Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Joseph Cluse

M-am născut într-o zi înăbuşitoare de iulie, într-un oraş mic din Louisiana în 1954. „Este băiat!” a anunţat doctorul când m-a dat mamei mele extenuate şi speriate, care mă născuse cu trei luni prea devreme. M-a ţinut numai puţin înainte ca ei să mă ducă repede la incubatorul spitalului, pentru a fi izolat într-o cameră „germ free” în următoarele şase luni.

Au trimis-o pe mama acasă şi i-au permis doar vizite scurte la mine, în timp ce eu mă luptam să supravieţuiesc şi să cresc. Oamenii nu ştiau atunci despre semnificaţia legăturii dintre mamă şi copil pentru dezvoltarea copilului în primele ore şi zile. Sunt convins că despărţirea şi izolarea pe care le-am experimentat la naştere au pregătit calea pentru direcţia pe care avea să o ia viaţa mea în anii următori.

La un anumit moment în istoria familiei mele, avusese loc o intruziune iniţială de molestare sexuală a unui copil. Acel copil crescuse ca să perpetueze abuzul sexual asupra noii generaţii, instituise astfel un blestem al generaţiilor asupra familiei mele. O rudă masculină mai în vârstă m-a victimizat de la vârsta de 7 ani, şi aceasta a continuat ani de zile. Acest eveniment a marcat începutul unei călătorii întunecate, care avea să mă ducă atât de departe de Dumnezeu cât poate fi cineva.

Până foarte de curând, mi-am amintit puţin despre copilăria şi adolescenţa mea timpurie. Am găsit un tipar în trecutul meu, care îl oglindeşte pe cel al multora care sunt frânţi din punct de vedere sexual: relaţie proastă sau deloc cu mama şi/sau cu tatăl, traumă sexuală timpurie rezultând în ruşine mare şi stimă de sine scăzută şi un număr de evenimente circumstanţiale care m-au făcut să intru şi mai mult în confuzie cu privire la sexul meu.

La vârsta de 10 ani, nişte băieţi din banda din locul de campare m-au violat. Această experienţă a îmbinat ura şi mânia adânc înrădăcinate pe care le simţeam deja pentru bărbaţi. Dar era un mod deformat de a primi o parte din afecţiunea după care tânjeam, aşa că am adoptat-o ca pe un mijloc. În ultimii ani de gimnaziu am făcut sex cu un număr de alţi băieţi şi cu nişte bărbaţi adulţi. Chiar când mă implicam într-un asemenea comportament, nu mă vedeam ca homosexual. Aveam sentimente negative puternice atât faţă de bărbaţi, cât şi faţă de femei, şi vedeam că femeile erau mai puternice şi deţineau controlul mai mult decât bărbaţii. Dorind această putere, credeam că trebuie nu numai să joc rolul sexual al femeii, ci să devin de fapt femeie.

În 1970 familia mea s-a mutat într-o parte nouă a oraşului şi am început liceul. Următorii doi ani s-au dovedit a fi „mijlocul furtunii” pentru mine. Iubeam şcoala, m-am alăturat mai multor cluburi, mi-am făcut prieteni şi am avut note bune şi totul era bine. Apoi casa noastră a ars până în temelii. După aceea familia mea s-a destrămat, părinţii mei au divorţat şi m-am mutat cu mama mea înapoi în vechea vecinătate.

În acel an am devenit implicat în abuzul de droguri. În curând am avut propriul meu loc şi am intrat într-o relaţie pe termen scurt cu un bărbat mai în vârstă. El mi-a oferit atenţia şi afecţiunea pe care le căutasem, dar m-a părăsit curând pentru un prieten de-al meu. Am fost devastat şi inima mea a început să devină împietrită cu mai multă ură şi mânie.

Când am absolvit liceul, am hotărât să fug de orice uram în trecutul meu şi în mine însumi. M-am mutat la New Orleans şi am început să trăiesc şi să muncesc ca femeie pe scena cluburilor de noapte. Luam droguri tot timpul, ca să rămân pe cât de indiferent posibil, şi curând am adăugat hormoni feminini. Fortăreaţa lui Satan în viaţa mea era de aşa natură, încât nu vedeam un alt curs pentru viaţa mea, decât o operaţie pentru schimbare completă de sex. Credeam că Dumnezeu făcuse o greşeală că îmi dăduse atributele fizice ale unui bărbat, şi eram hotărât să „îndrept” lucrurile. La sfârşitul anului 1975, m-am mutat la San Francisco ca să trec prin consiliere pentru o operaţie de schimbare de sex. În următorii câţiva ani, m-am mutat de colo-colo, am luat mai multe droguri şi am intrat în prostituţie. Mi-am făcut un nou obicei: alcoolul. Am început o dependenţă pe termen lung care în mod ironic, îmi va aduce într-o zi salvarea.

