Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Dennis Jernigan

 De când îmi amintesc, m-am simţit diferit de alţi băieţi. Eram talentat din punct de vedere muzical, şi etichetat drept „muiere” de alţi băieţi. Până am împlinit 9 ani, am cântat regulat la orele de închinare la Prima Biserică Baptistă din Boynton, OK. Am învăţat să cânt la pian de la bunica mea. Locuiam departe de orice oraş care avea profesor de pian, aşa că am învăţat să cânt „după ureche”, ascultând melodiile şi imitându-le, fără să văd note. Bunica era foarte răbdătoare cu mine când exersam în fiecare zi la ea acasă, şi am devenit apropiat de ea. Nu mă simţeam la fel de apropiat de părinţii mei. Nu eram o familie iubitoare şi nu-mi amintesc să fi primit vreodată afecţiune fizică de la tatăl meu. Mi-era greu să cred că mă iubea şi mă simţeam lipsit de valoare. Când aveam 9 ani, Isus a început să mă cheme la El. Pe 8 septembrie 1968, am întrebat-o pe mama mea cum puteam fi mântuit. Ea mi-a explicat că toţi suntem păcătoşi şi că merităm să pierim în iad. Dar prin moartea lui Isus la cruce, putem intra într-o relaţie cu Dumnezeu. În acea după-amiază I-am cerut lui Isus să intre în viaţa mea, şi am fost botezat în acea seară. Dar neprimind dragoste de la tatăl meu pământesc, nu puteam primi pe deplin acceptarea şi iertarea lui Dumnezeu. Astfel încât am încercat să câştig dragoste fiind „cel mai bun” la orice făceam. Am luat A pe linie la şcoală; echipa mea de baschet a jucat în trei turnee de stat; la liceu am absolvit cu cea mai mare medie în clasa mea. Dar ceea ce oamenii credeau că era aşa de bine - performanţa mea exterioară – ascundea doar cele mai adânci răni ale inimii mele. Respingerea pătrundea în fiecare parte a vieţii mele, inclusiv în sexualitatea mea. Ca băiat aveam nevoie de un model care să-mi arate calea spre masculinitate. Am început să tânjesc după intimitate cu alţi bărbaţi în moduri perverse. Din cauza acestei gândiri greşite, am ajuns să cred că sunt homosexual.

În acelaşi timp, ştiam că Dumnezeu avea altceva pentru mine. După ce am devenit creştin prima dată, am simţit că-mi spunea că într-o zi voi avea o familie mare a mea… cu nouă copii! E o nebunie, am gândit eu. Cum pot avea copii dacă sunt homosexual?

La biserică am auzit oameni spunând: „Toţi homosexualii ar trebui să fie expediaţi cu vaporul din ţară – merită să se ducă în iad!”. M-am simţit condamnat de remarcile lor, şi nu aveam idee către cine să mă întorc pentru ajutor. Aşa că în liceu mi-am ascuns dorinţele faţă de acelaşi sex. La colegiu am descoperit alţi studenţi care se luptau şi ei cu dorinţe homosexuale. Gravitam unul în jurul celuilalt, şi am devenit adânc ancorat în aspectele fizice şi emoţionale ale homosexualităţii. Dar cu cât credeam mai mult că homosexualitatea este adevărata mea identitate, cu atât mai mizerabil deveneam.

În timpul anului II, am întâlnit-o pe femeia care avea să devină într-o zi soţia mea. Credeam că Melinda era cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem vreodată. Ceva m-a atras la ea, ceva ce nu simţisem niciodată înainte. Dar deşi ne-am întâlnit în timpul colegiului, tot aveam întâlniri sexuale cu alţi bărbaţi.

Până în ultimul an, am fost total confuz şi frustrat. Am hotărât că viaţa mea nu merita să fie trăită. La urma urmei, Îl rugasem pe Dumnezeu din copilărie să îndepărteze acele sentimente şi se părea că nu se întâmplase nimic.

Într-o noapte, în timpul ultimului semestru de şcoală, pe când stăteam singur în micul meu apartament, am hotărât că preferam să fiu mort, decât să trăiesc „acea viaţă”. După ce am stins becul de semnalizare, am deschis gazul la mica mea maşină de încălzire, m-am întins şi am aşteptat să mor.

Totuşi, după câteva minute, mi s-a făcut frică şi am închis gazul. Ce conţinea eternitatea? mă întrebam eu. Orice ar fi fost, nu eram pregătit.

