Tatăl meu mă conduce acasă
de Kelvin Chung
La începutul anilor 1980, sexul era încă un tabu pentru mulţi oameni din societatea chineză. Nu ştiu de ce, dar s-a întâmplat să am sentimente sexuale puternice faţă de bărbaţi. La vârsta timpurie de zece ani, aveam vise sexuale ciudate. Am visat că am contact sexual oral cu organele genitale ale unor bărbaţi. Nu ştiam nimic despre a fi „gay”. M-am silit din greu să îngrop acest secret, dar continua să iasă la iveală. M-am împotrivit acestei părţi ascunse din mine şi am negat-o, dat era atât de reală pentru mine.
Mai târziu am dezvoltat obiceiul de a hoinări pe la toalete, uitându-mă la bărbaţi. După-amiaza târziu, în 1987, am fost sedus sexual şi am făcut sex oral unui bărbat adult. Am fost confuz. Nu puteam procesa invitaţia pe care mi-a făcut-o. Pe lângă aceasta am simţit un „imbold” dinlăuntru, curiozitatea mea de a experimenta dorinţele sexuale. Mă gândeam: „Am visat la asemenea momente de atâta timp. El a fost drăguţ şi bun cu mine, şi am vrut această dragoste şi grijă”. Am descoperit după aceea că mă simţeam foarte murdar, ruşinat şi înspăimântat Nu am spus nimănui despre acea primă întâlnire. Au trecut mulţi ani dar tot credeam că eram responsabil pentru acel eveniment. Am păstrat acest secret zece ani şi în cele din urmă am fost capabil să vorbesc despre el cu un fost homosexual, un fost gay care era misionar, care locuia în Hong Kong atunci, în 1997. Atunci am aflat că am fost abuzat sexual, deşi am găsit împlinire în timpul acelei experienţe.
Într-o clipă mă simţeam bine şi satisfăcut sexual, în clipa următoare mă simţeam îngrozitor de rău cu privire la mine însumi. Astfel sufeream de deprimare. Vina nerezolvată mă tortura şi mă uram permanent pentru că aveam acele sentimente homosexuale. Cu această luptă secretă, stima mea de sine era distrusă. Erau frustrările cu privire la stilul de viaţă, dependenţele sexuale şi problemele emoţionale, motivele principale care m-au făcut să vreau să ies din stilul de viaţă homosexual? Pe jumătate corect. Mai presus de toate motivele, Dumnezeu a fost cauza principală. Cred că Dumnezeu avea ceva mai mult pentru restul vieţii mele.
I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru că nu m-a părăsit, chiar dacă m-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi am făcut multe lucruri rele. Pe vremea zilelor mele de autosatisfacere, am dezamăgit mulţi prieteni. O prietenă, Sylvia, m-a mustrat cu sinceritate spunând: „Am postit şi am citit cartea lui Osea”. Când am citit Osea, cap. 2, versetele 5-13, am văzut propria mea imagine în oglindă.
A zis: „Voi alerga după ibovnicii mei, care îmi dau pâinea şi apa mea, lâna şi inul meu, untdelemnul şi băuturile mele!” De aceea iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările. Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge: îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: „Hai să mă întorc iarăşi la bărbatul meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!” (v. 5-7).
Am fost convins că L-am rănit pe Dumnezeu Tatăl meu atât de mult. Inima mea era nedisciplinată şi viaţa mea era aşa de frântă. Şi era timpul să mă duc acasă să primesc dragostea neschimbătoare a Tatălui meu. Mai mult decât atât, vorbindu-mi prin Biblie, Dumnezeu mi S-a descoperit în vise. Odată am văzut un bărbat gol stând la dreapta, şi m-a surprins că Isus stătea la stânga, întinzându-Se spre mine. Mă chema cu un sunet dulce. M-am trezit simţind că nu mă mai puteam împotrivi dragostei Lui.
Pe 30 octombrie 1995, am mărturisit înaintea lui Tammy. Cu acceptarea ei deplină, mi-am rededicat viaţa lui Isus. Pe 3 noiembrie, pe la 4 dimineaţa, după ce am vorbit cu Tammy cinci ore, am avut o rugăciune serioasă împreună. 14 ore mai târziu, am început să ne întâlnim cu bucurie.
