujitori, la o coaliţie mondială puternică, slujind nenumărate mii de oameni. Sunt convins că Dumnezeu nu a binecuvântat abilitatea mea naturală, ci disponibilitatea mea. Am spus simplu „da” chemării lui Dumnezeu, şi El a făcut restul. Dumnezeu mi-a dat de asemenea nişte mentori minunaţi. De exemplu, Frank Worthen, unul dintre „părinţii fondatori” ai Exodus, a fost şeful meu la Dragoste în Acţiune. Când am fost acolo pentru doar trei luni, Frank a văzut abilităţile mele de scriere şi mi-a cerut să scriu următorul buletin de ştiri. Mai târziu, când Inter Varsity Press l-a abordat în legătură cu scrierea unei cărţi, mi-a dat mie contractul pentru carte. Exemplul lui Frank de adevărată smerenie a avut impact asupra vieţii mele.

Există viaţă după Exodus! Nu voi uita niciodată o seară specială în timpul conferinţei Exodus la Colegiul Wheaton în 1999. Conducerea Exodus m-a surprins cu o prezentare specială, comemorând cei 20 de ani de implicare a mea în Exodus – şi au adus-o cu avionul pe soţia mea, Pam, la conferinţă, ca să fie martoră la eveniment! Dar, în mod ironic, în următorii doi ani am avut un sentiment crescând că timpul meu la Exodus se termina. Am devenit convins că eu, ca lider, dusesem Exodus cât de departe am putut. Eram spre 50 de ani, şi slujeam unor clienţi de 11 ani. Am început să mă rog pentru succesorul meu, cineva mai tânăr decât mine, care să poată duce Exodus  „la următorul nivel”.

Înaintarea demisiei mele  conducerii, în aprilie 2001, a fost una dintre cele mai grele decizii din viaţa mea. Am înştiinţat cu şase luni înainte – cu mult înainte să am o altă slujbă. Dar Dumnezeu a fost incredibil de bun. Cam în perioada când am demisionat, am auzit despre o slujbă viitoare care va apare în departamentul muzical la biserica mea, una dintre cele mai mari biserici prezbiteriene din ţară. Am petrecut ani de zile în tinereţea mea pregătindu-mă pentru o carieră în muzica bisericească – ştiam că slujba mi se va potrivi perfect. Dar părăsirea lui Exodus a fost oricum, numai uşoară nu. Îmi lipsea teribil interacţiunea zilnică pe care o aveam cu liderii de mult timp ai Exodus, din jurul lumii. Iubeam noua mea slujbă – dar tot simţeam „dorul de casă” pentru ceea ce lăsasem în urmă.

Aveam de asemenea multe întrebări. Voi continua „să trăiesc biruitor” faţă de trecutul meu homosexual, chiar şi fără sprijinul zilnic din jurul meu? Voi fi capabil să fac o tranziţie de succes într-o nouă carieră, la vârsta de 50 de ani? Şi, poate cel mai important pentru mine, toată înţelepciunea şi cunoaşterea despre „misiunea pentru foştii gay” pe care le câştigasem în ultimele două decenii, vor fi acum uitate în noua mea slujbă?

Niciuna dintre temerile mele nu s-a împlinit. Mă simt la fel de „biruitor” faţă de trecutul meu astăzi, ca atunci când eram implicat în Exodus. Noua mea slujbă s-a dovedit a fi un lucru care se potriveşte de minune cu abilităţile şi interesele mele. Şi din cauza anilor mei la Exodus şi a cărţilor pe care le-am scris, oamenii mă caută încă pentru consiliere şi sprijin, astfel încât îmi folosesc priceperea pe care mi-a dat-o Dumnezeu când am fost implicat în misiunea Exodus.

Ultima mea „aventură” a fost întoarcerea la şcoală. În ianuarie am început un program de masterat în studiile de închinare, prin Institutul pentru Studii de Închinare, un program de învăţământ la distanţă cu sediul în Jacksonville, Florida. Când am sosit în campus în ianuarie pentru o săptămână de cursuri, mă simţeam la fel de emoţionat şi de nervos ca atunci când am fost la prima mea conferinţă Exodus! Acum, lucrând prin computer de acasă, sunt regulat în legătură cu studenţii care sunt colegii mei şi cu profesorul, când ne completăm on-line temele şi când dialogăm împreună despre temele noastre la citire. Sunt încântat datorită noii înţelegeri pe care o voi căpăta pentru a fi mai eficient în slujba mea de coordonator al serviciilor de închinare de dimineaţa, la biserica mea.

Da, ESTE viaţă după Exodus! Sunt convins că a-L urma pe Dumnezeu este o aventură care ţine o viaţă. Şi cu cât mergem mai departe pe cale, cu atât mai mult putem să privim în urmă şi să vedem credincioşia Lui în anii lungi ai vieţii. În lunile dinainte de a pleca de la Exodus, Dumnezeu a imprimat două cuvinte în inima mea: „Termină bine”. Am hotărât că este un motto grozav pentru restul vieţii mele. Într-o zi, când nu voi mai fi, sper că oamenii vor putea privi înapoi şi vor putea spune: „L-a iubit pe Dumnezeu… şi a terminat bine”.

Bob Davies este respectatul şi iubitul fost director al Exodus. Apreciem numeroşii ani când a slujit la Exodus, şi suntem încântaţi să facem cunoscută povestea sa, în această colecţie comemorativă de „Poveşti adevărate”, pentru a încuraja bărbaţi şi femei că schimbarea este posibilă; că restaurarea şi viaţa nouă sunt o posibilitate pentru copiii lui Dumnezeu. Bob şi soţia lui, Pam, locuiesc în prezent în statul Washington.

Bob Davies, Looking Back and Looking Forward. Copyright © Bob Davies. Tradus şi publicat cu permisiunea autorului. Bob şi soţia lui, Pam, locuiesc în prezent în statul Washington. Exodus International: Bob Davies a fost directorul respectat şi iubit al Exodus. Apreciem numeroşii ani când a slujit la Exodus şi suntem încântaţi să facem cunoscută povestea sa în această colecţie comemorativă de „Poveşti adevărate”, pentru a încuraja bărbaţii şi femeile că schimbarea este posibilă; că restaurarea şi viaţa nouă sunt o posibilitate pentru copiii lui Dumnezeu. 

Citeşte o altă mărturie a lui Bob Davies aici.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.