La mijlocul anilor 70, acea zi era departe în viitor. Hotărât să experimentez metamorfoza mea, am făcut implant de sâni ca să mă apropii de transformarea mea fizică deplină. În luna octombrie a anului 1979, am suferit o operaţie de schimbare de sex la un spital din Colorado, şi am devenit JoAnna.

În primăvara lui 1980, un vis de-o viaţă a devenit realitate pentru mine, când m-am căsătorit pentru prima dată în cadrul unei frumoase ceremonii iudaice. Soţul meu îşi adora noua mireasă, dar noutatea unei relaţii monogame s-a atenuat repede pentru mine. Eram încă nou în viaţa mea de „femeie adevărată” şi am simţit că trebuia să dovedesc că sunt astfel. Eram constant necredincios şi am înţeles cât de necinstit eram; aşa că am cerut divorţ.

O a doua logodnă a luat sfârşit când logodnicul meu a aflat adevărul despre trecutul meu. Următorii câţiva ani au fost o spirală descendentă a consumului de droguri şi alcoolismului. M-am simţit mai singur şi mai deprimat ca oricând şi îmi amintesc că m-am gândit prima dată la moarte şi la ce se întâmplă după ea. Fiind crescut ca şi catolic, credeam în viaţa după moarte, în cer şi în iad. În acel moment al vieţii mele, eram convins că dacă era să mor, voi merge în iad. A fost o înţelegere care m-a tulburat, dar tot nu eram pregătit să caut schimbarea care venea.

În 1986 m-am întors acasă la LaFayette. A fost o perioadă îngrozitoare. Practicam metoda mea obişnuită de automedicaţie, ca să ţin sub control durerea mea spirituală şi emoţională, şi promiscuitatea mea a atins noi cote, în timp ce încercam cu disperare să umplu goliciunea din inima mea. Eram singur pe lume.

De Halloween în acel an, am fost implicat într-un accident de maşină când eram sub influenţa alcoolului. Aproape omorându-mă pe mie însumi şi pe pasagerii mei, m-am confruntat cu inculparea de a fi condus sub influenţa alcoolului şi mă aflam, în cele din urmă, la capătul puterilor. În disperarea mea am strigat la Dumnezeu, mi-am mărturisit nevoia şi L-am implorat să mi Se arate.

Într-o lună, Dumnezeu m-a eliberat de droguri, alcool şi păcatul sexual promiscuu. Când Dumnezeu a început să lucreze în viaţa mea, am început să tânjesc şi mai mult după vechiul meu vis pentru un cămin şi o familie. Deşi realizez acum că nu a fost voia lui Dumnezeu să-mi schimb sexul, cred de asemenea că El a folosit circumstanţele care au avut loc în viaţa mea, ca să mă aducă la adevărul voii Lui pentru viaţa mea.

În 1988 am întâlnit un bărbat necăsătorit cu doi copii. Ne-am mutat toţi la Marietta, Georgia, unde m-am căsătorit pentru a doua oară. Dumnezeu mi-a îngăduit să experimentez dragostea necondiţionată pentru prima dată în viaţa mea, în următorii şase ani. Familia mea şi cu mine eram implicaţi în biserica noastră locală şi am pornit să mă recreez din nou – ca soţia şi mama creştină desăvârşită. Frecventam studii biblice, slujeam în comitete ale bisericii şi ne-am deschis casa prietenilor şi vecinilor creştini. Nimeni nu ştia că eram transsexual; mă ştiau şi mă acceptau ca pe o femeie creştină care creştea o familie.

Oricât de perfectă părea viaţa mea în exterior, eu încă mă luptam în interior. Când soţul meu şi cu mine am crescut în relaţia noastră cu Domnul, a început să devină evident că relaţia pe care o aveam unul cu celălalt era în afara voii lui Dumnezeu pentru vieţile noastre.

În 1994, într-un moment extrem de dureros, m-am dus la soţul meu şi i-am spus că vroiam să am tot ce a promis Biblia pentru o căsătorie şi o familie binecuvântată, şi în relaţia noastră aceasta nu se putea întâmpla. El a fost de acord să caute voia lui Dumnezeu şi curând a ajuns la înţelegerea pe care o aveam eu şi a găsit vindecare din propria lui frângere. Într-un act de ascultare, am pus capăt căsătoriei noastre, ca să-I îngăduim lui Dumnezeu să continue lucrarea de vindecare în vieţile noastre.