Doi ani mai târziu, Dumnezeu m-a condus la un fost gay misionar, care era echipat cu înţelegerea corectă a homosexualităţii. El însuşi mi-a arătat cu dovezi solide că oricine poate părăsi homosexualitatea nedorită, prin puterea lui Isus Hristos.
Astăzi depun mărturie că am ales pocăinţa în 1995, şi că Dumnezeu a adus vindecare şi o putere în viaţa mea, care schimbă viaţa. Dumnezeu nu a privit niciodată de sus nicio rugăciune mică. El Îşi face lucrarea la timpul Său. Am părăsit stilul de viaţă homosexual de peste 7 ani. Am evitat materialele pornografice, şi am câştigat bătălia importantă cu fanteziile sexuale. Acum lucrez cu oameni care duc şi ei lupte sexuale. Tammy, soţia mea, mă sprijină întotdeauna. Lucrăm împreună la misiunea New Creation [Noua creaţie].
Aş vrea să vorbesc puţin despre dezvoltarea orientării mele homosexuale.
Băiatul mamei
Am crescut într-o familie normală de ţărani chinezi. Tatăl meu şi mama mea munceau amândoi din greu ca să-şi câştige existenţa. Aveam mâncare suficientă, dar nu aveam multe bucurii materiale. Sunt cel mai mic dintre cei trei copii. Nu aveam multe jucării: câţiva soldaţi de jucărie, câteva animale şi câteva jocuri de şah. Îmi amintesc că mă duceam la vecinii mei să mă joc cu jucăriile lor. Două dintre preferatele mele erau jocurile video şi jucăriile de gătit. Unele dintre visele mele din copilărie erau să primesc un Snooby bobo mare, să dorm cu el în propriul meu pat, şi să mă duc la picnic cu toată familia. Interesant, totuşi nu-mi plăceau armele. Nu-mi plăcea grosolănia celorlalţi băieţi, aşa că am respins felul lor de a se întrece şi de a se lupta. Nu-mi amintesc când mi-am respins prima dată masculinitatea. Din când în când, furam rochia şi rujul de buze al surorii mele şi mă jucam cu ele. Viaţa mea în copilărie a fost destul de singuratică şi plictisitoare pentru că nu aveam prieteni.
Caracterul meu
A fost un rezultat al regulilor de familie precum: „N-o supăra sau întrista pe mama!”. Mai mult decât asta, a-i mulţumi pe alţii a devenit unul dintre imboldurile vieţii mele. Mama mea se aştepta să învăţ din greu. De aceea am petrecut o mulţime de timp stând acasă. Interpersonal, eram foarte dependent. Aveam nevoie de prietenie şi eram disperat după dragostea prietenilor. La şcoala gimnazială, am simţit că eram „diferit” de alţi băieţi, aşa că preferam să mă joc cu fetele. Nu am realizat că exista o problemă în viaţa mea, până am început să exprim prin comportament atracţiile sexuale pe care le avusesem de la vârsta de nouă ani. M-am dus la toalete publice pentru câteva clipe de plăceri sexuale. Aceasta a devenit treptat un obicei care a creat dependenţă.
Lipsa tatălui
În retrospectivă, cauza de bază a atracţiilor mele faţă de acelaşi sex poate fi lipsa dragostei tatălui meu. Tatăl meu pământesc era un tată distant. Rareori îmi vorbea. Nu-i plăcea de mine şi întotdeauna dezaproba lucrurile pe care vroiam să le fac. Mă temeam cel mai mult de el, dar aşteptam dragostea lui.
Am trăit o experienţă ciudată. Când eram mic, obişnuiam să dorm pe podea. După ce tatăl meu sosea acasă şi îşi schimba hainele, îi plăcea să-şi poarte boxerii. În felul acesta, organele lui genitale au fost văzute de mine din întâmplare, la vârsta de patru ani. Atracţia sexuală faţă de tatăl meu s-a fixat şi s-a generalizat în alte dorinţe homosexuale, la vederea şi atingerea trupurilor masculine.
