Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Tom Cole

Am fost al treilea fiu, într-o familie cu şase copii. Părinţii mei speraseră să aibă o fată; încă de când eram foarte mic, mama mea mi-a spus că dacă aş fi fost fată, numele meu ar fi fost Debbie.

Lipsa mea de interes faţă de sporturile care implicau contact fizic, m-a îndepărtat de ceilalţi băieţi din vecinătate. Când ne aliniam pentru a alege echipele, rămâneam ultimul, şi cineva remarca: „O, nu, ne-am căptuşit cu Cole. E un fătălău”. De fiecare dată inima mea devenea mai rece şi mai dură.

Vorbe de ocară

De când îmi amintesc, mi se spuneau cuvinte injurioase ca homo, poponar şi fătălău. Purtarea mea blândă şi firea mea plină de compasiune, m-au făcut compatibil cu fetele din vecinătate; în curând ele au devenit singura mea sursă de prietenie.

Într-o zi, în clasa a cincea, profesoara noastră a încercat un experiment în comunicare. A adunat clasa într-un cerc şi ne-a cerut să vorbim despre lucrurile care ne deranjau. Deodată am devenit subiectul conversaţiei. Băieţii din clasă au început să se plângă: „Cole e un homo. Nu vrem să stăm lângă el sau să lucrăm la proiecte cu el”. Când profesoara m-a întrebat ce simţeam cu privire la aceste comentarii, am ieşit alergând din clasă, plângând şi simţind că-mi vine rău de la stomac. Şcoala a devenit o dicotomie: îmi plăcea să învăţ, dar îmi era teamă de hărţuiala zilnică.

Într-o zi am venit acasă zgâriat şi bătut, şi tatăl meu mi-a spus: „Dacă vrei să reuşeşti în lumea asta, va trebui să te baţi”.

„Dar tati, mi-e teamă să mă bat.” Drept răspuns, faţa lui s-a înroşit de mânie. Mi-a ridicat cu forţa mâinile şi a început să mă lovească folosindu-şi pumnii, dar eu doar stăteam acolo şi plângeam. Îl uram pe tatăl meu pentru că mă forţa să fiu ceva ce nu puteam fi niciodată. Îi dispreţuiam pe alţi bărbaţi şi am jurat în inima mea că nu voi fi niciodată ca ei.

„Un joc nou”

Apoi un băiat mai mare din vecinătate a început să-mi arate atenţie şi moralul mi s-a ridicat. Dar într-o zi când ne jucam în curtea lui din spate, m-a dus în cortul lui şi mi-a zis: „Am un joc nou pe care să-l jucăm”. A început să se dezbrace şi mi-a spus să fac la fel. În timp ce mă molesta sexual, am simţit teamă, repulsie şi nevoia de a scăpa. Amestecate cu aceste sentimente, erau senzaţii de plăcere fizică. După aceea l-am evitat pe prietenul meu şi am îngropat incidentul adânc în memoria mea.

Cam pe la vârsta de 12 ani, am început să experimentez sexual cu alţi băieţi din vecinătate. Un vecin şi cu mine am început o relaţie fizică ce a durat şase ani. Mă simţeam depreciat de aceste experienţe; acum aveam prieteni, dar am văzut că mă vroiau numai pentru eliberarea lor sexuală.

Vizitarea barurilor homosexuale

La colegiu m-am specializat în muzică şi dramă. M-am alăturat unui ansamblu vocal de jazz şi am întâlnit un cântăreţ care era în mod deschis homosexual. Într-o zi l-am întrebat dacă vrea să mă ia la un bar homosexual, şi a fost imediat de acord. Am simţit teamă şi emoţie în timp ce anticipam experienţa. Aveam 19 ani, dar cei mai mulţi oameni credeau că am 14 sau 15.

Când am intrat în bar, am observat că mulţi dintre bărbaţi se uitau fix la mine. Mă simţeam ca un animal prezentat la grădina zoologică. Dar mi-a şi plăcut atenţia. Am întâlnit un bărbat mult mai în vârstă şi am aranjat o întâlnire pentru săptămâna viitoare. Îmi dăruia din plin atenţie, şi aceasta îmi plăcea. Dar după ce am fost de câteva ori împreună, a părut să-şi piardă interesul faţă de mine; săptămâna viitoare l-am văzut cu un tip care părea chiar mai tânăr decât mine.

Am găsit dificil să intru într-o relaţie de lungă durată cu alţi bărbaţi. Odată am întrebat un grup de prieteni gay: „Nu credeţi că e puţin ciudat că nu vorbim şi nu ne gândim decât la sex? Aşa este heterosexualul obişnuit?” Nimeni nu a răspuns, dar ştiam că ceea ce simţeam nu era bine.

O descoperire şocantă

Într-o noapte am fost şocat să-l văd pe fratele meu mai mic la club. Amândoi experimentasem multe lucruri comune în vieţile noastre, şi am fost prieteni apropiaţi până la moartea lui opt ani mai târziu, într-un tragic accident de maşină.

L-am văzut pe fratele meu în ceea ce părea o relaţie homosexuală sănătoasă şi m-am gândit: poate că la urma urmei poate funcţiona. Dar apoi am văzut relaţia deteriorându-se până la un sfârşit violent, şi mi-am pierdut speranţa pentru o relaţie homosexuală pe termen lung. De la vârsta de 19 ani până am împlinit 26 de ani, am avut între 300 şi 400 de parteneri. Depresia s-a instalat; am început să beau şi să folosesc cocaina ca să-mi alin singurătatea.