A-mi lua rămas bun de la bărbatul despre care credeam că mă salvase de la o viaţă singuratică de disperare şi de la copiii lui, a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată. Dumnezeu mi-a promis că va sta lângă mine în călătoria către vindecare şi Şi-a ţinut cuvântul.

M-am întors în Louisiana continuând să trăiesc ca JoAnna, dar puteam simţi că Domnul mă ducea spre o nouă înţelegere a persoanei care eram eu în ochii Lui. A durat trei ani, dar în dimineaţa zilei de 20 mai 1997, Dumnezeu mi-a vorbit clar şi mi-a arătat că mă închinam unui idol pe care îl puneam mai presus de El – falsa mea identitate feminină. Fusesem din punct de vedere emoţional femeie de când îmi puteam aminti, şi eram din punct de vedere fizic femeie de 18 ani; în descoperirea mea, am înţeles că niciunul dintre aceste lucruri nu conta. Dumnezeu nu făcuse o greşeală când mă crease bărbat. În ochii Lui nu fusesem niciodată altceva. Acea cunoaştere supranaturală a marcat un alt punct de cotitură crucial în viaţa mea. Eram în drum către Joseph, bărbatul care intenţionase Dumnezeu să fiu.

În 1997 m-am mutat la Kentucky ca să iau parte la un program de misiune numit CrossOver, ca să uşurez vindecarea mea. Deşi încă trăiam ca JoAnna, eram sincer şi deschis despre trecutul şi adevăratul meu sex. După ce am fost la CrossOver pentru un an şi jumătate, am simţit chemarea puternică a lui Dumnezeu la un post de 40 de zile, care să mă pregătească pentru următoarea parte a călătoriei mele spirituale.

Punctul culminant al acelei perioade puternice cu Dumnezeu a fost că în luna ianuarie a anului 1999 mi-am reluat adevărata identitate şi am început să trăiesc ca Joseph Cluse. Să trăiesc ca bărbat pentru prima dată în 25 de ani a fost extrem de înspăimântător şi de dificil. A fost greu pentru oamenii care mă cunoscuseră ca JoAnna să mă accepte ca Joseph. A fost greu chiar şi pentru prietenii mei creştini să înţeleagă frângerea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o biruiam.

Prin experienţa mea cu conferinţele CrossOver şi Exodus, am ajuns să văd legătura comună dintre toţi oamenii, în robia lor faţă de un păcat sau altul. Aceia a căror frângere se manifestă în moduri sexuale – promiscuitate, dependenţă sexuală, dependenţă de pornografie, frigiditate, homosexualitate şi lesbianism, comportament de travestit sau de transsexual – toţi au în comun unele trăsături şi experienţe comune în vieţile lor; tipare psihologice şi sociale care îl pot face pe un individ vulnerabil la păcatul sexual. Această înţelegere a deschis pentru mine o nouă lume a înţelegerii şi empatiei pentru semenii mei bărbaţi. Doresc să împărtăşesc adevărul pe care l-am învăţat în călătoria mea, pentru ca alţii să poată găsi speranţă în ceea ce ştiu că este adevărat – cu Dumnezeu nimic nu este imposibil.

M-am îndepărtat atât de mult de la voia desăvârşită a lui Dumnezeu – părăsind propria mea identitate, într-un efort de a găsi fericirea şi pacea minţii. Cu toate acestea, sângele lui Isus m-a eliberat şi m-a făcut liber. Scopul meu a devenit să mă bucur cu cei cu inima frântă, dispreţuiţi şi respinşi, neînţeleşi şi mizerabili.

Indiferent care este frângerea inimii tale – că este un păcat sexual sau o altă manifestare a naturii căzute a omenirii – până ce acel păcat nu este pus la baza crucii lui Hristos, te ţine în robie.

Sunt un martor al adevărului incredibil al Evangheliei – poţi fi liber! Indiferent cine eşti, El te poate găsi şi te poate aduce acasă. Credeţi vestea cea bună, dragi prieteni; în Hristos există speranţă!

Joseph Cluse a făcut cunoscută mărturia lui impresionantă la Conferinţa Exodus despre libertate din 2004. El slujeşte la Misiunile CrossOver, o misiune membră a Exodus din Lexington, KY. Poţi afla despre ei vizitând www.crossover-inc.org sau telefonând la (859) 971 – 0006.

Articol scris iniţial de Erin Milburn, publicat în The Christian Voice [Vocea creştină], ediţia din noiembrie 2001, un ziar creştin lunar din Harrodsburg, Kentucky.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.