O pasăre a zburat în cursă
La vârsta de nouă ani, familia mea s-a mutat din zona de recolonizare a locuinţelor. Dar prostul meu obicei de a hoinări în jurul băilor publice a continuat. (O toaletă deschisă fără uşi era un model comun în unele zone de recolonizare a locuinţelor datând din 1970.) Nu ştiam că acele locuri erau periculoase. Nu aveam idee că bărbaţii homosexuali se duceau de obicei acolo ca să seducă alţi bărbaţi sau băieţi tineri pentru plăcerea lor sexuală. În cele din urmă am fost abuzat sexual de un adult străin, când aveam 15 ani. El m-a învăţat şi m-a introdus în această lume sexuală. În acele zile, nici HIV, nici sexul protejat nu erau arătate la televizor. Mulţi ani mai târziu, am început să mă îngrijorez cu privire la infectarea cu boli transmise pe cale sexuală. După prima mea experienţă sexuală, şi de-a lungul anilor adolescenţei, am fost dependent de fanteziile sexuale şi de masturbare.
Ciclul dependenţei
La vârsta de 13 ani, credeam că Îl cunosc pe Dumnezeu, adevăratul meu Tată, şi am sperat că atunci problemele mele vor dispare. Nu s-a întâmplat cum îmi doream. Am păcătuit şi m-am simţit ruşinat şi foarte trist. M-am rugat şi m-am rugat, şi am făcut tot ce puteam face, până ce m-am putut simţi din nou bine cu privire la mine. Roata s-a întors şi am ajuns înapoi la stările sufleteşti cele mai de jos. Aceasta era descurajator şi obositor. Dorinţa mea cea mai sinceră atunci era să mă dezlipesc de homosexualitate. De-a lungul anilor de mers la biserică, am fost înlăuntrul şi în afara hrubelor răului. Mergeam la altarul bisericii pentru ritualurile de purificare şi un sens de confort. Totuşi continuam să cad în aceleaşi capcane sexuale, iar şi iar. Încă trebuie să-I mulţumesc lui Dumnezeu – El vindecă rănile din viaţa mea. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nu credeam că voi putea trece prin acest proces de creştere.
Un prieten bun
La vârsta de 18 ani am mers şi mai departe în stilurile de viaţă homosexuale, pornografie şi racolare şi în avea sex cu necunoscuţi. Cu cât aveam mai multe fantezii, cu atât apetitul meu sexual creştea. Duceam o viaţă dublă şi purtam o mască „sinceră şi devotată”. Nimeni nu a observat vreodată că mai exista un alt „eu”. Mulţi ani am încercat să-mi conduc amândouă vieţile. Nu am păstrat parteneri stabili. Am avut o singură relaţie emoţională într-un singur sens, cu un prieten apropiat la universitate. Am devenit foarte dependent de el. Mai târziu nu mi-am mai putut stăpâni senzaţiile. În timpul unei tabere, i-am spus totul. Acel bărbat a fost binevoitor faţă de mine şi m-a sprijinit, dar a stabilit o limită clară în relaţia cu mine, şi m-a susţinut ca mai înainte. Acceptarea lui de neprofesionist a întregii mele persoane mi-a fost de ajutor. În noaptea aceea s-a rugat pentru mine.
O criză spirituală
După absolvire, m-am dus să predau într-o şcoală primară creştină. Copleşit de propriile mele stări sufleteşti, am pierdut direcţia pentru o carieră de prima mână. Salariul bun şi perspectivele carierei nu însemnau nimic pentru mine. Tot ce mă preocupa era dacă să mă asociez sau nu cu comunitatea gay. Vroiam cu adevărat să caut propria mea versiune de fericire în viaţă pentru mine însumi, cu orice preţ, chiar cu preţul de a renunţa la anii mei îndelungaţi de credinţă creştină. Aveam un sentiment profund de dezintegrare.