Curând după aceea, am rupt relaţia cu Melinda şi i-am spus că nu vroiam s-o mai văd vreodată. În acea vară după absolvire, mi-am acceptat deplin homosexualitatea şi m-am aruncat într-o relaţie de trei luni cu an alt bărbat.

„Acesta sunt eu”, mi-am spus mie însumi. „M-am născut homosexual şi acesta este felul de viaţă pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru mine”. Dar în loc să găsesc fericire, am devenit doar mai mizerabil.

Am făcut cerere pentru seminar, gândind că mai multă educaţie poate oferi unele răspunsuri. Dar cu trei zile înainte să înceapă seminarul, m-a sunat un prieten. „Dennis, Dumnezeu mi te-a adus în minte în ultimul timp. De fapt, am avut un vis despre tine săptămâna aceasta.” În vis, mi-a explicat el, Dumnezeu îmi dădea tot felul de cântece. Am crezut că e nebun, dar am fost uimit de următoarea lui remarcă: „Mai mult, mama mea a avut acelaşi vis săptămâna aceasta!”.

Am părăsit planurile pentru seminar şi am primit invitaţia acestui prieten de a locui cu familia lui în Oklahoma City. Din cauza licenţei mele în muzică, am avut probleme cu găsirea unei slujbe, devenind în cele din urmă şofer pe un autobuz şcolar. Între drumurile de dimineaţă şi cele de după-amiază, aveam câteva ore libere, pe care le foloseam pentru a striga la Dumnezeu. Ştiam că El este real şi că încerca să-mi spună ceva.

Mai întâi îmi puneam Biblia pe pian şi Îi cântam lui Dumnezeu psalmii lui David. Am văzut că David avea o relaţie intimă şi sinceră cu Dumnezeu – ceva ce-mi dorisem toată viaţa. David prezenta sentimente şi atitudini pe care eu credeam că oamenii „buni” le-ar ascunde. Dar Dumnezeu l-a numit „om după inima Mea” (Fapte 13:22). În curând cântam propriile mele gânduri şi rugăciuni, golindu-mi sufletul înaintea Lui, pe când îmi destăinuiam durerile pe care le ţinusem ascunse atât de mulţi ani.

Apoi un bine-cunoscut grup creştin, numit „Second Chapter of Acts” [Al doilea capitol din Fapte], a venit în zona noastră şi am simţit un îndemn interior merg. În timpul concertului lor, am fost captivat de sinceritatea şi de dragostea lor pentru Dumnezeu.

Apoi, în mijlocul unui cântec, deodată s-au oprit. „Dumnezeu mi-a pus ceva pe inimă”, a spus un membru al grupului. „Este cineva care ascunde ceva atât de dureros, atât de teribil, încât ar fi devastat dacă ar afla cineva. Dar Dumnezeu vrea să ştii că El vede şi cu toate acestea te iubeşte”. Apoi am fost încurajaţi să ne ridicăm poverile către Domnul, în timp ce ne ridicam mâinile către El.

Acest tip de închinare era nou pentru mine, dar când mi-am ridicat mâinile, Dumnezeu a devenit mai real pentru mine decât îmi imaginasem vreodată! Am înţeles că Isus Îşi ridicase mâinile pentru mine – întinzându-le pe cruce. Ştiam că era chiar lângă mine. Puteam fi sincer cu El.

„Doamne Isuse”, am strigat înăuntrul meu, „nu mă pot schimba pe mine sau gunoiul în care am intrat – dar Tu poţi”. În acea clipă I-am dat lui Isus totul din viaţa mea: gândurile mele, emoţiile mele, trupul meu fizic… şi trecutul meu.

Pentru prima dată am înţeles că homosexualitatea este un păcat pentru care a murit Isus. L-am auzit spunând în inima mea: „Dennis, te fac o persoană complet nouă. Sângele Meu a plătit datoria ta. Eşti liber”.

În acea noapte, cu mai mult de 15 ani în urmă, mi-am început „incredibila călătorie”. Pentru prima dată m-am văzut iertat şi curăţat. Puterea homosexualităţii în viaţa mea fusese zdrobită. Din acel moment, Isus a început să schimbe gândurile şi dorinţele mele sexuale perverse, cu gânduri sfinte şi curate despre ceea ce înseamnă dragostea sexuală.