Într-o noapte, în disperare totală, am hotărât să-mi iau viaţa. Am luat o cantitate mare de anestezice şi a cincea parte dintr-o sticlă de votcă. M-am trezit în ziua următoare, simţindu-mă ca şi cum trecuse peste mine un camion. Eram în viaţă – dar tot mizerabil.

Relaţie cu Isus

Puţin după aceea am întâlnit o femeie numită Rosie, care vorbea permanent despre o relaţie personală cu Isus. Când aduceam în discuţie câteva dintre convingerile mele New Age, întotdeauna răspundea cu dragoste – şi niciodată nu mă condamna pentru că eram homosexual. Într-o noapte a zis: „Soţul meu şi cu mine ne vom ruga pentru tine.”

Am fost şocat. „Vă rugaţi pentru mine?” am întrebat.

„Da”, a răspuns ea. „Ne rugăm pentru tine în fiecare noapte.”

Pe când pleca, a adăugat: „Tom, te iubesc”. Ceva s-a frânt înăuntrul meu; dragostea lui Dumnezeu a ajuns la mine prin Rosie şi mi-a atins inima. Mi-am ascuns capul sub tejghea, prefăcându-mă că fac curat, în timp ce plângeam.

Găsind ceva diferit în biserică

După câteva săptămâni, am întrebat-o pe Rosie dacă puteam veni cu ea la biserică. În acea duminică am simţit ceva diferit. Oamenii se îmbrăţişau unul pe altul şi cântau cu aşa o dragoste lui Isus. La sfârşitul slujbei m-am dus în faţă ca să-L primesc pe Isus Hristos în viaţa mea.

Am început să le spun oamenilor despre viaţa mea dinainte de Hristos şi să le cer să se roage pentru mine. Apoi am întâlnit-o pe Donna, o fostă lesbiană, la o întâlnire de rugăciune, şi am început un parteneriat de rugăciune. După doi ani de studiere a Bibliei şi de rugăciune împreună, ştiam că sentimentele mele pentru ea erau mai mult decât prietenie.

Într-o zi Donna a venit să mă viziteze la lucru. Pentru prima dată am observat sânii ei mari şi m-am simţit puternic atras de ea. Am înţeles că la vârsta de 26 de ani, simţeam un lucru prin care cei mai mulţi băieţi trec la pubertate. În curând eu şi Donna ieşeam împreună. Trei luni mai târziu, eram căsătoriţi.

Intrarea în căsătorie – şi întâlnirea de noi probleme

Primul nostru an de căsătorie a fost o tortură, fiindcă sentimentele mele de nesiguranţă s-au revărsat. Am început să caut alinare în sexul la telefon cu bărbaţi. Apoi am auzit o emisiune despre homosexualitate, prezentând un interviu cu Dr. Elizabeth Moberly. În timp ce vorbea despre deficienţele persoanelor atrase de acelaşi sex, am realizat că am avut multe prietene apropiate în viaţa mea, dar nu am avut prietenii masculine semnificative. I-am cerut lui Dumnezeu să-mi trimită bărbaţi cu care să-mi pot împărtăşi luptele. Domnul a fost credincios şi mi-a trimis doi bărbaţi anul următor. Erau amabili şi plini de compasiune, şi m-au ţinut răspunzător pentru purtarea mea.

Dumnezeu mi-a trimis de asemenea un alt prieten de care aş fi fost puternic atras în viaţa mea homosexuală. Eram nervos şi stingherit, în timp ce ne-am dus împreună la o conferinţă într-un week-end. Am hotărât să-i împărtăşesc sentimentele mele de nesiguranţă şi i-am spus că îmi era teamă să mă apropii de alţi bărbaţi.

A răspuns cu înţelepciune şi cu o dragoste amabilă. „Numai pentru că nu m-am luptat niciodată cu homosexualitatea, nu înseamnă că nu mă tem de intimitate.” Apoi mi-a explicat că bărbaţii deseori vorbesc despre vreme sau sporturi, ca să evite să discute despre sentimentele lor şi despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în vieţile lor. Am fost şocat şi uşurat. Încet, învăţam că puteam fi intim cu un bărbat fără să fiu implicat sexual cu el.

Când soţia mea  a dat naştere primului nostru copil, L-am întrebat pe Dumnezeu: „Cum să cresc un fiu?”. Am simţit răspunsul Lui în inima mea: „Iubeşte-l doar”. Astăzi Isaac este 100 % băiat. Puţin după el a venit un alt fiu, apoi două fiice. Copiii mei sunt una din cele mai mari bucurii ale vieţii.

Bucurie în a-i ajuta pe alţii

Când soţia mea şi cu mine am găsit amândoi eliberare dintr-un trecut homosexual, am început să slujim altora care căutau aceeaşi experienţă. Cu patru ani în urmă ne-am alăturat comitetului de directori ai Reconciliation [Reconciliere], misiunea noastră locală Exodus din Detroit. Doi ani mai târziu, am devenit directorul ei.

Astăzi viziunea noastră este să-i ajutăm pe creştinii care doresc mult o schimbare în dorinţele lor homosexuale. Nu impunem convingerile noastre nimănui, dar căutăm să arătăm compasiunea lui Isus Hristos oricui este interesat. Ştiu că dragostea Lui poate smulge pe alţii din disperare, la fel cum a făcut pentru mine.

Tom Cole este director al Reconciliation, o misiune Exodus din Detroit.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusintenational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.