Un punct de cotitură – Dumnezeu a folosit nişte prieteni buni pentru a mă conduce acasă
Când am început să dezvălui trecutul meu, prietenii au fost profund îngrijoraţi cu privire la căile mele viitoare. Niciunul dintre ei nu m-a criticat deschis pe mine sau căile mele. Dumnezeu a pus de fapt mulţi creştini iubitori în jurul meu. Unii dintre ei chiar au postit şi au mijlocit pentru criza mea spirituală. Unii m-au avertizat cu lacrimi şi cuvinte de dragoste. La sfârşitul lui 1995, m-am pocăit şi mi-am mărturisit greşelile înaintea a două surori. Ele am acceptat şi s-au rugat cu mine. În aceeaşi zi am luat o decizie crucială: m-am supus Tatălui meu din nou, ca El să mă conducă pe viitor. Mi-am spus mie însumi că vroiam dragostea Lui statornică şi am renunţat la propriile mele căi de căutare prin relaţii erotice a dragostei false şi a acceptării goale.
O providenţă specială – Prima curte făcută de mine unei femei şi soţia mea
Când nu sunt drumuri în deşert, Dumnezeu poate face o cale. Dumnezeu Şi-a trimis dragostea Lui pentru mine prin mulţi prieteni buni. Tammy a fost unul dintre îngerii speciali. După unele ajustări în primul an al curţii noastre, comunicarea şi împlinirea mea emoţională au început să înflorească. Mai târziu am primit un dar de la Dumnezeu. Într-o noapte, când eram în staţia de autobuz, aşteptând autobuzul, am avut în sfârşit sentimentele senzuale de fi îndrăgostit. I-am spus lui Tammy: „Dumnezeu a răspuns la rugăciunile mele. Am sentimentele romantice de a fi îndrăgostit când privesc în ochii tăi”. Deşi aceasta nu s-a întâmplat când am început să ne întâlnim, a fost memorabil şi de neuitat.
Ea este generoasă, iubitoare, veselă şi spirituală. M-a însoţit pe drumul vindecării de-a lungul anilor. Fără ajutorul ei şi fără harul lui Dumnezeu, nu aş reuşi astăzi.
O comunitate vindecătoare şi căreia îi pasă
Dumnezeu m-a condus la un grup de sprijin pentru foştii gay în 1997. Acolo am înfruntat cu succes dependenţele sexuale şi masturbarea care devenise un viciu. Am învăţat despre cauzele de bază ale homosexualităţii. Am experimentat vindecarea şi acceptarea profundă din partea altor bărbaţi din grup. Am primit putere să-mi rededic viaţa lui Isus şi să mă lupt să fiu unul din ucenicii Lui zi de zi. Cred că fiecare biserică locală poate deveni un instrument al harului şi iertării în acest aspect special al slujbei de vindecare.
Ca fost homosexual şi martor principal aici, deseori sunt întrebat: „Cât de completă este vindecarea ta... cu adevărat?”. Ca răspuns, pot spune că a trecut testul timpului şi a adus rodul unei căsătorii binecuvântate. De când m-am căsătorit, am fost ispitit homosexual o dată, aproape cu cinci ani în urmă. Chiar atunci am fost luminat prin adevăr şi am părăsit acel loc de croazieră. În retrospectivă, Dumnezeu mi-a îngăduit să înfrunt acea încercare ca să deschidă calea pentru o mai mare dezvoltare a caracterului meu şi a credinţei mele în El.
După vindecarea mea iniţială am avut unele sentimente de inferioritate şi dorinţa ca un bărbat mai în vârstă, mai puternic, să „aibă grijă de mine”. Şi aceasta a trecut, şi îi văd pe bărbaţi ca fraţi, nu ca imagini ale tatălui sau imagini protectoare. În anii recenţi, Dumnezeu a construit sinele meu interior şi am depăşit anii de respingere. Acum pot să-mi fac cunoscută cu îndrăzneală mărturia în public.
Ca lider creştin matur, menţin o relaţie bună cu Dumnezeu. Bineînţeles că am evitat literatura, filmele şi alte situaţii care ar putea stârni pofte homosexuale. Când le întâlnesc, aşa cu se întâmplă, sau când cineva pe care îl consiliez descrie circumstanţele unei căderi sexuale, ele dau naştere unor sentimente sexuale. Totuşi, acestea sunt minore şi se diminuează cu trecerea timpului.
Kelvin & Tammy Chung
New Creation Association Ltd.
Email: info@newcreationhk.org
Telefon: 852-81038010
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.