În acest timp, un prieten apropiat a aflat despre trecutul meu. Când m-a confruntat, am fugit din casă, sigur că voi fi făcut de ruşine. M-am uitat la întunecimea cerului de seară, insistând ca Dumnezeu să-mi vorbească. Ochii mi-au fost atraşi de un nor pufos şi alb, care plutea deasupra. Arăta ca un om bătrân cu braţele întinse. În apropiere era un nor mai mic, în forma unui miel. Pe când priveam, omul a cuprins mieluşelul în braţele lui.

Imediat am ştiut că Dumnezeu îmi arăta ce vroia să facă pentru mine în acea vreme de nevoie. M-am întors acasă ca să mă confrunt cu prietenul meu, care şi-a reafirmat dragostea pentru mine. Şi Dumnezeu a început să aducă pe alţii în viaţa mea, care erau dornici să mă iubească necondiţionat, în timp ce căutam vindecare deplină.

A trecut un an şi am simţit îndemnul lui Dumnezeu să o contactez din nou pe Melinda. O iubeam şi ştiam că vreau să mă căsătoresc cu ea. După câteva luni am cerut-o în căsătorie şi ea a acceptat. Am presupus că deoarece mă consideram vindecat de homosexualitate, nu era nevoie să-i împărtăşesc trecutul meu.

În iulie 1988, am înţeles că Dumnezeu vroia să ia cele mai mari eşecuri şi slăbiciuni ale vieţii mele şi să facă din ele punctele mele tari. Nu numai aceasta, dar dacă mărturiseam de bunăvoie trecutul meu, Satan nu va mai avea muniţie împotriva mea. Nu va mai trebui să trăiesc cu teama că alţii vor afla despre trecutul meu homosexual.

Aşa că i-am împărtăşit Melindei trecutul meu. Deşi avea întrebări, era recunoscătoare că mă simţeam destul de sigur de dragostea ei încât să-i împărtăşesc cele mai intime păcate trecute ale mele. Apoi, trei zile mai târziu, am vorbit în biserică despre trecutul meu – şi s-a întâmplat ceva frumos. După aceea, au început să se apropie de mine oameni care aveau răni adânci în trecutul lor, ca homosexualitatea, incestul, violul şi avortul. Când şi-au mărturisit păcatele şi durerile, Isus a început să-i vindece.

Un an mai târziu, am înţeles într-un mod nou chemarea lui Dumnezeu în viaţa mea. După ce am condus închinarea la Centrul Comunităţii Boynton din oraşul meu natal, una dintre partenerele de rugăciune ale bunicii mele mi-a spus: „Nu este minunat cum li s-a răspuns rugăciunilor bunicii tale?”.

„Care rugăciuni?” am întrebat eu.

„Nu ştii?” a răspuns ea. „Bunica ta mi-a spus că stătea în spatele tău când exersai la pian în casa ei în fiecare zi, cerându-I lui Dumnezeu să te folosească puternic în Împărăţia Lui, ca să conduci în muzică şi închinare!”

În anii care au trecut de atunci, Dumnezeu cu siguranţă a răspuns acelor rugăciuni. Prin puterea şi harul Lui, Dumnezeu mi-a îngăduit am mai mult de zece înregistrări de laudă şi închinare, cu mii de exemplare distribuite în toată lumea. Am avut privilegiul de a-mi împărtăşi povestea cu publicul din toată lumea, prin concerte live, interviuri de televiziune precum „The 700 Club” [Clubul celor 700] şi articole în reviste, precum Charisma şi Christian Life [Viaţă creştină]. Astăzi soţia mea şi cu mine avem nouă copii. El Îşi aduce la îndeplinire planul Său desăvârşit pentru viaţa mea.

Am un Tată ceresc care nu mă va lăsa, nici nu mă va părăsi vreodată (Evrei 13:5). Vreau să-mi petrec restul vieţii cântându-I laude şi închinare, pentru tot ce a făcut.

Dennis Jernigan este fondator al Shepherd’s Heart Music [Muzica inimii Păstorului] şi un conducător de închinare iubit de publicul din toată lumea. Poţi comanda albumele lui contactând PO Box 39, Boynton, OK 74422, USA. Această mărturie este adaptată după Song of Hope: Freedom From Homosexuality [Cântecul speranţei: Eliberare de homosexualitate], disponibil  în format de casetă audio şi carte. Site-ul personal al lui Dennis Jernigan: www.dennisjernigan.com.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.